Declaratie de la fata inimii

Aiurea, am sters de trei ori pana sa termin prima fraza.
Fie ce o fi, scriu cu sufletul!


Viata mea capata zi de zi noi culori... dupa lectii si examene, restante si extemporale, am invatat:
- ca nu pot sa multumesc o lume intreaga
- ca adevarul este cea mai buna scuza
- ca viata inseamna azi, nu maine
- ca in viata nu te definesc conturile, averea, job'ul, masina sau iubita , ci gandurile si sentimentele tale
- in dracia asta formata din clipe, cum ii spunea Sorescu, este vorba despre TINE : fiecare dintre noi este centrul propriului univers , restul sunt doar "planete" ce reactioneaza in functie de noi
- cineva spunea ca mintea ta poate fi un iad sau un rai, este alegerea ta ce vrei sa traiesti
- avem o singura oportunitate - viata - in care sa facem ceea ce vrem, simtim, gandim, visam... dupa... Dumnezeu stie ce o mai fi!



Daca l-as iubi, as incepe cu : cine n-a iubit, sa dea cu pietre!
Insa nu-l iubesc... nici indragostita nu simt ca sunt. A trecut vremea aceea cand aveam 16 ani si suspinam dupa Fat Frumos. Am inteles ca fluturasii sunt hormoni, ca privirile se imbata in atractie, si ca pana la urma... El nu are capacitati supranaturale sa citeasca gandurile mele in care "ard, si zac, si mor"...

Scrie undeva ca e imoral sa simti? Este ilegal sa spui adevarul? Este imoral sa visezi? Cand va fi, promit sa ma subordonez noilor reglementari, pana una alta, profit ca n-a aparut Codul Civil al Inimii si visez, si simt, si doresc incalcand reguli si cutume, pareri si barfe.

Eram singura si fericita, acceptandu-mi perfect starea de stand by, suspinand doar din cand in cand la un film siropos dupa barbatul perfect si relatia de vis.
Nu stiu cand si cum si de ce, nu mai era unul dintre ei, incet , dar sigur, devenise acela. Cand am inceput sa-o invidiez pe ea? Cand am inceput sa te vreau pe tine?

N-am de gand sa ma joc ca la 14 ani cu o floare "Ma iubeste, nu ma iubeste..." caci iubirea nu sta in petale si polen....

Ne-am duelat in priviri si cuvinte, subtilitati si apropouri, ne-am jucat incalcand regulile, acum insa... ca mi-ai invadat ilegal mintea si coabitezi clandestin in sufletul meu, straine, ramai sau pleci?

Muzica cu suflet pentru suflet

Zilele acestea am avut bucuria sa fiu un "insider" al concertelor Alexandru Tomescu & Friends. Pentru aceasta trebuie sa multumesc prietenei mele, violoncelista Alexandra Potanga.
Nu sta in puterea mea sa scriu despre bucuria si onoarea celor care au cantat alaturi de violonistul Alexandru Tomescu, asa ca ma voi limita la ceea ce am simtit eu pe parcursul acestor concerte, pur si simplu impresii de suflet.
In primul rand, felicitari pentru initiativa admirabila Alexandru Tomescu & Friends!
Sa speram ca genul acesta de evenimente se vor repeta , dand astfel sansa tinerilor muzicieni sa aiba ocazia sa cante alaturi de artisti de renume , caci ce poate fi mai motivant decat sa canti alaturi de un idol ?
Pana ieri pentru mine Alexandru Tomescu era violonistul Alexandru Tomescu. Nu stiam ca dincolo de respectul si admiratia publicului se afla o persoana atat de deschisa, modesta, binevoitoare si calda. Muzica se face de placere, alaturi de prieteni, cu inima deschisa si cu bucuria de canta, de a exprima, de a impartasi, caci muzica nu poate fi egoista, acesta este mesajul pe care l-am simtit clipa de clipa pe parcursul acestor concerte.
Concertul de asta seara de la Teatrul Act a inceput de fapt de ieri, la o serata muzicala intima, as indrazni sa spun chiar, cu prietenii pentru prieteni, acasa la dna profesoara Mihaela Tomescu, intr-un cadru cald si primitor. Programul de asta seara a fost botezat in focul emotiilor , arzand intr-o energie incredibila , cu un rezultat simtit pe propriul machiaj, caci nu pot sa mint ca nu au fost momente care m-au miscat, facand sa-mi alunece lacrimi pe obraz.
Primul dintre ele a fost momentul de solo in interpretarea lui Alexandru Tomescu, cand Bach a fost o poveste fara cuvinte a fiecaruia dintre noi ... Privirea mi-a alunecat pe un crucifix ,iar Bach a devenit o rugaciune cu sufletul in genunchi.
La fel ca si ieri, acest moment a creat la Teatrul Act o atmosfera de o incarcatura emotionala aparte... In lumina reflectoarelor , umbra violonistului crea o imagine de dualitate, un joc de umbra si lumina, vertical si orizontal, ca un joc de umbre...
La fel ca in viata... prezentul palpabil, terestru, material...si proiectia sa spirituala, energetica... si Bach. Nimic altceva....

