Uneori as vrea sa vad oamenii asa cum sunt, ca un scaner social, fara sa iau fiecare fragmentel frumos si sa-l hiperbolizez, incercand sa vad tot ceea ce este mai frumos in persoanele din jurul meu, anuland astfel tot ceea ce ar trebui sa-mi puna sufletul in garda.
Bang bang... apoi Focus Pocus .... Me, Mysefl and I! I'm back!
Te-am privit suspicioasa, m-ai pacalit insa sa privesc spre Cer , te-am crezut, cu teama in suflet mi-am descatusat usor pumnul si Zmeul a zburat... A fost un joc de copil fara reguli, fiecare trisa cum putea, insa vremea n-a tinut cu noi. "N-ai stiut sa tragi de sfori" , Zmeul meu s-a prabusit in tarana si zace acolo. Copilul din mine isi ingroapa cu manie si orgoliu ochiii in pumnii lui mici sa-i nu-i vezi lacrimile... Ramai cu bine, Zmeule, vremea ta a trecut...
Mai tarziu, mult mai tarziu, am invatat ca papadiile de incredere se scutura repede la prima adiere de vant, ca soarele arzator al pasiunii carbonizeaza, iar gerul prea strasnic al superficialitatii aspreste pana la insesibilitate. Undeva in sufletul meu au ramas Copilul si Zmeul... si dorinta de a gasi un alt Cer si un alt om care sa stie sa traga de sfori in adierea calda a primaverii...
Zboara, Zmeule, lasa in urma spinii si florile campului, lasa in urma ta teama si durerea prabusirii, ridica-te din nou ca alta data si lasa-te purtat de vant, Soarele te asteapta, trebuie doar sa zbori!
Let's dance little stranger Show me secret sins Love can be like bondage Seduce me once again Come on little stranger There's only one last dance Soon the music's over Let's give it one more chance
Noi,femeile.... Ei, barbatii... Si asa incepe orice poveste. Romeo vs Julieta, ca-s atatea Ilene Cosanzene peste deal si, o fi ea Julieta cea mandra si draga, dar mai sunt si alte fapturi cu priviri ademenitoare, si acum, sa fim sincere....o fi Romeo efeminat si il adori, dar parca nici masculinitatea Zmeului nu e de trecut cu vederea... Mai o privire, mai o vorba de duh, mai un apropo, asa incepe totul... Tu te joci, el se joaca, traim zilnic o idila Romeo vs Julieta, in care, mai devreme sau mai tarziu, cu cat personajele masculine din viata noastra devin mai apropiate, incepem sa ascultam ceea ce vrem, ceea ce avem nevoie.
Studiu de caz: * ti-a spus ca nu vrea o relatie serioasa, insa tu esti speciala.... nah, tu ce-ai inteles din asta? sa te holbezi in vitrinele cu rochii de mireasa de pe Victoriei? sa fim seriosi, toate suntem speciale, toti sunt minunati... dar parca-i mai frumos sa copilaresti din floare in floare! * ti-a povestit despre fostele lui relatii? cum se terminau toate? " nu vreau sa le ranesc, asa ca mai bine nu le mai caut?" cand in fiecare cantecel de relatie asta-i refrenu, te astepti ca tu sa fii cea care va transforma rondo-ul clasic intr-unul cu dezvoltare, fix tu erai Zana Maseluta si il faci sa aiba brusc o alta atitudine! * te sun eu... nu zau, si daca te sun eu cum ar fi? nu-l suna, insa... mai gandeste-te o data daca nu cumva tu esti cea care isi face programul in functie de el. omul a fost sincer, ti-a zis ca te suna el ( completarea ar fi cazul sa o deduci singura: cand o sa am timp de tine, dragutza mea! ) * CV-ul lui prezinta performante sportive remarcabile? obisnuieste sa inscrie in deplasare? no, bine, in cazul in care nu vrei sa fii impresara unui Don Juan mioritic, atunci accepta ca esti un fel de "veni, vidi, vici!" ...Ave, Cezar!
