Exista nervi... daca deschizi TV-ul!

Nu stiu cine m-a pus ieri sa dau drumul la TV. De ceva ani sunt intr-o stare de ignoranta totala cu el , nu ne deranjam deloc unul pe celalalt. Ieri insa... am calcat pe bec.
Si pentru ca in mare toate posturile transmiteau fie imagini din Bucuresti, fie teleshoping sau telenovele de doi bani, am ajuns la B1TV. Emisiunea...Sase vine presa!
Nu stiam ce e cu emisiunea asta si nici cine ce si cum...dar mi-a sarit in ochi unul dintre invitati, Robert Turcescu. Asa ca, din respect pt cartile lui, am ramas sa ascult in continuare.
N-au trecut doua minute ca deja aveam o mie de nervi si am inchis TV-ul. De ce?
Pentru ca respectabila duduie din platou care nu stiu in ce calitate se afla acolo, invitata sau nu, nici nu-mi pasa, nici cum o cheama nu stiu, printre altele a scos o perla cat ea de mare.
"Cine este capabil lucreaza in PRIVAT!"
Prin urmare, bugetarii astia incapabili din Romania... sa nu mai comenteze, daca erau si ei capabili lucrau in privat si nu mai ieseau in strada.
Prin urmare....no comm.....

Asadar....cate impresii si amintiri

Asa cum ziceam in postul anterior, am revenit cu impresii si amintiri despre pseudo vacanta din Italia. Lasand la o parte pastele si pizza care nu-s tocmai prietenoase cu principiile dsp dimensiunile unei femei, ca sa nu mai vorbesc de inghetata de care sunt dependenta oficial :)) , a fost o experienta absolut mi-nu-na-ta!
E o alta lume, o alta cultura, or fi si ei galagiosi, dar nu ca noi, insa la capitolul barfe si dragoste pentru capra vecinului, suntem frati de cruce... caci nu-i usor sa fii curios!
Am cunoscut oameni minunati, artisti talentati, mi-am facut prieteni pe care simt ca ii cunosc de o viata. Daca la inceput dupa Ciao, grazie! ajungeam la English, plizzz! intre timp, usor usor, am ajuns nu doar sa inteleg, ci sa si vorbesc cat de cat. O limba frumoasa, extraordinat de muzicala chiar si atunci cand injuri! :p
Ne-am distrat, ne-am relaxat, am ajuns sa pot canta si in somn Aida,Trubadurul si Barbierul, imi dau lacrimile de dor cand aud arii din aceste opere, asa ca voi incheia prin a spune ca imi este dor cum n-as fi crezut de vara care tocmai se incheie si de orchestra de acolo , de oamenii dragi si nu in ultimul rand....de inghetata!
Inchei prin.... Per Orchestra Filarmonica Italiana! Hip hip? Uraaaa!

De ce doar vorbe?

"Crede-ma...", "Sincer vorbind..." , " Iti spun din tot sufletul..." ... oare chiar mai au valoare ??? Mai crede cineva in astfel de vorbe???

Eu nu... De fiecare data cand aud in jurul meu pe cineva spunand "Crede-ma" e ceva ce ma face sa reactionez contrat. Daca este adevarat ceea ce imi spui, de ce ai impresia ca nu te-as crede? Daca este sincer ceea ce imi spui, de ce imi tot repeti acest lucru? Nu asa ar trebui sa fii? Nu asa ar trebui sa fim?

Vad in jurul meu din ce in ce mai multa ipocrizie, fiecare isi joaca propriul rol, inca unii sunt atat de boccii incat nu realizeaza ca publicul zambeste trist dupa fiecare replica. Trist ca e mintit, inselat, prostit.


