Mi-e dor...

mi-e dor de multe...de prea multe uneori...in fiecare zi pierd cate o picatura de inocenta...uneori imi e teama sa nu uit unde imi ascund amintirile...dar atunci apare dorul, si asa imi amintesc ca viata mea nu reprezinta un lung sir de clisee prafuite, uitate undeva in timp, ci senzatii, sentimente si idei....ce bine ca ne e dor...altfel cateva am uita!
....................................................................................................

mi-e dor de zilele in care eram copil....
mi-e dor de juliturile din genunchi...ce fotbal mai jucam cu baietii...
mi-e dor de papusile mele...unele le mai am...dar cine mai sta sa le faca rochite?
mi-e dor de serile cand ma rugam de tata sa imi citeasca povesti...si el imi promitea ca maine...macar....promitea...

mi-e dor de el...
mi-e dor de orele de balet...ce bine era sa te simti printesa..!
mi-e dor de zilele in care mergeam la gradinita....foarte putine ce-i drept, reuseam mereu sa scap luand perna in brate...si totusi, ce frumos era la gradinita...si mai ales, ce par frumos si lung avea Oana...invatasem si cum sa negociez: "jucariile sau te trag de par!"....
mi-e dor de vremea cand credeam in mos craciun...aveam pe cine sa astept...si... merita sa fiu cuminte...
mi-e dor de mine copil...mi-e dor de mine eleva...
mi-e dor de pustoaica dintr-a X-a , vorba lu' Catalin, de toata naivitatea si speranta ei ca visele se pot implini...
si da, imi e dor, mi-e tare dor de visele mele...