Saptamana trecuta m-am confruntat cu o problema economico-sentimentalo-adolescentina. Mare iubire mare ca la 16 ani...cunoastem, nu? Facusera copiii patru luni de cand erau impreuna, asa ca m-a luat varu-meo pe sus , hai sa cumparam cadou!
Bun.... daca eu ma gandeam la arhicunoscutele plushuri, inimioare, poze si rame colorate, al meu varutz deja era departe de gandurile mele...vroia sa cumpere un inel...Pana la urma am rezolvat si problema cu cadoul, ei se iubesc si sunt fericiti.
Altul e motivul pentru care scriu acest articol... Este uimitor cu cata incredere si iubire te daruiesti unei relatii la 16 ani, si la cat neincredere si tatonare ajungi dupa 20... Sau poate eu sunt ceva mai pretentioasa, preferand sa ma joc decat sa ma arunc dintr-o relatie in alta, stiind foarte bine ceea ce vreau si ce astept... insa pana atunci, carpe diem, ca viata e scurta!
2 comentarii:
Eu mă uit la poza aia şi mi se pare că băiatul chiar o iubeşte pe fata aia. :))
Îmi place poza, are linie de tren, exact pe gustul meu.
:)) L-ai studiat tu asa si ti-ai dat seama de corazonul omului! :))
Trimiteți un comentariu