Nu urasc nimic mai mult decat minciuna si ipocrizia. Nu am sa inteleg niciodata oamenii care calca peste cadavre pentru a-si atinge scopurile, mi-e greata sa vad cum unii dintre noi sunt in stare sa pupe maini care ii lovesc, ajungand sa linga unde altii scuipa , si toate acestea doar pentru un strop de faima, pentru 30 de secunde de aplauze.
Astfel de oamenii nu mai au nimic, nu mai au caracter, nu mai au respect de sine, nu mai au demnitate. Daca tu ai un pret, crezi ca ma mira esti in stare sa ma vinzi asa usor? Din pacate pentru tine, micule anonim avid de faima si lipsit de scrupule, in viata caracterul si verticalitatea nu sunt cuvinte din DEX, sunt calitati pe care care unii inca le mai au. Oricat ai da din coate, oricat ai pupa in fund, cei din urma vor fi cei dintai. E usor sa ajungi sus , mai ales cand vine vorba de zburat cu penele altora, insa crezi ca vei fi in stare te mentii? Si ce al dracului doare cand cazi...


Nu stiu daca merit, insa ii multumesc Cuiva Acolo Sus ca am o familie de la care am invatat ca lasand capul jos nu o sa castigi niciodata respectul, ca am invatat ce e iubirea si altruismul, increderea si omenia. Sunt norocoasa sa am in jurul meu prietenii putini, dar buni de la care invat zi de zi, prieteni la care tin enorm si in fata carora imi pot deschide sufletul... Multumesc!

Deep inside...

E tarziu, iar gandurile mele sunt duse departe, plutind pe un nor de intrebari ce danseaza haotic in sufletul meu...


Adorm zambind, dupa o discutie "deep" cu my dear englishman...
You're right, oamenii de multe ori sunt ignoranti, fara a realiza ca gresesc, si da, cu totii meritam o a doua sansa, insa greseala dupa greseala inseamna compromis dupa compromis din partea cealalta a baricadei... si fara sa ne dam seama, picatura devine ocean!
Nu intodeauna dupa un sarut broasca se transforma in Prince Charming, asa cum nu mereu singura solutie e sa fugi...e destul sa pleci daca nu acolo e locul tau!
Intr-un final, nu conteaza ce spun ceilalti, important e sa fii tu insuti, asa cum ai visat, asa cum ai sperat... Be yourself, no matter what they say...


Is strange how deep and fine can somebody make your soul to see himself like in a mirror...


Good night and thank you... See you tomorrow at a tea, my dear! A...pink one! :))

Pe ideea : Lasa bah ca merge asa!

Asa, ca titlu informativ... am auzit si noi de aceasta carte bizara numita Codul Muncii... Biblia celor care nu scriu ode shefiadei si nu au abilitati de pupincuristi, da, exact, Biblia fraierilor compotenti la locul de munca! ;)

CODUL MUNCII: CAPITOLUL VI
Contractul individual de munca pe durata determinata



Art. 80.
(3) Contractul individual de munca pe durata determinata poate fi prelungit si dupa expirarea termenului initial, cu acordul scris al partilor, dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82 si de cel mult doua ori consecutiv.

”(4) Intre aceleasi parti se pot incheia cel mult 3 contracte individuale de munca pe durata determinata succesiv, dar numai inauntrul termenului prevazut la art. 82.


Art. 84. - ”(1) La incetarea celui de-al treilea contract individual de munca pe durata determinata, prevăzut la art. 80 alin. (4), sau la expirarea termenului prevazut la art. 82 alin. (1), daca pe postul respectiv va fi angajat un salariat, acesta va fi angajat cu contract individual de munca pe durata nedeterminata.” (Legea nr. 371/2005)


Concluzia: fraier e ala care accepta prelungirea celui de al 3-lea contract, in loc sa isi ceara dreptul la contract pe perioada nedeterminata!



CAPITOLUL IV
Suspendarea contractului individual de munca

Art. 51. – (1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa salariatului, in urmatoarele situatii:
d) concediu pentru formare profesionala;

Art. 54. - Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor fara plata pentru studii sau pentru interese personale.



SECTIUNEA 8
Demisia

Art. 79. - (1) Prin demisie se intelege actul unilateral de vointa a salariatului care, printr-o notificare scrisa, comunica angajatorului incetarea contractului individual de munca, dupa implinirea unui termen de preaviz.
(3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.

