Romeo vs Julieta

Noi,femeile....
Ei, barbatii...
Si asa incepe orice poveste. Romeo vs Julieta, ca-s atatea Ilene Cosanzene peste deal si, o fi ea Julieta cea mandra si draga, dar mai sunt si alte fapturi cu priviri ademenitoare, si acum, sa fim sincere....o fi Romeo efeminat si il adori, dar parca nici masculinitatea Zmeului nu e de trecut cu vederea...
Mai o privire, mai o vorba de duh, mai un apropo, asa incepe totul...
Tu te joci, el se joaca, traim zilnic o idila Romeo vs Julieta, in care, mai devreme sau mai tarziu, cu cat personajele masculine din viata noastra devin mai apropiate, incepem sa ascultam ceea ce vrem, ceea ce avem nevoie.

Studiu de caz:
* ti-a spus ca nu vrea o relatie serioasa, insa tu esti speciala.... nah, tu ce-ai inteles din asta? sa te holbezi in vitrinele cu rochii de mireasa de pe Victoriei? sa fim seriosi, toate suntem speciale, toti sunt minunati... dar parca-i mai frumos sa copilaresti din floare in floare!
* ti-a povestit despre fostele lui relatii? cum se terminau toate? " nu vreau sa le ranesc, asa ca mai bine nu le mai caut?" cand in fiecare cantecel de relatie asta-i refrenu, te astepti ca tu sa fii cea care va transforma rondo-ul clasic intr-unul cu dezvoltare, fix tu erai Zana Maseluta si il faci sa aiba brusc o alta atitudine!
* te sun eu... nu zau, si daca te sun eu cum ar fi? nu-l suna, insa... mai gandeste-te o data daca nu cumva tu esti cea care isi face programul in functie de el. omul a fost sincer, ti-a zis ca te suna el ( completarea ar fi cazul sa o deduci singura: cand o sa am timp de tine, dragutza mea! )
* CV-ul lui prezinta performante sportive remarcabile? obisnuieste sa inscrie in deplasare? no, bine, in cazul in care nu vrei sa fii impresara unui Don Juan mioritic, atunci accepta ca esti un fel de "veni, vidi, vici!" ...Ave, Cezar!


Fetita draga, barbatii din jurul nostru ne spun adevarul, insa avem un talent aparte de a-i ademeni in patul lui Procust, in speranta ca , datorita atuu-rilor tale, vei face dintr-un zburator un terestru, dintr-un copil un barbat, si, nevrand sa jignesc spunand adevarul , lista ramane deschisa...
Mi-a zis mie un amic ca barbatii sunt cei mai buni magicieni : ... vrajesc si dispar! Daca nu te intereseaza spectacole cu plata in natura pentru cateva numere de...iluzionism , atunci fi mai atenta la ceea ce spune barbatul de langa tine, crede-ma, nu te minte, tu nu vrei sa auzi!



P.S. Be smart, girl!

Arrivederci, OFI!

Perche questa e la prima volta quando sto scrivendo una cosa in italiano, mi dispiace si non e tutto giusto e chiaro. Io solo ho voluto dire che e stata una piacere suonare con OFI quest' estate, siete veramente carissimi , mi mancate molto e spero rivedeci presto presto. Bacio a tuttiiiii!!!!

Per OFI! Hip hip...Uraaaa! Hip hip??? Uraaa! :*:*:*

De ce doar vorbe?

"Crede-ma...", "Sincer vorbind..." , " Iti spun din tot sufletul..." ... oare chiar mai au valoare ??? Mai crede cineva in astfel de vorbe???

Eu nu... De fiecare data cand aud in jurul meu pe cineva spunand "Crede-ma" e ceva ce ma face sa reactionez contrat. Daca este adevarat ceea ce imi spui, de ce ai impresia ca nu te-as crede? Daca este sincer ceea ce imi spui, de ce imi tot repeti acest lucru? Nu asa ar trebui sa fii? Nu asa ar trebui sa fim?