Fetita draga, barbatii din jurul nostru ne spun adevarul, insa avem un talent aparte de a-i ademeni in patul lui Procust, in speranta ca , datorita atuu-rilor tale, vei face dintr-un zburator un terestru, dintr-un copil un barbat, si, nevrand sa jignesc spunand adevarul , lista ramane deschisa... Mi-a zis mie un amic ca barbatii sunt cei mai buni magicieni : ... vrajesc si dispar! Daca nu te intereseaza spectacole cu plata in natura pentru cateva numere de...iluzionism , atunci fi mai atenta la ceea ce spune barbatul de langa tine, crede-ma, nu te minte, tu nu vrei sa auzi!
M-am trezit intr-o dimineata si mi-a fost greu sa accept ca totul a fost o minciuna, ca orgoliul meu cenzurat a fost in zadar, ca the best one a fost doar in mintea mea, tu esti doar un strain patetic si egocentrist. Nu am timp sa stau sa-ti inteleg prostiile puerile si sa astept sa vezi, nu doar sa privesti. Incerc sa nu confund afectiunea cu iubirea, insa.... orice ar fi fost... You shoud take ur hat off, Mister Black! Eu am fost cea care a crezut in lumina din ochii tai, in valoarea cuvintelor tale, in principiile si valorile tale.... Sa crezi in oameni si in veridicitatea gandurilor lor e o minune pentru tine, iar tu nu crezi in minuni, asa-i? Ai fost... mult, multe, frumos si demn, tandru si interesant, inteligent si sensibil, ai fost... in lumea mea utopica! Realitatea e alta! Goodbye!
Se cunosc mai bine decat pe ei insisi... Se intorc unul dupa altul ca Floarea-Soarelui dupa Soare... Se atrag emotional ca doua picaturi de apa din acelasi ocean... Vezi in ochii lor sclipiri de sentimentele dureros de puternice... Se iubesc prea mult... atat de mult incat fug de iubire...cautang refugiu in alte brate reci...
Le lipseste un singur lucru... imperfectiunea umana a iubirii. Cand ea nu exista in factorii externi ( diferente sociale, culturale, rasiale, religioase, terte persoane ) ... le dam noi viata... in noi insine. Si daca ai puterea sa lupti impotriva intregii lumi si simti ca te-ai lua in piept si cu Dumnezeu pentru cel pe care il iubesti, de ce nu esti in stare sa lupti cu tine, cu teama de a te lasa dus de val, de a consuma pana la capat ceea ce simti? Dar e greu... terbil de greu si inficosator... Omului nu ii e dau sa zaca, sa arda, sa moara pentru iubire intr-un secol al imaginii si al cliseelor. Toti alergam dupa atatea prostii, nu mai traim, nu mai stragem maini cu caldura, nu mai zambim sincer, nu mai imbratisam cu dor, caci... noi luptam, muncim sa ne ridim un monument in sufletul altora, luptam sa demonstram altora ca suntem capabili, cultul asta al personalitatii ne consuma pana la ultima picatura.
Cat despre prietenii mei... sper ca timpul le va arhiva in suflete sentimentele si le va aduce maturitatea si puterea de acceptare a sentimentelor... Caci... ce e Yin fara Yang? ce e Soarele fara Luna? ce esti tu fara reflexia ta?
Mintea şi sufletul omului nu merg întotdeauna pe aceeaşi potecă.
Şi binele ţi se întoarce pe lumea asta şi răul: când nu te aştepţi şi de la cine nu te aştepţi. Şi vorba din gură să n-o slobozi uşor că nu ştii unde loveşti cu ea. Şi nici gânduri rele să n-aveţi că vă otrăviţi sufletul. Şi nici pizmă pe ăl de e mai frumos, mai deştept sau mai avut decât noi. Că nu ştim nici unul de ce be aflăm acilea, pe pământ.