(4) Termenul de preaviz este cel convenit de parti in contractul individual de munca sau, dupa caz, cel prevazut in contractele colective de munca aplicabile si nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariatii cu functii de executie, respectiv de 30 de zile calendaristice pentru salariatii care ocupa functii de conducere.





Asa ca, domnilor, daca discutam din punct de vedere al legilor in vigoare, si nu al dispozitiei dvs. matinale, doar in cazul DEMISIEI sunt obligata legal la un preaviz de 15 zile!


In incheiere : Maestre, aveti cuvantul!


"Traiasca seful!" Asta-mi este cheia
Cu care vreau s-ajung in sfantul rai
Si-am sa ajung cu cel dintai tramvai-
Ce drag mi-e mie sefu! De aceea

Ii cant in struna, nu-mi sustin ideea,
Il laud pand capat guturai.
"Traiasca seful!" Asta-mi este cheia
Cu care vreau s-ajung in sfantul rai.

De-as fi poet, as scrie o "sefiada".
Plina de sefi din cap si pana-n coada,
Si mi-as incepe astfel epopeea:
"Canta zeita oamenii aceia!"

"Traiasca seful, asta mi-este cheia!"


MARIN SORESCU

Minunat!

10 sept 2009


07:00 : Buna dimineata! (mi-e somn, vreau sa dorm... sa nu uit sa pun si dorinta asta pe lista pt Mos Craciun)
08:45 : Strang vioara, ma imbrac sa plec la servici, am cearcane....cui ii pasa?
09:50 : Mereu mi-a placut faza cu acordajul....De ce se vorbeste cand tre sa se cante?
10:00 : A venit maestru...oooo, camasa lila cu dungulite, pantaloni lila... lasam moda si trendurile, ce cantam azi? Pfff, e plin pupitru de partituri. Enjoy, gagico!
11:30 : Pauza repetitie. Asa e Dane, buna idee, hai la o cafea! Poate ma trezesc si eu.Pe hol primesc fluturasul. E singura zi cand urasc vioata. 492 RON. Scump, doamna, scump! Romania te iubim, ca ca tine nu gasim....si nici nu ne dorim!
12:00 : Haideti, domnilor, haideti, poftiti pe scena! (cine stie, cunoaste!) Continuam repetitia.
13:00 : Gata pe ziua de azi. Bag o doza de Cola si o iau spre Opera. Abia astept sa repet cu cvartetul.
16:15 : Tare o sa-mi fie dor de cvartet, asa multe ne leaga... Parca azi a sunat mai bine ca niciodata. :) (modestie, stiu)
17:00 : Home sweet home. Mi-e foame. Mamaieeeee! (stau ca o printesa la PC in timp ce sunt servita... ah, cine o sa ma mai rasfete asa?)
17:30 : Ma pun 10 minute in pat. S-o crezi tu. Adorm.
18:30 : Ma trezesc speriata. Cat timp am dormit? Ah, nu-i tarziu. Hai la studiu.
23:30 : Toate au o limita. Inclusiv degetele mele. Ma doare rau gatu, maine tre sa pun un pansament.
01:00 : N-am somn. Stau si frec menta pe net. Fac un dus. Ma bag in pat. Np buna!
05:00 : Nu mai am somn. Ma duc sa fac o baie fierbinte. E singurul lucru de care am chef. Ador gelul asta de dus. Revin. Ma bag iar in pat. Adorm.
08:30 : Mama - "Corcodelu, hai trezirea! E opt jumate! " Acusica... si iau perna in brate.
08:35 : Buna dimineata... am 2 repetitii azi... ce zi frumoasa!


P.S. : Mi-e dor de un somn linistit, sa lenevesc in pat, sa ma plimb, sa pierd timpul...

Un sufletel isi cere dreptul la viata

ANDREEA TUDOR, o fetiţă de doar cîteva zile, are nevoie urgentă de sînge grupa B3 negativ. Mama ei a murit săptămîna trecută.
Telefoane de contact: 0741 864 495 sau 0765 262 424.

Incredibil, dar atat de adevarat!

