Acest articol este pentru prietena mea, Luna.
Este seara... Noaptea orele trec greu... Masca de oxigen, patul si laptopul sunt decupaje ale unui decor ce doare...Lista Yahoo Mess o priveste neprietenoasa. Sunt multi "Friends", insa cine iti e prieten chiar si atunci cand nisipul clepsidrei pare sa se scurga impotriva ta?
Nu voi scrie despre cea care "doarme cu moartea in pat" , ci despre cei au ales sa se prefaca orbi, surzi si muti, negasind un cuvant sau un zambet pentru cea care zi de zi lupta cu boala si daruieste iubire neconditioanata celor care au avut suflet si au stiut ca "a muri" este un verb pe care il vom conjuga cu totii candva.
Primul pas spre moarte este nasterea, uitam insa pe parcurc ca suntem muritori, imbatati de succesul efemer, de puterea banilor si de iubirea ce ne devoreaza sufletele, ne simtim semizei , ii privim cu parere de rau pe cei ce sufera, dar ce putem face? mergem mai departe spunand ... asta e viata!
Nu! nu asta e viata! Viata ei poate fi viata mea, patul de spital si masca de oxigen sunt acolo pentru oricine, suflerinta nu alege, nu suntem mai buni, mai frumosi, suntem la fel,suntem oameni, suntem praf de nisip in ochii Universului!
Cand oare o sa renuntam sa mai privim cu mila?! Nu de mila au nevoie, au nevoie de afectiune! Haideti sa privim cu afectiune,cu intelegere si cu bunatate, cat pierdem oare daca daruim doua vorbe bune si un zambet celor carora viata nu le mai pare un dar de la Dumnezeu...?
....................................................................................
Luna, daruieste fiecarei zi un zambet... daruieste fiecarei zi frumusete si liniste... si nu uita niciodata ca oricat de singuri am fi, exista Cineva acolo Sus a carui iubire valoreaza mai mult decat cea a tuturor!
Eu voi fi aici, iti promit , zi de zi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu