Romeo vs Julieta

Noi,femeile....
Ei, barbatii...
Si asa incepe orice poveste. Romeo vs Julieta, ca-s atatea Ilene Cosanzene peste deal si, o fi ea Julieta cea mandra si draga, dar mai sunt si alte fapturi cu priviri ademenitoare, si acum, sa fim sincere....o fi Romeo efeminat si il adori, dar parca nici masculinitatea Zmeului nu e de trecut cu vederea...
Mai o privire, mai o vorba de duh, mai un apropo, asa incepe totul...
Tu te joci, el se joaca, traim zilnic o idila Romeo vs Julieta, in care, mai devreme sau mai tarziu, cu cat personajele masculine din viata noastra devin mai apropiate, incepem sa ascultam ceea ce vrem, ceea ce avem nevoie.

Studiu de caz:
* ti-a spus ca nu vrea o relatie serioasa, insa tu esti speciala.... nah, tu ce-ai inteles din asta? sa te holbezi in vitrinele cu rochii de mireasa de pe Victoriei? sa fim seriosi, toate suntem speciale, toti sunt minunati... dar parca-i mai frumos sa copilaresti din floare in floare!
* ti-a povestit despre fostele lui relatii? cum se terminau toate? " nu vreau sa le ranesc, asa ca mai bine nu le mai caut?" cand in fiecare cantecel de relatie asta-i refrenu, te astepti ca tu sa fii cea care va transforma rondo-ul clasic intr-unul cu dezvoltare, fix tu erai Zana Maseluta si il faci sa aiba brusc o alta atitudine!
* te sun eu... nu zau, si daca te sun eu cum ar fi? nu-l suna, insa... mai gandeste-te o data daca nu cumva tu esti cea care isi face programul in functie de el. omul a fost sincer, ti-a zis ca te suna el ( completarea ar fi cazul sa o deduci singura: cand o sa am timp de tine, dragutza mea! )
* CV-ul lui prezinta performante sportive remarcabile? obisnuieste sa inscrie in deplasare? no, bine, in cazul in care nu vrei sa fii impresara unui Don Juan mioritic, atunci accepta ca esti un fel de "veni, vidi, vici!" ...Ave, Cezar!


Fetita draga, barbatii din jurul nostru ne spun adevarul, insa avem un talent aparte de a-i ademeni in patul lui Procust, in speranta ca , datorita atuu-rilor tale, vei face dintr-un zburator un terestru, dintr-un copil un barbat, si, nevrand sa jignesc spunand adevarul , lista ramane deschisa...
Mi-a zis mie un amic ca barbatii sunt cei mai buni magicieni : ... vrajesc si dispar! Daca nu te intereseaza spectacole cu plata in natura pentru cateva numere de...iluzionism , atunci fi mai atenta la ceea ce spune barbatul de langa tine, crede-ma, nu te minte, tu nu vrei sa auzi!



P.S. Be smart, girl!

Yin Yang

Se cunosc mai bine decat pe ei insisi...
Se intorc unul dupa altul ca Floarea-Soarelui dupa Soare...
Se atrag emotional ca doua picaturi de apa din acelasi ocean...
Vezi in ochii lor sclipiri de sentimentele dureros de puternice...
Se iubesc prea mult... atat de mult incat fug de iubire...cautang refugiu in alte brate reci...


Le lipseste un singur lucru... imperfectiunea umana a iubirii. Cand ea nu exista in factorii externi ( diferente sociale, culturale, rasiale, religioase, terte persoane ) ... le dam noi viata... in noi insine. Si daca ai puterea sa lupti impotriva intregii lumi si simti ca te-ai lua in piept si cu Dumnezeu pentru cel pe care il iubesti, de ce nu esti in stare sa lupti cu tine, cu teama de a te lasa dus de val, de a consuma pana la capat ceea ce simti?
Dar e greu... terbil de greu si inficosator... Omului nu ii e dau sa zaca, sa arda, sa moara pentru iubire intr-un secol al imaginii si al cliseelor. Toti alergam dupa atatea prostii, nu mai traim, nu mai stragem maini cu caldura, nu mai zambim sincer, nu mai imbratisam cu dor, caci... noi luptam, muncim sa ne ridim un monument in sufletul altora, luptam sa demonstram altora ca suntem capabili, cultul asta al personalitatii ne consuma pana la ultima picatura.