Pe zi ce trece ma uimeste din ce in ce mai mult prostia , ignoranta si incompetenta! Este incredibil cat de inconstient tre sa fi, de ignorant si prost ca sa ai tupeul de a desconsidera talentul,munca si valoarea altora, crezand ca tu esti buricul pamantului! Bai oameni buni, treziti-va! Traim intr-o lume in care competitia e acerba, prostia si incompetenta se platesc, chiar credeti ca nepotismele astea hegemonice vor merge pana la nesfarsit?!
Priviti in jurul vostru si o sa vedeti ce mai talente exista, ce inteligente si cata modestie au oamenii cu adevarat mari, nu clovnii ce se cred mari artisti datorita inclinatiilor pupincuriste!

Si inca ceva, cu fiecare lovitura pe care incercati sa o dati oamenilor cu suflet frumos, nu faceti decat sa demonstrati cat de mici si incapabili sunteti! Invidia se naste din inferioritate, nu din superioritate! ;)

Oameni si Ne-oameni

Vorbeam azi despre Craiova si aveam asa un gust amar in suflet, greu de inteles si explicat pentru ca doare din ce in ce mai mult cu fiecare gand, cu fiecare cuvant.
Am fost intrebata:
-De ce in urma cu 3 luni nu gandeai la fel?

In urma cu 3 luni inca mai aveam sperante si vise, inca nu ma lovisem de usi inchise acolo unde de obicei primeam zambete, acum 3 luni munceam ca nebuna zi lumina ca sa punem in scena "Iubire de contrabanda"....un spectacol ce a murit prematur in spasmele rasismului si ale dezinteresului. Acum 3 luni ne ascundeam cu totii intr-un Bal Mascat in care aparentele mascau grotescul, foamea de bani, minciuna si ipocrizia...
Azi am primit un telefon care mi-a confirmat adevarul sintagmei... " gelozia colegilor de breasla este termometrul succesului"...
Scumpilor, inca n-am plecat, sunt aici, sfidand acest aer poluat de ipocrizie si snobism, iar atunci cand voi pleca, ghinionul vostru va fi acela ca reputatia si caracaterul au un parfum puternic ce persista in timp!

M-am saturat de usi inchise, de nepotisme, ilegalitati, manipulare si nonvalori, am inteles mai bine decat as fi vrut ca in viata asta nu merita sa crezi in nimeni si nimic, am inteles ca tot ceea ce am este un petec de Cer si oamenii scumpi ce ma iubesc neconditionat! Refuz sa mai cred in oameni, lege, drepturi si promisiuni!

Zambet de femeie si suflet de copil...

Fiind mereu grabita, mereu contracronometru, oglinda ramane doar un ciob de sticla in care verific cat de rebel imi sta parul sau daca cearcanele ma dau de gol. Si asa, trec zile, trec luni...privindu-ma fara sa ma vad. Azi ma grabeam sa arunc repede halatul de baie, sa ma dau repede-repejor cu o crema si sa trag niste haine pe mine caci evident, eram...grabita! Arunc fugitiv o privire in oglinda, hai ca parul mai mult ondulat decat aranjat sta bine...si pentru o secunda privirea imi ramane undeva suspendata intre realitate si reflexie... Nu, nu se sparsese oglinda... Doar ca... nu mai sunt un copil, dar nici femeie n-as putea sa spun ca sunt... Fara sa-mi dau seama, timpul a trecut, nu mai am 16 ani, nu mai astept cu inima cat un purice sa sune telefonul, nu mai tresar la primul mesaj... Am 20 de ani, ma privesc si zambesc... Dincolo de privirea asta, se ascunde acelasi suflet naiv ce credea in vise si sperante...nici timpul, nici realitatea nu l-au schimbat prea mult...cand e singur si nu-l vede nimeni, inca mai viseaza cu ochii deschisi... Sunt insa momente cand simt trecerea timpului, cand simt ca nu mai am entuziasmul si naivitatea de a ma lua in piept cu Dumnezeu pentru restul lumii, cand pur si simplu tac atunci cand realizez ca orice as spune, nu am puterea de a schimba lumea...

