Cu sufletul in genunchi...

E Pastele... Am primit de dimineata un mesaj care m-a facut sa mi se umple ochii de lacrimi...

"Iubeste, iarta, cum El te-a invatat, crede si uita tot ceea ce ai indurat , El ti-e lumina, caci El ne-a creat, sa nu uitam, El ne-a salvat: Hristos a inviat!".....

Poate intr-un alt context nu m-ar fi impresionat atat de mult acest mesaj, insa in ultimele zile am trecut printr-o paleta foarte diversa de stari si sentimente... Un intreg cliseu de imagini si trairi mi-au trecut prin minte : intr-o secunda am retrait momente care fara sa vreau m-au marcat...

Credeam ca am ajuns la o maturitate suficienta incat sa nu imi mai pese, insa se pare ca fara sa vreau inca mai cred in oameni... Viata mi-a demonstrat inca o data ca de prea multe ori aparentele insala... Insa am mai invatat ceva: ca sunt oameni cu care in mod normal nu schimbi mai mult de doua cuvinte, insa atunci cand esti singur, vor fi alaturi de tine neconditionat. Poate sunt eu prea sensibila, poate muzica m-a facut sa vad viata altfel... insa tind sa cred ca viata nu se poate rezuma numai la aparente... Adevaratele valori ale vietii ( cel putin eu asta cred) sunt: sufletul, sentimetele si gandurile. Dar....cine sunt eu sa le impun altora valorile sau principille mele? Cu toti traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont...

Slujba din noapte de Inviere mi-a reaprins in suflet o credinta pe care am uitat ca o am...sau am avut-o.... Am inteles ca oricate ai pierde in viata, numai de tine depinde daca iti pierzi si credinta... Credinta nu ti-o poate lua nimeni , nimeni nu ti-o poate distruge...

Suntem la inceput de drum, si fiecare lovitura ni se pare ca ne va distruge..fiecare deziluzie ne aduce lacrimi in ochi... Viata insa e dura, ea nu iarta, de multe ori, de prea multe ori, pleca dintre noi oameni nevinovati care nu au apucat sa guste din cupa vietii... Niciodata Noaptea de Inviere nu m-a impresionat atat de mult ca anul acesta... Inca mai aud cum toti oamenii, cu lumani in mana, indiferent daca erau saraci sau bogati, suparati sau fericiti, singuri sau cu cei dragi, cantau : Hristos a Inviat .... In fata lui Dumnezeu, nimeni si nimic nu te poate face sa te mai simti important. Toti suntem egali, indiferent cata durere ascundem in suflet...

Doua ore mai tarziu, cand pe strazi inca mai puteai zari cate un grup cu o lamanare in mana, in cimitirul de la Ungureni se aprindeau lumanari...

La lumina slaba a luamarii , intre crucile reci, o mama saruta crucea fiului sau ce a plecat prea devreme printre ingeri... Ochii acelei femei m-au facut sa imi dau seama ce fericita sunt... Traiesc! Si....la fel de important...cei pe care ii iubesc sunt alaturi de mine!

Am simtit cum in fata unei asemenea dureri nici un cuvant nu-si avea rostul... Durerile si dezamagirile noastre nu inseamna nimic... adevarata durere insa... te reduce la tacere...
Asemeni Fecioarei Maria, acea mama purta in suflet o durere nebuna: durerea de a vedea ca toata iubirea ta nu are nici o forta sa ii redea viata fiului tau... In astfel de momente lumea pare doar o mana de nisip, iar toate lacrimile nu-s decat praf...
Viata insa merge mai departe... E legea firii... Exista in noi o putere extraodinara sa trecem peste astfel de momente...

E Pastele... Rad! Zambesc! It's a wonderful , wonderful life... Port in suflet o raza de speranta, o multumire ce ma face sa zambesc si sa merg mai departe. Stiu ca acolo Cineva ma iubeste!

Suntem tineri, frumosi, iubim si traim viata intr-0 inconstienta ce ne ofera momente de neuitat!

Am lasat in urma fitze si snobisme, simplitatea e singura care poate sa ofere vietii farmec! Ne e greu sa aratam ceea ce simtim cu adevarat, insa sunt momente cand am vrea sa le arat celor de langa noi ca ne pasa, ca suntem impreuna indiferent de ceea ce s-ar intampla.... Multumesc ca existati in viata mea!

Hristos a inviat!

Toate au un pret...