Cat despre prietenii mei... sper ca timpul le va arhiva in suflete sentimentele si le va aduce maturitatea si puterea de acceptare a sentimentelor...
Caci... ce e Yin fara Yang? ce e Soarele fara Luna? ce esti tu fara reflexia ta?

Riscuri

A rade... inseamna a risca sa treci drept nebun.
A plange...inseamna a risca sa treci drept sentimental.
A intinde o mana...inseamna a risca sa te implici.
A-ti expune sentimentele...inseamna a risca sa te expui pe tine.
A iubi...inseamna a risca sa nu fi iubit.
A trai...inseamna a risca sa mori.
A spera ...inseamna a risca sa fi dezamagit.
A incerca...inseamna a risca sa esuezi.

Cand ai riscat ultima data ceva?

Ben Kubasek

Primavara.....unde esti?

Primavara asta e ca o femeie capricioasa... Te alinta cu o raza, apoi te ingheata la loc, acum apare, zambesti, esti fericit,dar... a fugit din nou...
Ei, si tot asa, apare, dispare, te ademeneste, te seduce, apoi te lasa iar sa simti gerul cum iti sufla ironic gheata in suflet...
Primavara... unde esti? Nu stii oare ca oricat te-ai juca... Soarele te va prinde in vraja lui, sfarsind in aceeasi invaluire fierbinte de mai?


Insa asemeni unei femei, ar vrea, insa poate e mai bine sa mai astepte...si totusi... dar poate...





O primavara de vis tuturor!

Buna dimineata, 22!

Ieri 21. Azi 22.

dilema lunii decembrie...

cadrul: eu
delimitare teritoriala: intre minte, spirit, suflet
adancimea: 1000 metri sub nivelul sufletului
personajul principal: eu
personaje secundare: eu , eu, eu, eu....
concluzia: monolog


- straine, am o dilema... intr-o intersectie a vietii am pe acelasi panou:
DRUM CU PRIORITATE
CEDEAZA TRECEREA
ACCESUL INTERZIS PERSOANELOR NEAUTORIZATE
-mhm... din categoria : ilegal, imoral sau ingrasa...?
-raspuns gresit. din categoria: "stiu , dar joc nestiutor"
-mhm.... dezvolta!
-filosofia crestina imi da liberul arbitru: sunt libera sa simt, sa gandesc, sa exprim
moralitatea ( impregnata biblic ) imi spune: nu pofti ce nu-i al tau
cutumele vin si subliniaza adanc in minte: mergi pe drumul tau, esti pe contrasens

Si eu ce fac? Incotro, suflete? Simt, gandesc, spun? Tac, profit de mansalier si imi vad de drum?
Declar din nou suflet in stand by pana in 2011. Poate mai aprofundam codul asta rutier ...!

Alive....part time

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei, urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii; cine nu-si schimba existenta; cine nu risca sa construiasca ceva nou; cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.
Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.
Moare cate putin cine evita pasiunea, cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii, acele emotii care invata ochii sa straluceasca, oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.
Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau; cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis; cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.
Moare cate putin cine nu calatoreste; cine nu citeste; cine nu asculta muzica; cine nu cauta harul din el insusi.
Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.
Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.
Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput; cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.
Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.
Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida. Totul depinde de cum o traim…
Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale
Daca va fi sa furi, fura o sarutare
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi.

PABLO NERUDA

Ieri, azi.....si poate si maine....

14 ... 15... 16 ... 17... 18.... 19 .....20..... 21.....

Anii au trecut... m-am indragostit iar si iar... am crezut , ca orice fatuca cu capul in nori, ca eu sunt cea pentru care va fi Prince Charming, ca lumea e roz si iubirea eterna, intre al 9-lea cer si a fi sub nivelul marii era doar o secunda... lucrurile s-au schimbat, asa cum doar timpul stie sa le schimbe, privesc in urma si ma amuz, iubiri infantile si jocuri nevinovate, ce iti fac inima sa zambeasca cand ti le amintesti...
Insa...melodia aceasta... cred ca o voi asculta mereu... si la 14, si la 21, si la 60... am crescut cu ea, am iubit, am visat, am sperat, m-am imbatat in vise si m-am inecat in lacrimi.... eh, asa ca'n viata! :))
P.S. Fa ce-ti spune inima!