D'ale adultilor: Moda si altarul

Am tot vazut in ultimul timp nunti si iarasi nunti, fie ca eram invitata sau pur si simplu eram la biserica. N-as putea spune ca mi-au indoit in asa hal retina rochiile si costumele personajelor principale incat sa ajung sa scriu pe blog, insa de multe ori am strambat din nasuc: Bleah , ce uratenie!
Azi insa, volens nolens, am tras puternic aer in piept si am intrat in cam toate magazinele de miresuci si miresei de pe Lipscani. Ce cautam? Treaba mea! :))
Ideea e ca : Doamne, tare-s multe si urate hainele alea! Nu sunt eu expert in moda, design vestimentar sau mai stiu eu ce trend-uri, dar de obicei intuitia feminina si ochiu de "artista lu'peste" nu ma prea duc cu zaharelu'.

Asa ca, las la o parte ce se poarta si ce nu, de la sublim la ridicol e un singur pas, asa ca stau si ma intreb : de ce tre sa fie miresele ca bradul de Craciun? Sunt unele saracele imbracate de-ti sta mintea in loc, si perdeau mea din bucatarie e mai de bun gust decat draperiile de pe ele! Iar barbatii...Doamne, mare ti-e gradina! Taticu, chiar vrei sa pici de papagal?! :))

Hai sa nu ma mai las asa mult in triluri, vorba lunga, saracia omului! Daca tot am facut pe lupul moralist, hai sa aduc si dovada a ceea ce consider eu de frumos!



Asta este una dintre rochiile care mi-au placut foarte mult, o combinatie de simplu si elegant, insa cu broderiile acelea minunate, cu un parfum deosebit de feminitate.


Daca te-au atras Legendele Olimpului si te visezi zeita nascuta din spuma marii, atunci cred ca o sa seduci Universul intr-o rochie simpla si eleganta. Stii tu...ca o zeita! ;)



Eh uite si un bombon de barbat, imbracat cu mult bun gust, inspirand rafinament, masculinitate, distinctie si atractie... Hm! Frumos, nu e asa?


Esti o zuza rebela? Asta e ceea ce te prinde de minune! Mireasa, mireasa, insa cine a zis ca tre sa stai cu un bat infipt in fund? Nu,nu, just...be you! ;)



Sincer? Pe asta l-as lua de barbat numai pentru cum arata! Bine, cu divortul garantat in 48 de ore ! Sau cine stie... :)) Glumesc, glumesc, insa...sa dam Cezarului ce-i al Cezarului! Frumos, elegant, distins, nonconformis, genul acesta de tunica si culoarea fac totul! Superb!

Intentionat am lasat la final ceea ce mie mi se pare cireasa de pe tort... frumoasa, simpla, feminina, plina de rafinament! Eh...cam bine, nu?



Ah, era sa inchei acest articol fara sa imi spun si ultimul "off"... buchetele de mireasa! Fetelor, chiar tre sa semene cu o jerbera sau o coroana de la morti?

Mie una imi plac florile din crengutele de mar, cires, dar...totusi! Sa fim realisti!




Pana la urma insa, nici rochia, nici lavaliera, nici buchetul nu sunt asa de importante...ci... sufletul!

Suturi in suflet

E o vorba...sunt momente cand oricum ti-ar sta corpul, sufletul e in genunchi...
Asa ma simt eu acum... pur si simplu simt ca nu mai pot, sufletul mi se revolta si ochii imi plang! Suntem atat de mici intr-o lume in care nimanui nu-i pasa, in care toti ajung in funtii inalte prin culori politice, compromisuri si pupincurisme! M-am saturat sa astept un rahat de transfer la o alta facultate, m-am saturat sa vad cum mi se refuza ceea ce legal si corect este al meu, un loc la buget obtinut prin concurs, m-am saturat sa vad cum te umilesc toti prin infatuarea si indiferenta lor! Daca eram copil de prim ministru oare la fel discutam? Daca eram copilul unuia din lumea interlopa oare la fel stateam in fata usilor inchise? Nu! Pentru ca avea tata bani sa cumpere TOT, si nici n-ar fi cheltuit prea mult, la cat de ieftin va vindeti! Multumesc, Romania, pentru un sistem de rahat si pentru o viata perfecta doar in vis!



