luni, 7 iunie 2010

Vazuta prin ochii Ramonei....


5.Monica
Monica face parte din alta categorie. Ea traieste pentru arta, pentru muzica ei ...Habar n-am de cate ori pe zi se priveste in oglinda si isi aranjeaza parul. Nu ii pasa ca nu stie sa isi faca smockey eyes sau ca a ramas in urma cu ultimele aparitii Shu Uemura. Si totusi, e delicata si feminina si traieste intens fiecare secunda. Monica e de 10 ori mai femeie decat mine. Si de 10 ori mai puternica. Stiu ca va ajunge acolo unde isi doreste si pot doar sa sper ca intr-o zi, cand va canta pe o scena renumita, sa se gandeasca la bucuria celor din jurul ei ca li s-a confirmat convingerea ca locul ei este sus. Are atitudinea si determinarea necesare unui invingator, si iubeste atat de mult ceea ce face incat stie sa isi dozeze foarte bine orice alta emotie ar putea-o fura studiului. Eu nu fac nimic cand sunt trista, atarn imprejur. Nici macar nu sunt in stare sa scriu, pana si acest post mi-a luat cateva ore din lipsa concentrarii.
Are 21 de ani si o asteapta o pagina in cartea celor ce conteaza. Poate va fi monica, sau MoNiCa sau MOniCA. Nu stiu exact, dar stiu sigur ca nu va insemna 6 litere si ca va cantari greu undeva pe un afis. World,hold on....fata asta a plecat sa te cucereasca.


Multumesc, Ramona! http://colourmeprettyamo.blogspot.com

marți, 1 iunie 2010

duminică, 23 mai 2010

Monolog inutil


(zambesc ironic) - Hm...da, totul e rosu...pana si macul.... pana si poza asta de pe blog...
(cu o tristete glaciara ) - Uiti ca fundalul e negru...
(cu un ciot de zambet in coltul gurii ) - Negrul nu e culoare, hai sa privim doar culorile...
( distant si superior ) - Nu e culoare, dar predomina...

Tacerea sopteste...


N-am mai scris de ceva timp... nici acum nu prea imi gasesc cuvintele si nu prea stiu ce sa spun... sau ce sa scriu...
Hai sa ascultam tacerea....

miercuri, 7 aprilie 2010

Nu pot...si nu vreau...

Aseara am primit o melodie sarbeasca de la Beni... o adaug aici, cu tot cu traducere...
Lasand la o parte faptul ca este superba, mi-a readus in suflet multe momente pe care, vrand, nevrand, le uitasem...



Este o vorba....sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate duce... Nu stiu cum e sa urasti, insa nici nu mi-as dori sa ajung sa am vreodata motive sa urasc... Am avut poate mereu pe cineva alaturi care m-a invatat ca am un singur suflet si nimeni nu merita sa il incarc cu ura si resentimente.
Azi...dupa ce apele s-au linistit...sau au secat, depinde fiecare cum vrea sa creada, realizez cat suntem de vulnerabili si de naivi atunci cand suntem indragostiti. Gresim mult, iertam si mai mult, si tot asa...
La pachet cu gustul asta amar al indiferentei si am dezamagirii pentru ceea ce suntem , zambesc pentru cateva momente in care sincer, nu-mi pasa ce au simtit altii, eu am fost fericita....
Asa ca....nu vreau si nu pot sa simt altceva decat indiferenta...