Declaratie de la fata inimii

Aiurea, am sters de trei ori pana sa termin prima fraza.
Fie ce o fi, scriu cu sufletul!


Viata mea capata zi de zi noi culori... dupa lectii si examene, restante si extemporale, am invatat:
- ca nu pot sa multumesc o lume intreaga
- ca adevarul este cea mai buna scuza
- ca viata inseamna azi, nu maine
- ca in viata nu te definesc conturile, averea, job'ul, masina sau iubita , ci gandurile si sentimentele tale
- in dracia asta formata din clipe, cum ii spunea Sorescu, este vorba despre TINE : fiecare dintre noi este centrul propriului univers , restul sunt doar "planete" ce reactioneaza in functie de noi
- cineva spunea ca mintea ta poate fi un iad sau un rai, este alegerea ta ce vrei sa traiesti
- avem o singura oportunitate - viata - in care sa facem ceea ce vrem, simtim, gandim, visam... dupa... Dumnezeu stie ce o mai fi!



Daca l-as iubi, as incepe cu : cine n-a iubit, sa dea cu pietre!
Insa nu-l iubesc... nici indragostita nu simt ca sunt. A trecut vremea aceea cand aveam 16 ani si suspinam dupa Fat Frumos. Am inteles ca fluturasii sunt hormoni, ca privirile se imbata in atractie, si ca pana la urma... El nu are capacitati supranaturale sa citeasca gandurile mele in care "ard, si zac, si mor"...

Scrie undeva ca e imoral sa simti? Este ilegal sa spui adevarul? Este imoral sa visezi? Cand va fi, promit sa ma subordonez noilor reglementari, pana una alta, profit ca n-a aparut Codul Civil al Inimii si visez, si simt, si doresc incalcand reguli si cutume, pareri si barfe.

Eram singura si fericita, acceptandu-mi perfect starea de stand by, suspinand doar din cand in cand la un film siropos dupa barbatul perfect si relatia de vis.
Nu stiu cand si cum si de ce, nu mai era unul dintre ei, incet , dar sigur, devenise acela. Cand am inceput sa-o invidiez pe ea? Cand am inceput sa te vreau pe tine?

N-am de gand sa ma joc ca la 14 ani cu o floare "Ma iubeste, nu ma iubeste..." caci iubirea nu sta in petale si polen....

Ne-am duelat in priviri si cuvinte, subtilitati si apropouri, ne-am jucat incalcand regulile, acum insa... ca mi-ai invadat ilegal mintea si coabitezi clandestin in sufletul meu, straine, ramai sau pleci?

Remedii naturiste pentru suflet

e toamna.... o fi anotimpul dorurilor vechi demult uitate ?azi am ochii tristi, sufletul inghetat si un zambet sters...

ce pot sa fac? mi-e dor de o poezie de a lui sorescu, remediu vechi din timpuri infantile...

adaug si o portocala.... nu-i nici dulce, nici prea acra... e asa, ca viata!



"Uneori ma apuca din senin

O pofta grozava de injurat.

Dumnezeii tai de viata

De tinerete

De batranete

De fericire

De iubire

De casatorie

De ideal."



"Traim din amintiri, hibernam în vizuina

Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.

Intre vinovatie si - asteptare.

Cam acesta e cadrul.

Nu se poate schimba nimic.

Asteptam cu mana streasina la inima.

Si ce rar se vede ceva în zare."



"....n-am sunetul frumos

Decât în sfera de sticla

Vibrez din toata fiinta

Si tu-mi culegi vibratiile

Si mi le restitui, sarutate."



"Ar trebui să se dea din când în când

Cite-o stire despre amorul unei perechi,

Luate la întâmplare, dar să fie tipica,

Asa ca noi...

Ori nu te-am intrebat: tu esti tipica?

Da? Bine. Sint linistit.

Putem sta de vorba deschis,

Ne putem spune toate secretele.

Greu mai gasesti astazi

O iubire tipica, sanatoasa."



"Iar fata aceea, iata,

Se uita la mine cu sufletul...

Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi, totusi

Din mana ta.

Imi place ca tu stii s-o faci

Amara."

8 pentru voi....

Mi-a placut aceasta "leapsa" primita de la Ramona, asa ca o sa o dau si eu mai departe, cu setul meu de intrebari....
Cine se risca?
Eu o propun in primul rand pe Ramona , apoi pe Sufletica, caci a trecut ceva vreme de cand nu am mai vorbit, urmeaza apoi un manuitor nu doar al sunetelor, ci si al vorbelor de duh, Maestrul Naicu,
dupa care trecem putin in lumea cifrelor, Razvan, ca mai apoi sa aruncam o privire si catre ideile unui blog scris cu multa inspiratie .



1. Daca ai avea puterea sa daruiesti romanilor o calitate , care ar fi aceea?
2. Daca ai avea puterea sa schimbi ceva in comportamentul tau, ce ai schimba?
3. Ce este mai greu, sa nu te dezamagesti pe tine sau pe cei dragi tie?
4. Cu totii am avut momente mai bune si momente mai putin bune. Ce anume te-a motivat in momentele grele?
5. Ce te atrage mai mult: profesionalismul unui prieten sau prietenia unui profesionist?
6. Ce nu poti sa ierti niciodata?
7. Daca ai alege sa te nasti din nou, ce ai schimba?
8. Ce moment din viata ta ai vrea sa se repete?

Tema pentru acasa de la Ramona

Am tema pentru acasa de la Ramona, dar asa teme imi pare rau ca nu primeam si in timpul scolii, cred ca as fi fost intr-adevar un copil de nota 10. ( cata modestie!)

1. Ce alegi intre a iubi potrivit persoana gresita si a iubi gresit persoana potrivita?
1. Of...asta e o intrebare grea... de multe ori inima si mintea mea sunt intr-o lupta continua, mi-am impus candva ca iubirea este justa, corecta, frumoasa, nu fura, nu aduce lacrimi si nu minte...

Azi insa vad in jurul meu femei si barbati care iubesc sincer , insa nu persoanele carora le-au jurat iubire in fata altarului ca in povestile din copilarie, ci alte persoane, intalnite asa, ca intr-o doara.
Nu pot sa condamn cand vad iubire, chiar daca e "de contrabanda" , nu pot sa judec, insa cred ca daca vreodata in viata as iubi "ilegal" ar fi una dintre cele mai grele lupte din sufletul meu.
Aleg insa intr-un final iubirea, iar pentru persoana gresita nu va fi niciodata iubire, cel mult admiratie, respect, prietenie, afectiune.

2. Enumera 3 obiecte de pe raftul cu amintiri la care nu poti si nu vrei sa renunti.
2. Poza cu parintii mei de cand aveam 4 ani, apoi....vioara - chiar daca nu sta pe raftul cu amintiri, si o icoana primita in dar de la un preot.

3. O melodie pe care o asculti cand esti trista si vrei sa te descarci si una pe care dansezi de fericire.
3. Mhm.... atunci cand sunt trista incerc sa nu ascult melodii care sa ma bage si mai rau in butoiul cu melancolie, asa ca melodia mea de suflet in astfel de situatii este cea a regretatei Laura Stoica - Nu-i nimic!
Cat despre melodiile pentru starile euforice ...... ar fi mai multe, insa cred ca prima care imi vine in minte este Caprichosa a lui Chayanne.


4. Care-i primul lucru care iti vine in minte cand iti imaginezi o camera goala cu pereti albi?
4. Loc pentru pictat!!!! :))
Nu sunt adepta spital sau casa de nebuni... alb inseamna puritate, libertate! Si mult spatiu pentru a te manifesta indiferent daca ai sau nu talent! :D

5. Ce ai alege intre a schimba ziua de ieri sau pe cea de maine, si de ce?
5. Ziua de maine inca mai am timp sa o schimb, asa ca as alege sa schimb ziua de azi... Insa... cu timpul nu se negociaza. Ah, de ce? Pentru ca uneori imi promit anumite lucruri si urasc al naibilui de tare sa ma dezamagesc!