Vad in jurul meu din ce in ce mai multa ipocrizie, fiecare isi joaca propriul rol, inca unii sunt atat de boccii incat nu realizeaza ca publicul zambeste trist dupa fiecare replica. Trist ca e mintit, inselat, prostit.


Nu urasc nimic mai mult decat minciuna si ipocrizia. Nu am sa inteleg niciodata oamenii care calca peste cadavre pentru a-si atinge scopurile, mi-e greata sa vad cum unii dintre noi sunt in stare sa pupe maini care ii lovesc, ajungand sa linga unde altii scuipa , si toate acestea doar pentru un strop de faima, pentru 30 de secunde de aplauze.
Astfel de oamenii nu mai au nimic, nu mai au caracter, nu mai au respect de sine, nu mai au demnitate. Daca tu ai un pret, crezi ca ma mira esti in stare sa ma vinzi asa usor? Din pacate pentru tine, micule anonim avid de faima si lipsit de scrupule, in viata caracterul si verticalitatea nu sunt cuvinte din DEX, sunt calitati pe care care unii inca le mai au. Oricat ai da din coate, oricat ai pupa in fund, cei din urma vor fi cei dintai. E usor sa ajungi sus , mai ales cand vine vorba de zburat cu penele altora, insa crezi ca vei fi in stare te mentii? Si ce al dracului doare cand cazi...


Nu stiu daca merit, insa ii multumesc Cuiva Acolo Sus ca am o familie de la care am invatat ca lasand capul jos nu o sa castigi niciodata respectul, ca am invatat ce e iubirea si altruismul, increderea si omenia. Sunt norocoasa sa am in jurul meu prietenii putini, dar buni de la care invat zi de zi, prieteni la care tin enorm si in fata carora imi pot deschide sufletul... Multumesc!

Deep inside...

E tarziu, iar gandurile mele sunt duse departe, plutind pe un nor de intrebari ce danseaza haotic in sufletul meu...


Adorm zambind, dupa o discutie "deep" cu my dear englishman...
You're right, oamenii de multe ori sunt ignoranti, fara a realiza ca gresesc, si da, cu totii meritam o a doua sansa, insa greseala dupa greseala inseamna compromis dupa compromis din partea cealalta a baricadei... si fara sa ne dam seama, picatura devine ocean!
Nu intodeauna dupa un sarut broasca se transforma in Prince Charming, asa cum nu mereu singura solutie e sa fugi...e destul sa pleci daca nu acolo e locul tau!
Intr-un final, nu conteaza ce spun ceilalti, important e sa fii tu insuti, asa cum ai visat, asa cum ai sperat... Be yourself, no matter what they say...


Is strange how deep and fine can somebody make your soul to see himself like in a mirror...


Good night and thank you... See you tomorrow at a tea, my dear! A...pink one! :))

Stropi de timp...

De cate ori nu ne-am dorit ceva din tot sufletul, si tocmai pentru faptul ca ne doream atat de tare... a ramas doar o dorinta? De cate ori am primit ceva fara macar sa ne gandim ca l-am putea avea?... De cate ori a durut si ne-am dorit ca timpul sa vindece ranile cat mai repede? ... Sunt doar cateva intrebari la care cred ca fiecare dintre noi gaseste in sufletelul sau o frantura de raspuns , un cliseu dintr-o amintire sau o lacrima ce a secat tare de mult...

Timpul trece si te trezesti intr-o dimineata si vezi ca nimic nu mai e ca inainte, nu mai trebuie sa zambesti atunci cand de fapt sufletul tau plange ca un copil, nu mai astepti sa sune telefonul, nu mai privesti cu dor fotografia de pe birou, nici irisii uitati intr-o carte la presat nu mai au frumusetea de alta data, nimi amintirile nu mai au acelasi parfum ... Realizezi toate acestea si te intrebi de ce, si cand, cand oare "noi" a incetat sa mai conteze, cand oare "eu" a devenit mai important?
In viata totul e efemer... Asa cum se spune, l'amore fa passare il tempo, e il tempo fa passare l'amore... Sau poate preferi vorba batranilor.... "orice dor e trecator"...