Indiferenta este esenta inumanului. Toate au un pret...inclusiv dispretul meu. Il poti avea daruindu-mi incompetenta, superficialitate, razbaunare, ipocrizie... Demonstreaza-mi ca nu ai suflet si o sa iti demonstrez ce inseamna sa fiu inumana!

O aventura....

Am obosit.... ma pierd in cuvinte, sentimente, deziluzii...

Am obosit....mi-e un dor nebun de soare, de mare, de nisip, de clipe in care mintea si trupul sa fie la unison....

Am obosit...sa mai cred ca va fi bine, sa mai cred ca e adevarat, sa ma mai lovesc de aparente..

Ne pierdem in vise, ne pierdem in mentalitati, ne pierdem in catalogari eronate, ne pierdem in naivitati.

Am obosit sa mai fac pe indiferenta, sa mimez ca o alta persoana doar ca sa pot fi ca voi.

Stop! Imi vreau sufletul inapoi! Imi vreau inapoi viata, visele, sentimentele, iluziile!

Vreau sa fiu EU , vreau sa simt iar ca am o inima care pulseaza, vreau sa plang si sa rad iar, chiar daca astfel risc sa nu mai fiu a ta, a voastra, a lui.
V-am lasat sa incercati sa imi modelati sufletul....v-am lasat sa imi decolorati reactiile, sa imi pictati noi sentimente, sa imi desenati un alt suflet, sa imi distrugeti mandria si orgoliul. Am facut toate aceste compromisuri cu lacrimi pe fata, crezand ca poate astfel voi afla ce inseamna sa fi iubit de cei la care tii. Dar...nu a mers...nu pot fi asa cum vreti voi, nu pot fi o indiferenta, o anonima, nu pot sa nu simt! A fost o aventura....dar ramane doar o incercare...

"Merg mai departe acum...sa caut iar lumina, sa caut iara ce-am pierdut, merg mai departe acum sa caut iar iubirea..."

Ascultam si simteam cum fiecare vers, fiecare armonie imi patrunde in vene si ma face sa imi recapat iar speranta, sa imi pot sa jos masca asta stearsa si sa spun..."Merg mai departe acum.."....merg mai departe acum, nu pt o noua aventura, merg mai departe pe drumul meu....

Merg mai departe cu riscul de a te pierde, de a va pierde... Timpul o sa poata spune daca tot ce am trait a fost real... Chiar daca veti ramane doar niste umbre departe in trecut, va voi purta in sufletul meu , acolo undeva, si nu voi uita sa va multumesc pentru timpul acordat....

Nu am ce sa inchei, fiecare usa inchisa deschide o alta, fiecare sfarsit aduce un alt inceput, nu am de ce sa inchei, nu s-a terminat nimic....indiferent de ceea ce avem....am avut...sau vom avea...chiar daca azi va deveni ieri, chiar daca maine va fi prea tarziu, chiar daca o lume intreaga o sa imi para prea mica..stiu ca nu voi uita...ca azi...a existat!

Ma ridic, imi adun sentimentele , gandurile si sperantele si desenez un nou curcubeu pe cer....nu stiu sa traiesc sub un cer cenusiu, nu stiu sa ascult picaturile de ploaie!Fii tu soarele meu si lasa-ma sa respir asa cum stiu eu, lasa-ma sa te molipsesc de fericire!

Invata!

Invata de la apa sa ai statornic drum.

Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.

Invata de la umbra sa treci si sa veghezi.

Invata de la stanca cum neclintit sa sezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui.

Invata de la vantul ce adie pe poteci.

Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.

Invata de la toate caci toate-ti sunt surori,

Cum treci frumos prin viata,

Cum poti frumos sa mori!

Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat..

Invata de la nufar sa fii mereu curat.

Invata de la flacari ce-avem de ars in noi.

Invata de la ape sa nu dai inapoi.

Invata de la umbra sa fii smerit ca ea.

Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.

Invata de la soare ca vremea sa-ti cunosti.

Invata de la stele ca-n cer sunt multe osti.

Invata de la greier cand singur esti sa canti.

Invata de la luna sa nu te inspaimanti.

Invata de la vulturi cand umerii ti-s grei.

Si du-te la furnica si vezi povara ei.

Invata de la floare sa fii gingas ca ea.

Invata de la miel sa ai blandetea sa.

Invata de la pasari sa fii mereu in zbor.

Invata de la toate ca totu-i trecator.

din folclorul norvegian