6. Zi-mi ceva ce ai facut sau spus si iti doresti sa nu, si antonimul.
6. Mhm.... nu am spus nici unui barbat din viata mea 'te iubesc' pentru ca nu pot, oricata atractie fizica sau afectiune ar fi, de ce sa mint?
Asta nu am spus si mi-as fi dorit sa fi avut cui. Ah, si inca ceva... mi-e din ce in ce mai greu sa spun "Imi pare rau"... Tre sa mai lucram la aspectul asta! ;))
Ce am spus... am spus de prea multe ori ceea ce gandeam si acum regret.... Sinceritatea asta, bat-o vina!

7. Pune te rog o fotografie in care te regasesti sau pe care nu ti-o poti scoate din minte, si nu ma refer la o ipostaza a propriei persoane. Un peisaj, un portret, etc...

.....muzica este sincera.... insa de multe ori noi purtam masti....

8. Cateva versuri care ti se suprapun sau pur si simplu te motiveaza si inspira. Sau macar un citat.
"Daca viata nu-ti zambeste, gadil-o!"
Ma motiveaza enorm acest citat!
Si... ar mai fi ceva.... era o rugaciune, nu stiu a cui....
"Da-mi Doamne putere sa accept lucurile pe care nu pot sa le schimb!"


Multumesc , Ramona! :*

Asadar....cate impresii si amintiri

Asa cum ziceam in postul anterior, am revenit cu impresii si amintiri despre pseudo vacanta din Italia. Lasand la o parte pastele si pizza care nu-s tocmai prietenoase cu principiile dsp dimensiunile unei femei, ca sa nu mai vorbesc de inghetata de care sunt dependenta oficial :)) , a fost o experienta absolut mi-nu-na-ta!
E o alta lume, o alta cultura, or fi si ei galagiosi, dar nu ca noi, insa la capitolul barfe si dragoste pentru capra vecinului, suntem frati de cruce... caci nu-i usor sa fii curios!
Am cunoscut oameni minunati, artisti talentati, mi-am facut prieteni pe care simt ca ii cunosc de o viata. Daca la inceput dupa Ciao, grazie! ajungeam la English, plizzz! intre timp, usor usor, am ajuns nu doar sa inteleg, ci sa si vorbesc cat de cat. O limba frumoasa, extraordinat de muzicala chiar si atunci cand injuri! :p
Ne-am distrat, ne-am relaxat, am ajuns sa pot canta si in somn Aida,Trubadurul si Barbierul, imi dau lacrimile de dor cand aud arii din aceste opere, asa ca voi incheia prin a spune ca imi este dor cum n-as fi crezut de vara care tocmai se incheie si de orchestra de acolo , de oamenii dragi si nu in ultimul rand....de inghetata!
Inchei prin.... Per Orchestra Filarmonica Italiana! Hip hip? Uraaaa!

Arrivederci, Italia!

Finalmente...acasa! Dupa doua luni departe de casa , prieteni...
Insa... dupa doua luni absolut superbe!
Deja imi e dor de linistea si frumusetea acelor locuri...
Revenim cu detalii....
O zi linistita si plina de satisfactii!

Inventarul dupa un an de Bucuresti

Nu stiu cand , dar a trecut un an de Bucuresti....
Un an de bune, rele, bune si mai bune, rele si al dracului de rele...
Un an de impliniri si esecuri, de incercari si dezamagiri, de sperante si deziluzii, insa per total... cred ca a meritat!
In toata aceasta ironie dulce amaruie a vietii...decorul vietii mele s-a schimbat mult, mai mult decat as fi crezut vreodata.
Lucrez si am sustinerea morala din partea omului si a artisului cu care imi doream sa lucrez, si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu , a fost cea mai buna alegere si cel mai bun dar din punct de vedere muzical, artistic, moral!
Am castigat prieteni falsi si dusmani adevarati, dar in acelasi timp am cunoscut oameni dragi pe care simt ca ii stiu de o viata...Oameni care m-au invatat sa si primesc nu doar sa ofer. Poate am gresit, sper sa fiu iertata, poate ati gresit, incerc sa va iert, nu pentru voi, si pentru mine, nu vreau resentimente, vine o vreme cand e timpul sa lasi totul in spate si sa mergi mai departe...
Am visat la propria orchestra, Camerata a fost un vis devenit realitate! Sunt tare mandra de ei, mi-e dor de acel vis dar nu voi regreta niciodata ca am stiu sa spun nu la timp. Sa ramane la fel de frumosi, talentati, optimisti, si sa dea Dumnezeu sa nu uitati niciodata ca acolo unde este muzica nu pot fi orgolii!
Am cunoscut atata lume, am trait atatea si totusi prea putine poate, am vazut locuri noi, trag linie si am o mie de cunoscuti, o suta de amici si poate doi prieteni...
Sunt norocoasa insa sa ii am!
Am iubit, am dispretuit, n-am invatat sa urasc, atunci durea, acum nu mai conteaza, viata chiar daca pare ca sta in loc, curge pe langa noi. Intr-un final grei nu sunt anii, ci clipele...
Acum un an....
Anul acesta...
Doua povesti cu un singur numitor comun: sufletul meu...