Atunci cand ai incetat sa te mai ascunzi dincolo de cuvinte, atunci cand in sufletul tau nu mai simti acea durere pe care o urasti, si totusi nu poti sa o alungi, preferand sa te torturezi cu zambetul pe buze, atunci cand nimic din ceea ce ai fi avut de oferit nu mai este in super oferta de alta data, caci...vezi tu... toate in viata sunt in limita stocului disponibil, iar timpul curge pe langa noi fara sa ne dam seama cand promotia s-a incheiat...

Pentru cei care au cunoscut linistea ce-ti imbata sufletul anesteziat de timp, si vor intelege de ce lacrimile nu mai sunt lacrimi, dorul nu mai e dor, iar amintirile nasc doar zambete resemnate pentru naivitatea de alta data... Sorry seems to be the hardest world...

I'm not....

Pentru toate femeile sensibile care aleg sa para puternice si independente, pentru toate femeile care stiu ca cele mai amare lacrimi sunt cele care cad doar in suflet, pentru ca pe buzele lor sunt zambete false, pentru toate femeile care au stiu sa fie alaturi de cei pe care ii iubesc neconditionat, fara sa le pese ca atunci cand Cerul se va prabusi il vor pune singure la loc...
Pentru toate femeile care au pastrat in sufletul lor copilul naiv de altadata, pentru cele care au lasat concurenta sa le invete cea mai importanta lectie: slalomul de invingator...
Pentru tine, femeie, pentru ca stii sa iubesti, sa zambesti, sa crezi, sa visezi!

mi-e dor...

...dar nu trebuie sa stie nimeni....

Time to say goodbye...

"...plecarea nu e intotdeauna un abandon,este si un mod de a pastra ceea ce ai trait, daca stii sa pleci inainte de a fi prea tarziu..." (marc levy-unde esti?)





Ray Charles - Baby don't you cry
Asculta mai multe audio Muzica




No matter what you say
I'm gonna leave you right away
So now, baby, baby, don't you cry

Mmm, you know you can't deny
I did my best to please you
But you were so unkind
But still I try to need you

True love that was sincere
You didn't really care
So now, baby, baby, don't you cry

And I remember, sweetheart
That it was you and I
Who said that we must part, uh huh

And the time has
Come to say goodbye
So why do you cry, sweetheart

Hey, hey, baby, don't you cry
Because I'm interfering
You ought to be satisfied
You know I'm gonna keep on caring

Why should you feel blue
I'll tell you, I'm gonna
Be the one to lose
Baby, baby, don't you cry

Whoa, baby, don't you cry
Because of any hearing
You ought to be satisfied because
I'm gonna keep on caring

Prietenii rămân prieteni. Cei care nu rămân... înseamnă că n-au fost. Ada Milea

Sentimente reciclate

Intr-o zi s-a intalnit Iubirea cu Prietenia.
Iubirea o intreaba pe Prietenie:
-Daca eu exist, tu ce rost mai ai?
Prietenia a suras si a raspuns:
-Exist pentru a aduce un zambet acolo unde tu ai lasat o lacrima...



Sursa: Internet

Filosofia unui insomniac

Iubirea este o prietenie ce a luat foc... arde sau se stinge!

Ceea ce nu-ti pot spune...

Iau telefonul, apelez numarul tau si inchid... As avea atatea sa-ti spun, si totusi... ezit. De ce? Pentru ca nu ai intelege ce inseamna sa tii la cineva, sa fii acolo alaturi de el doar cand are nevoie si in rest sa te trateze in functie de conjunctiile astrale...ale muschiului de la degetul mic!
M-am saturat, pe cuvant, te ador, dar am si eu un suflet! Daca nu vezi realitatea, asta e, e trist si doare, insa am obosit sa astept o noua zi, mai buna... Ramai cu egoismul tau, linge singur in continuare ranile care le ai pe suflet, eu nu mai pot sa le pansez, it's over! Te ador asa cretin si orb cum esti, dar egoismul tau e vecin cu cruzimea! Nu mai spune nimic, doare al dracului de tare...si in fond, mai avem ceva sa ne spunem in afara de servo-directie, partituri si meciuri?
Tu...nimic....Eu...atatea....