Bătrân eşti când nu te mai interesează nimic, când nu mai eşti curios, când ţi se pare c-ai văzut totul şi că nimic nu te mai poate bucura. Asta înseamnă să fii bătrăn. Să nu te mai poţi bucura.
Optimismul, speranţa sunt cele mai bune investiţii dintr-o viaţă. Oamenii sunt efemeri şi schimbători. La sfârşitul unei vieţi vezi că, afară de câteva gânduri frumoase şi de câteva închipuiri, cu nimic nu te-ai ales.
Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă – obişnuieşte-te cu ideea!
Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.
Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.
Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!
Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.
Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.
Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap.
Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.
Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să “te găseşti”. Faci asta în timpul liber.
Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.
Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.
Nu stiu de unde si cum acest dispret definitiv pentru minciuna si falsitate... insa nu urasc nimic mai mult decat oamenii care disimuleaza. Rautatea este o frustrare si o boala o sufletului, iar de astfel de oameni imi e pur si simplu mila pentru acest handicap sufletesc. Insa... falsitatii si ipocriziei... oricat as incerca, nu le pot gasi o scuza. Simt ca sunt mintita, ma doare, dar inchid ochii si merg mai departe. Insa se strang in om uneori valuri de dispret si mahnire, se produc inundatii la nivel emotional, si simti cum totul e murdar si gol, prea gol ca sa poti sa mai inchizi ochii inca o data si sa mergi si de data asta...mai departe. Tac...din politete, din rusine, din afectiune, din Dumnezeu stie cate motive... De ce oare se minte atat de mult? De unde atata maiestrie in arta disimularii? Si.... de ce? Cu ce scop faci asta si ce satisfactie iti infloreste in suflet asemeni unei flori a raului ? Nu impartim lumina Soarelui si nici nisipul Pamantului, avem cu totii loc sub acest Cer, si cu toate astea... tu trisezi. Iar si iar... Cum poti sa privesti in ochi oamenii pe care ii umilesti prin ipocrizia ta ? Cum poti sa treci mai departe zambind cand stii ca ai gresit? Cum...?
Mi-e frica de minciuna, de tradare, de falsitatea, si incerc sa ma feresc de ea ca dracu de tamaie... dar se zice ca de ceea ce-ti e frica nu scapi. De ce nu exista o revizie tehnica periodica pentru suflete, sa fie trecute printr-o curatatorie, si apoi purtate iar in lume, printre oameni... Asa poate am fi mai curati, mai buni, mai sinceri.... Insa... in lipsa unei astfel de curatatorii de suflete... fug de pete si murdarii cat pot, imi tremura mana si cuvintele pe buze caci nu stiu cine esti si cine vrei sa fii...
A rade... inseamna a risca sa treci drept nebun. A plange...inseamna a risca sa treci drept sentimental. A intinde o mana...inseamna a risca sa te implici. A-ti expune sentimentele...inseamna a risca sa te expui pe tine. A iubi...inseamna a risca sa nu fi iubit. A trai...inseamna a risca sa mori. A spera ...inseamna a risca sa fi dezamagit. A incerca...inseamna a risca sa esuezi.
Primavara asta e ca o femeie capricioasa... Te alinta cu o raza, apoi te ingheata la loc, acum apare, zambesti, esti fericit,dar... a fugit din nou... Ei, si tot asa, apare, dispare, te ademeneste, te seduce, apoi te lasa iar sa simti gerul cum iti sufla ironic gheata in suflet... Primavara... unde esti? Nu stii oare ca oricat te-ai juca... Soarele te va prinde in vraja lui, sfarsind in aceeasi invaluire fierbinte de mai?
Insa asemeni unei femei, ar vrea, insa poate e mai bine sa mai astepte...si totusi... dar poate...
Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic, să merg constant înapoi. Te-aş întîlni printre amintiri şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul, te-aş tîrî cu mine înapoi, să ne iubim tineri şi nevinovati, după care, mereu înapoi, te-aş tîrî mai departe, spre copilarie, ne-am juca inocenţi pîna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă, am dispărea într-un mit. Dar nu sunt un rac autentic, în zadar mă tot laud cu zodia mea, sunt condamnat să merg înainte şi tot ce pot e să tîrăsc între cleştii mei de rac toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic, cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.
