Chiar daca sunt zile cand imi simt sufletul in genunchi, chiar daca de multe ori ma ascund in spatele unui zambet trist, in incercarea de a face fata realitatii... chiar daca nu admit niciodata ca ma simt la pamant, chiar daca incerc sa par puternica si imi sterg repede lacrimile.... am acelasi suflet naiv si sincer...
Indiferent cate momente au fost in care am simtit ce inseamana rautatea, indiferenta, ura sau invidia, toate acestea nu au putut schimba prea multe in mintea mea... Am incercat sa fiu indiferenta, rea, am incercat sa raspund cu aceeasi moneda, sa renunt la principiile si sufletul pe care altii mi le calcau in picioare... Nu am reusit. A fost mereu Cineva in spatele meu care mi-a aratat de cate ori ma simteam singura si lasa la voia intamplarii, ca exista un loc sub Soare pentru fiecare dintre noi, ca oamenii fac rau pentru ca le este frica sa isi arate adevaratele sentimente. Razbunarea este personalizata. Ea apartine numai sufletelor mici si slabe. Sufletele cu adevarat mari au puterea de a ierta si de a iubi.
Daca as avea puterea ca pentru o zi sa schimb ceva in lume, as vrea sa pot inlocui neincrederea si suspiciunile cu iubirea, ura cu iertarea, egoismul si invidia cu credinta...
Poate sa para ca o dovada ca imi e teama de moarte si ca incerc sa las ceva in urma, dar imi doresc din tot sufletul ca in fiecare dintre voi sa las ceva din sufletul meu: o urma de incredere, de credinta, de iubire, de prietenie, de speranta...
Mi se spunea ca sunt idealista... Probabil... Si sunt mandra de asta...
Intr-adevar, sunt lucruri pe care le detest. Sa faci cuiva rau doar ca iti atingi tu telurile, sa urasti pe cineva doar pentru ca tu nu ai fost capabil, sa transformi iubirea in dispret si ura, sunt lucruri care dovedesc ca ai un suflet mic si plin de complexe si resentimente.
Poate a trebui sa pierd cate ceva sau pe cineva ca sa ajung sa fiu constienta cat de importanta e fiecare clipa, fiecare persoana... Inca mai gresesc si imi pare atat de rau pentru momentele in care sunt superficiala si indiferenta...
E un manifest pentru iubire... Raspundeti cu indiferenta cand sunteti loviti, remuscarile macina, razbunarea dubleaza ura. Aratati-le macar o data celor din jurul vostru ca ii pretuiti, ca tineti la ei... Poate sa para un risc, ce ati avea de pierdut? Un strop de iubire? De afectiune? Cine nu e in stare sa primeasca afectiune, va rade. Si-o va dori insa mai tarziu...
Acolo Sus sper ca Cineva e mandru de mine... e poate o promisiune facuta lui ca nu imi voi distruge sufletul facand rau si ca nu o sa uit niciodata ca m-am nascut ca sa imi castig aripile de inger.... Asa vom putea candva recupera timpul pierdut aici... P.S. Avem o singura viata... 24 de ore in fiecare zi ca sa spunem ceea ce simtim... nu ai nevoie de mai mult de 60 de secunde sa spui: Imi pare rau... Te iubesc.... Mi-e dor de tine....
Iti promit ca nu o sa pierzi mai mult de un minut ca sa oferi o imbratisare... E cea mai rentabila afacere: oferi , dar in acelasi timp, si primesti.
Un subiect adorbat de toti si neinteles de nimeni...