Daca ai sa vezi vreodata realitatea, am acelasi numar de telefon... Nu ma suna insa la miezul noptii ca altadata, s-ar putea sa nu mai fiu singura...

Iubirea sub microscopul ratiunii

Saptamana trecuta m-am confruntat cu o problema economico-sentimentalo-adolescentina. Mare iubire mare ca la 16 ani...cunoastem, nu? Facusera copiii patru luni de cand erau impreuna, asa ca m-a luat varu-meo pe sus , hai sa cumparam cadou!
Bun.... daca eu ma gandeam la arhicunoscutele plushuri, inimioare, poze si rame colorate, al meu varutz deja era departe de gandurile mele...vroia sa cumpere un inel...Pana la urma am rezolvat si problema cu cadoul, ei se iubesc si sunt fericiti.
Altul e motivul pentru care scriu acest articol... Este uimitor cu cata incredere si iubire te daruiesti unei relatii la 16 ani, si la cat neincredere si tatonare ajungi dupa 20... Sau poate eu sunt ceva mai pretentioasa, preferand sa ma joc decat sa ma arunc dintr-o relatie in alta, stiind foarte bine ceea ce vreau si ce astept... insa pana atunci, carpe diem, ca viata e scurta!

Scrisoare deschisa...

Copilu,


Incep prin ati spune pentru a mia oara ca te iubesc mult si ca daca vei simti ca Cerul nu mai sta acolo sus si a cazut peste visele tale, voi fi mereu alaturi de tine si impreuna o vom lua de la capat!

Aseara as fi vrut sa iti spun atatea, insa stiu ca atunci cand suferi, orice ar spune altii, nimeni nu iti poate sterge din suflet ceea ce simti... asa ca eu iti spun doar atat... Toti am plans, toti am trecut prin dezamagiri, insa ai sa vezi ca mereu vei gasi in adancul sufletului tau puterea de a o lua de la capat, chiar si atunci cand crezi ca nu vei mai putea sa ai incredere, cineva te va face sa crezi , sa speri, sa iubesti din nou...
Asa ca stergeti lacrimile si nu mai incerca sa-i arati ca greseste, poate ca nu va intelege niciodata cat de mult poti pierde prin orgoliu si ignoranta, iar daca va afla vreodata, pentru voi va fi prea tarziu... Si nu uita, ca un prieten adevarat este cel care stie sa te certe, sa te ierte, sa te iubeasca asa cum esti...nu cel care da bir cu fugitii la prima cearta...
Ai sa vezi ca nimic nu e intamplator. Vor fi zile cand mastile vor pica si o sa te doara sa vezi ca prietenia a fost doar o mima, realitatea a fost alta... O sa doara sa vezi cata ipocrizie, indiferenta si egoism ascunde aceasta lume nebuna...Insa nu-i nimic, toate trec, tot ceea ce nu te omoara, te face mai puternic. Sa nu-ti para rau pentru greselile pe care le-ai facut, ele te-au facut sa fii ceea ce esti acum, ele te invata sa descoperi ceea ce iti doresti cu adevarat....
Cat despre prieteni? E greu de crezut ca poate sa existe o prietenie adevarata intre un barbat si o femeie... pentru ca o prietenie ce o data a luat foc in sufletul cuiva, va aduce sperante si poate mai tarziu dezamagire. Iar daca acesta prietenie exista, pentru ca ea sa reziste este nevoie de respect si inteligenta emotionala. Ti-am mai spus eu candva sa ai rabdare, sa-i dai timp vietii...
Nimeni dintre cei care vor pleca din viata ta nu au meritat sa ramana... asa ca nu regreta nimic. Nimeni nu este de neinlocuit, asa ca lasa-i sa plece! Nu ai nevoie in jurul tau de oameni slabi, de prieteni falsi...
Traieste fiecare clipa frumos, cu iubire si prietenie, lasa-i pe ei sa te insele, ei au de pierdut, tu pastreaza-ti sufletul la fel de frumos, va veni si clipa in care vei simti ce inseamna sa fi fericit!