P.S. In toata nebunia si mizeria asta... multumesc Gaby, multumesc Costin, ca ma suportati cand nici eu nu ma suport, ca ma incurajati cand uit ca si maine e o zi!

Lovitura in plin ego

Astazi am simtit din plin ceea ce refuzam sa cred : ca in Romania mileniului III nu conteaza CV-ul, ci recomandarea, nu conteaza profesionalismul, ci numele!
Mereu am sustinut ca e imposibil sa fii bun, competent, talentat si sa nu ajungi acolo unde visezi! Prostii, copile! Realitatea e alta!
Traim intr-o societate a celor puternici, intr-o lume in care daca esti sarac si destept, mori cu diploma in brate, admirand stampila de la Universitate!
Pana azi am trait intr-o lume utopica, visand la o lume mai buna... Acum insa mi-au ramas doar coburi din visele si sperantele de alta data... Urata-i realitate!

Astept ziua de maine....

Astept un mail... detaliez mai tarziu! :))

D'ale adultilor

Mon cher, azi intr-o discutie de oameni mari cu una bucata prietena, dintr-una alta ajungem la subiectul tabu: pirostiile si puradeii! Ca nah, ca aproape orice reprezentanta a sexului frumos, fata se vedea mireasa, mamica, nah, vise de femeie!
Nu ca nu ar fi ceva normal, fereasca Sfantul, dar la un moment dat , era foarte uimita de atitudinea mea vazandu-ma asa de glaciara in privinta acestui viitor ce mie imi pare tare indepartat.
Pai domne, poate sunt eu infectata de o doza de realism in cantitati industriale, dar hai sa ne gandim un pic!
Ca orice femeie, si eu visez la o iubire ca-n povesti ( nu de groaza, normal!) , la rochia de mireasa, la bebel sau de ce nu, bebei... Dar pana acolo, mai e mult mamica pana departe.
Nu ma tenteaza ideea de a da fuga la altar nu pentru ca as considera casatoria ca fiind sinonima cu Alcatrazul, stiu ca nu voi deveni de bunavoie si nesilita de nimeni invitata de onoare la o inchisoare de maxima securitate! Pur si simplu vreau sa fiu cu capul in nori si picioarele pe Pamant, ca la inceput , vorba aceea, toti avem un balcon ca Julieta si Romeo din Verona, pe care ulterior vom intinde rufe!
Asa ca atunci cand imi voi pune shaiba pe deget si voi da cu subsemnatul pe hartie, nu vreau sa fie pentru ca mi-a placut rochia aia cu trena din vitrina , pentru ca al meu ca bradu de 3 luni e sirop de capsune sau am bebel la bord!
Un copil atunci cand se naste nu este vinovat ca ai lui parinti au fost luati de valurile hormonale, si de fapt ei sunt unul student si altul somer, sau impreuna abia isi pot plati chiria intr-o garsoniera la periferia orasului! Stiu ca cea mai importanta e iubirea intr-o familie, dar ajutorul social nu ofera o viata decenta imbibata in iubirea parentala!

Asa ca nu-mi mai spuneti mie ca normal e sa visez la trena si pampers, cand de fapt fiecare dintre noi ( mai ales la fete ma refer ) ar trebui sa avem independenta financiara care sa ne permita sa ne intemeiem o familie , pastrandu-ne coloana vertebrala pe cardul nostru, nu pe buzunarul de la pantalonii partenerului de celula...pardon, de casatorie!

More then words

“Do not spoil what you have by desiring what you have not; remember that what you now have was once among the things you only hoped for.” Epicur

Cazare, domnu', cazare?

Eh, de data asta nu mai glumesc! :))
Nu mai este vorba de hitul litoralui : "cazare, domnu', cazare?" ci chiar vorbesc serios!


Tuturor celor care vin in craiova la recitaluri,vizite, afaceri sau mai stiu eu ce... va recomand pentru siguranta si confort http://www.craiova-regimhotelier.ro/!