Acum trag linie si inchei acest inventar, balanta inclina spre impliniri, zambetul obosit isi cere dreptul la liniste...

Astept cu drag Italia... declar suflet in stand by...!

Monolog inutil

(zambesc ironic) - Hm...da, totul e rosu...pana si macul.... pana si poza asta de pe blog...
(cu o tristete glaciara ) - Uiti ca fundalul e negru...
(cu un ciot de zambet in coltul gurii ) - Negrul nu e culoare, hai sa privim doar culorile...
( distant si superior ) - Nu e culoare, dar predomina...

Tacerea sopteste...

N-am mai scris de ceva timp... nici acum nu prea imi gasesc cuvintele si nu prea stiu ce sa spun... sau ce sa scriu...
Hai sa ascultam tacerea....

Iubire de copil....

Mi-e dor de casa... privesc pozele asa una cate una, parca nici nu le vad, sunt deja departe de toate astea... sufletul meu e acasa deja...
O poza veche...zambesc trist... daca ai stii cat de dor imi e de noi, de toata iubirea aia naiva si pura, de certurile prostesti si de impacarile pline de orgolii...
Acum cand vad in jurul meu atatia barbatii fara caracter, superficiali, frustrati, imaturi...imi dau seama cat de norocoasa am fost cu tine!
Poate ca n-am stiut niciodata sa spun TE IUBESC insa ai lasat in sufletul meu amintiri dulci si zambete tandre, ai lasat bucuria unei adolescente impreuna...
Am crescut alaturi de tine, am invatat multe impreuna, am gresit si am iertat, am tipat si am sarutat cu dor...
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi, mi-e dor sa mai am naivitatea si lumea mea de basm...
Viata merge mai departe pentru fiecare dintre noi, fiecare are drumul lui, cu toate astea, vom fi mereu un reper de iubire pe harta celuilalt...
Multumesc pentru tot, Razvan. Un "te iubesc" tarziu si prietenesc...

Lumea asta pare plina doar de prosti ce s-au iubit!

" Zidurile stiu ca ne-am iubit...usile trantite ne-au privit....
Ne-am iubit atat de mult, incat am declansat razboi!
As vrea sa scriu ceva frumos, insa e un cantec fara rost,
Pentru noi filmul s-a terminat!

Aveai tu o scena in care ma injurai si eu radeam,
Imi spuneai ca daca nu ma potolesc, ma arunci pe geam!"


La ce sunt bune despartirile? Pentru ca ne plac al dracului de tare impacarile! ;) :*

Cu dedicatie.... :*

Paradisul pierdut.....

< da play si citeste >




Oare cum ar fi daca pentru o clipa timpul s-ar opri in loc si am fi iar copii? Mi-e un dor nebun de visele de altadata, lume calda si inocenta cu sperante si liniste, cu genunchi zgariati si papusi ravasite, cu acadele si volanase, cu printi si printese... Mi-e dor sa cadu si sa plang, sa alerg la mama si toata lumea sa para mica si inofensiva cand ea ma strange in brate, sa uit ce e durerea si minciuna, sa cred iar si sa visez...
Unde esti, Printule? Intr-o lume a gps-urilor si pe suflet, nici tu nu mai stii unde esti si incotro mergi, poate o sa ne intalnim vreodata pe contrasens, prea grabiti sa prindem un loc de parcare in aceasta viata...