Continuare...

D'ale adultilor

Mon cher, azi intr-o discutie de oameni mari cu una bucata prietena, dintr-una alta ajungem la subiectul tabu: pirostiile si puradeii! Ca nah, ca aproape orice reprezentanta a sexului frumos, fata se vedea mireasa, mamica, nah, vise de femeie!
Nu ca nu ar fi ceva normal, fereasca Sfantul, dar la un moment dat , era foarte uimita de atitudinea mea vazandu-ma asa de glaciara in privinta acestui viitor ce mie imi pare tare indepartat.
Pai domne, poate sunt eu infectata de o doza de realism in cantitati industriale, dar hai sa ne gandim un pic!
Ca orice femeie, si eu visez la o iubire ca-n povesti ( nu de groaza, normal!) , la rochia de mireasa, la bebel sau de ce nu, bebei... Dar pana acolo, mai e mult mamica pana departe.
Nu ma tenteaza ideea de a da fuga la altar nu pentru ca as considera casatoria ca fiind sinonima cu Alcatrazul, stiu ca nu voi deveni de bunavoie si nesilita de nimeni invitata de onoare la o inchisoare de maxima securitate! Pur si simplu vreau sa fiu cu capul in nori si picioarele pe Pamant, ca la inceput , vorba aceea, toti avem un balcon ca Julieta si Romeo din Verona, pe care ulterior vom intinde rufe!
Asa ca atunci cand imi voi pune shaiba pe deget si voi da cu subsemnatul pe hartie, nu vreau sa fie pentru ca mi-a placut rochia aia cu trena din vitrina , pentru ca al meu ca bradu de 3 luni e sirop de capsune sau am bebel la bord!
Un copil atunci cand se naste nu este vinovat ca ai lui parinti au fost luati de valurile hormonale, si de fapt ei sunt unul student si altul somer, sau impreuna abia isi pot plati chiria intr-o garsoniera la periferia orasului! Stiu ca cea mai importanta e iubirea intr-o familie, dar ajutorul social nu ofera o viata decenta imbibata in iubirea parentala!

Asa ca nu-mi mai spuneti mie ca normal e sa visez la trena si pampers, cand de fapt fiecare dintre noi ( mai ales la fete ma refer ) ar trebui sa avem independenta financiara care sa ne permita sa ne intemeiem o familie , pastrandu-ne coloana vertebrala pe cardul nostru, nu pe buzunarul de la pantalonii partenerului de celula...pardon, de casatorie!

Np buna...

... a trecut atata timp,nu mai stiu sa-ti spun ce simt.... dar sunt sigura ca mi-e somn! np buna, pt mine, pentru noi, e prea tarziu...

Iubire imperfecta

Am mers prin intreaga lume cautand Femeia Perfecta.
Iar dupa ani de cautare, m-am reintors acasa. Un foarte bun prieten m-a intrebat:

-Si? Ti-ai gasit femeia perfecta?

I-am raspuns asa:

Mergand spre sud, da, am gasit cea mai Frumoasa femeie. Avea ochii ce nu ii mai puteai uita, avea parul de foc, iar trupul era o aventura de curbe innebunitoare.

Prietenul meu s-a bucurat pentru mine:

- Ce frumos… Si? Te-ai insurat cu ea?
- Din nefericire, nu am putut face asa ceva. S-a dovedit a nu fi perfecta, pentru ca era foarte saraca.

Astfel incat am calatorit inspre Nord si am gasit o femeie mult mai bogata decat multe femei din intreaga lume. Nici nu stia cam cati bani avea in total.