Preturi extraordinar de convenabile, respectiv 100 Ron/noapte, si conditii foarte bune, mai pe romaneste, aici veti avea la dispozitie: frigider, aragaz, baie , pat dublu, calculator , internet, TV color!
Eh, cum e, cazare, domnu', cazare nu gluma! :))


Asa ca : ati rezolvat ieftin si frumos cu cazarea cu un click aici !

Ies scantei!

Diseara e distractie mare: ohooooo! Sa vedeti ce-o sa iasa!
Mare meci mare, prosti sa fim sa credem ca e amical!
Da, domne, Romania - Ungaria, pe stadionul Puskas Ferenc, in memoria lui Marian Cozma. De dragul lui, sper din tot sufletul sa castige Romania!

Partea artistica, urari si treceri pe la icoane, atingeri tandre de rupt maxilare si arcade... o vedem la stirile de la ora 00:00. Ca asa e la noi... in Balcani! :))


"Vreau seriozitate si continuitate in rezultate. Vreau fair-play la Budapesta, sa nu se uite ca jucam pentru Marian Cozma. Relatiile tensionate din ultima vreme ar trebui sa dispara. In orice caz, suntem o echipa cu jucatori profesionisti care stiu ca atunci cand intra pe teren trebuie sa se gandeasca numai la victorie, doar atat", a declarat Razvan Lucescu. Ce sa zicem? Amin! Asa sa fie!




Pana una alta.... Hai Romania!


P.S. Bravo Romania!

Dilema mea

Toate ca toate, dar mai am si eu o nedumerire!
De ce raman domne barbatii fara replica atunci cand o femeie spune in gluma " mi-e dor de tine"?
Mi-e dor de tine = Tzin la tine, buey! SI IN NICI UN CAZ TE CER DE NEVASTA!
Dar.... in fine! :-j

Colt de suflet....

E deja miezul noptii... E cald si n-am somn... Ascult o melodie tare draga , ce-mi aminteste de clipe frumoase...demult trecute... Clisee ce pareau uite reinvie printre jocul atingerilor degetelor mele pe tastatura...
Hai,lasa muzica in surdina si inchide ochii sa-ti spun o poveste...





Candva, demult, tare demult... adormea zambind, strangand la piept pernuta ce-i pastra toate lacrimile si visele naive de iubire....
Era un copil indragostit de o enigma, ce iubea tacut si suav fiecare amintire a ta... Dulceata viselor ii dadeau putere sa isi stearga lacrimile de dor, si astfel un nou rasarit aparea pe cerul noptii... Asa au trecut zile si luni... nimeni si nimic nu mai conta, erati doar tu si ea... intr-o poveste ce poate va exista cand ne vom naste din nou...
Un singur suflet va mai poate povesti acele timpuri... doar el vibreaza sub atingerile trecutului, doar el mai pastreaza naivitatea din privire, dulceata zambetului si tresarirea sufletului la fiecare cuvant al lui... pentru ca tot ce am trait a vibrat sub degetele mele, corzile mi-au ascultat povestile, au cantat la unison cu sufletul meu... Acel suflet este jurnalul ce a pastrat 15 ani de cautari, de regasiri, de lacrimi si rasete...acel suflet este sufletul meu...
Sunt asemeni unei viori... vibrez incet dar profund in acordurile trecutului, inchid ochii si las sunetele sa va spuna ceea ce mi-e greu sa spun in cuvinte...

Nu mai pastrez nimic din ceea ce am fost, este doar o poveste a trecutului, viata m-a invatat ca increderea este o sansa ce multi o pierd zambind, ca apoi sa priveasca trist in urma ei...
Spuneam candva ca intre mine si Dumnezeu, nu mai cred in nimeni... am oferit tot fara sa cer nimic in schimb, am primit insa experienta de a fi mereu acolo pentru altii...
Vine o vreme cand oricat ti-ai sufla sufletul in o mie de parti, pastrezi totusi un colt de suflet departe de intemperiile vietii... Asa ca las Cerul sa decida, pentru ca iubirea si ura sunt asemeni unui bumerang....se intorc de unde pleaca...
Imi cant mai departe sufletul... multi il asculta, insa putini il aud... tu il auzi?