Nu am cuvinte mari... Nu stiu lectii de psihologie... Nu am gasit o melodie despre noi... Nu am putere de convingere... Iar adevarul nu are nevoie de argumente... Am un singur lucru... SUFLET. Daca stii sa citesti dincolo de aparente si vezi in sufletul meu ce simt si ce cred, daca ai sa intelegi ca exista si lucruri simple, ca exista si prinicipii, nu numai instincte, ca ... nu mai conteaza, ma crezi sau nu, faci cum crezi, cum simti, dar te rog numai, nu te ghida dupa altii, dupa trecut, dupa experiente. Brate?
...P.S.: you're still my best fr... and i love u, b!
Noi doi... ... n-am stat niciodata de vorba cum mi-am dorit... ... nu m-ai certat niciodata din cauza tigarilor... ... nu ai venit la concertele mele... ... asteptam niste sfaturi de viata... ai uitat de ele... ... vroiam sa bem un vin fiert impreuna... ... sa povestim ca intre noi, visatorii incurabili.... ... sa ascultam din nou All that she wants.... ... sa vezi ce prost conduc... ar trebui sa-ti seman tie... ciudat... ... sa-mi spui ca tigarile fac rau, ca trebuie sa invat, ca noptile pierdute imi distrug sanatatea, ca el nu e destul de bun pentru mine, ca nu imi tin promisiunile... ... dar nu mi-ai zis nimic... n-ai fost acolo... nu mi-ai sters lacrimile... nu m-ai invatat sa conduc... nu am ascultat rock impreuna... nu m-ai ajutat cu bagajele la camin... nu m-ai imbratisat dupa concerte... nu m-ai sunat sa vezi daca am ajuns din club... nu ai facut nimic din tot ceea ce au facut ceilalti...
Noi doi... n-am fost niciodata ca restul lumii, nimic din ceea ce trebuia n-a fost, insa... cu toate astea, ai castiga Oscarul pentru cel mai iubit dintre nepamanteni... !
Ce ciudat, esti o absenta prezenta in mine, prin mine... Esti in tot, All that she wants, Phoenix, Compact, masini, tigari, scrumiere, poze, ambitii, orgolii, poezii... Racule, de ce n-ai mers inapoi? Te-ai fi intors si ai fi vazut cat te iubesc... Ce sa fac eu acum cu toata iubirea asta, cu toate visele tale? Uff, tata, greu e sa traiesti cat pentru doi...
Coabiteaza in mine o dualitate stranie... un bulgare aparent haotic de sentimente resuscitate, resentimente ostenite, principii reciclate, impresii, vise de ieri, de azi... Intruchipez in acelasi timp fidelitatea prieteniei, ice-bergul social, infatuarea ironica, infantilitatea visatoare, tineretea rebela, maturitatea darza... Ma surprind uneori analizandu-ma, ca si cum te-ai privi intr-o oglinda clara, constientizand existenta egoistului introvertit si a energoofagului extrovertit...
Am 22 de ani, frustari si temeri, vise si sperante, am nevoie urgenta de iubire, caut un drum, merg mai departe mereu cu o singura busola, inima, cand pe drumul drept, cand pe carari gresite, plec, ma ratacesc, ma intorc... Nu stiu sa fac crize de isterie, mi-e frica sa sparg pahare si sa strig "Te urasc!" , ma revolt social doar, caci sufletu'-mi se teme, si fuge, prea slab sa spuna lucrurilor pe nume, tace si pleaca mai departe.... Cu toate astea, sunt doar un om, si cum spuneau si altii, nimic din ceea ce este omenesc nu-mi e strain, gresesc mult, iubesc putin si tot mai des uit sa-mi traiesc propria viata, prea preocutata sa imi fac planuri pentru acum, maine, candva...