- Pai deci era intruchiparea perfectiunii…

- Nu, i-am raspuns, pentru ca era si foarte foarte urata.

In final, am mers inspre est si abia acolo am intalnit femeia care era si frumoasa, si bogata, si inteligenta.

Era cu adevarat femeia perfecta.

- Si? … Ai luat-o deci de nevasta? m-a intrebat amicul meu.

- NU. PENTRU CA, DIN NEFERICIRE, SI EA, LA RANDUL EI, ERA IN CAUTAREA BARBATULUI PERFECT.



Am gasit aceasta frumoasa poveste si pentru ca mi-a placut tare mult...recunosc, am dat copy paste :))de aici!


Concluzia?

“We come to love not by finding a perfect person, but by learning to see an imperfect person perfectly” Sam Keen

Iubire cu parfum de trandafir

Vorbeam azi cu cineva tare drag sufletului meu... ma intreba daca iubesc, daca am iubit... nu am stiut ce sa raspund si am ales sa intreb: ce e iubirea?
O intrebare atat de veche si de cifrata, ce a acumulat mister cu fiecare poveste de dragoste ce s-a nascut si a murit...
Candva am ascultat-o pe Ileana Vulpescu la o emisiune spunand ca iubirea inseamna prietenie, atractie si respect... Ma inclin in fata dumneavoastra, Doamna, in necunostiinta de cauza mi se pare pe cat de simpla, pe atat de profunda aceasta definitie logica a iubirii.

Exista oare iubirea? Exista oare sentimente atat de puternice neintinate de dorinte carnale, obsesii sau capricii ce pot face sufletul sa se ridice dincolo de starea aceasta simplista?

Mi s-a raspuns intr-o confesiune de suflet trecut prin toate flacarile vietii ca noi oameni iubim, mai mult sau mai putin...in functie de sufletul fiecaruia...
Unul este mai pasional, altul mai rece... Nu gradul de cultura diferentiaza intensitatea simtirilor, ci doar sensibilitatea unui suflet, profunzimea trairilor lui...
Nordicii in general sunt mai reci, mai distanti, sudicii din contra, pasionali, gelosi, inflacarati...
Cred ca am ratiunea unui nordic si sufletul unui sudic... sau...oricum o combinatie bizara!


Revenind la acea confesiune ce nu cred ca o voi uita vreodata... m-a facut sa realizez cat suntem de diferiti, si totusi, unanim vulnerabili in fata iubirii...
Unele suflete ard in jocul atractiei, altele merg mai departe, cautand afinitati, afectiune, prietenie... cat e capriciu? obsesie? iubire? dependenta? numai dupa ce valvataia initiala a focului incepe sa se domoleasca realizam....

Paleta sufletului e mare... unii iubesc sincer, altii iubesc in joaca, altii superficial, altii se alina sperand sa se vindece, altii cauta refulare, pentru unii e doar un capriciu de moment... Sub orice forma ar fi, iubirea sau o tentativa de iubire coabiteaza in sufletul fiecaruia dintre noi... Insa interesant e ceea ce ramane in urma ei... Si asa cum spunea cineva tare intelept , doar ca e tarziu si nu mai stiu cine, o determinanta clara a caracterului este ceea ce ramane in urma iubirii : amicitie sau dispret...


Tind sa cred ca ne putem reflecta sentimentele in frumusetea trandafirilor...
Mii de nuante de culori, mii de miresme de parfum...

Compozitie

Inocent ca jocul unui copil, pas cu pas , cu fiecare zi care trecea, timpul desena pe trotuarul sufletului meu... Se adunasera fara sa-mi dau seama mii de combinatii de culori, semne, simboluri, sentimente atat de variate, ca un curcubeu!
Priveam uimita compozitia de culori din sufletul meu...si n-as fi crezut nicicand ca o ploaie de vara va sterge tot!

A ramas doar amintirea unei pastelate compozitii sufletesti ce a trecut la prima ploaie!