Experienta minunata de canta alaturi de Alexandru Tomescu nu poate sa nu te marcheze, sa nu te inalte sufleteste. Crescuta de mica in salile de concerte, nu-mi spun straine starile de nedescris pe care ti le da un concert bun, un intepret de exceptie, o lucrare interpretata cu suflet. Insa ceea ce m-a uimit si regret ca nu sunt un om al literelor, al cuvintelor, pentru a putea descrie ceea ce am simtit.... a fost duetul Alexandru Tomescu - Alexandra Potanga. Muzica inseamna energie, pasiune, inspiratie, sa traiesti la unison!
Alexandru Tomescu spunea ca Passacaglia de Haendel-Halvorsen este asemeni unei relatii de prietenie: incepe formal, invaluita intr-un respect ce impune oarecum o granita ce incet incet dispare odata ce un intreg amalgan de trairi de bucurie, tristete, durere, extaz, resemnare, iertare aduce ceea ce numai timpul ofera unei prietenii: cunoastere si implicit, incredere.
Ceea ce am auzit in aceasta seara a depasit cu mult o lucrare de muzica de camera : exista natural o energie captivanta in fiecare nota, fiecare schimbare de arscus, privire intre cei doi, nu mai era o vioara si un violoncel, era muzica in stare pura, un unison ce iti umplea sufletul de bucurie si ochii de lacrimi! Am vazut priviri pline de durere, de pasiune, de verva, o energie angelica si demonica in acelasi timp, cand calda, cand animalica, un limbaj al privirilor ce determina fiecare nota, fiecare trecere, fiecare schimbare armonica, melodica, timbrala, totul era conexiune, nici un cuvant, doar energie, doar priviri, doar ceea ce nu-ti ofera nici sutele de ore de repetitie si nici toate diplomele de masterclass. E dincolo de studiul de zi cu zi, este acea placere de a canta cu anumite persoane, cand n-ai nevoie de cuvinte, doar de muzica, in rest, totul vine de la sine!
Sper sa mai colaboreze si pe viitor, cu riscul meu de a pleca acasa cu un machiaj nu tocmai fericit, insa cu sufletul plin de bucurie si emotie!

Privind in urma....

Acest articol este pentru prietena mea, Luna.


Este seara... Noaptea orele trec greu... Masca de oxigen, patul si laptopul sunt decupaje ale unui decor ce doare...Lista Yahoo Mess o priveste neprietenoasa. Sunt multi "Friends", insa cine iti e prieten chiar si atunci cand nisipul clepsidrei pare sa se scurga impotriva ta?

Nu voi scrie despre cea care "doarme cu moartea in pat" , ci despre cei au ales sa se prefaca orbi, surzi si muti, negasind un cuvant sau un zambet pentru cea care zi de zi lupta cu boala si daruieste iubire neconditioanata celor care au avut suflet si au stiut ca "a muri" este un verb pe care il vom conjuga cu totii candva.


Primul pas spre moarte este nasterea, uitam insa pe parcurc ca suntem muritori, imbatati de succesul efemer, de puterea banilor si de iubirea ce ne devoreaza sufletele, ne simtim semizei , ii privim cu parere de rau pe cei ce sufera, dar ce putem face? mergem mai departe spunand ... asta e viata!

Nu! nu asta e viata! Viata ei poate fi viata mea, patul de spital si masca de oxigen sunt acolo pentru oricine, suflerinta nu alege, nu suntem mai buni, mai frumosi, suntem la fel,suntem oameni, suntem praf de nisip in ochii Universului!

Cand oare o sa renuntam sa mai privim cu mila?! Nu de mila au nevoie, au nevoie de afectiune! Haideti sa privim cu afectiune,cu intelegere si cu bunatate, cat pierdem oare daca daruim doua vorbe bune si un zambet celor carora viata nu le mai pare un dar de la Dumnezeu...?


....................................................................................


Luna, daruieste fiecarei zi un zambet... daruieste fiecarei zi frumusete si liniste... si nu uita niciodata ca oricat de singuri am fi, exista Cineva acolo Sus a carui iubire valoreaza mai mult decat cea a tuturor!
Eu voi fi aici, iti promit , zi de zi...

Liliacul

Aseara, dupa o zi intreaga in care am fost pe dos, am primit o veste buna ! Pe 4 noiembrie merg sa vad "Liliacul" la Opereta! Cu mare drag astept fiecare nota, fiecare replica din acest spectacol! Tu...vii?

Femeie...

Pare mai usor sa iubesti decat sa te lasi iubita.... asa o fi?

Remedii naturiste pentru suflet

e toamna.... o fi anotimpul dorurilor vechi demult uitate ?azi am ochii tristi, sufletul inghetat si un zambet sters...

ce pot sa fac? mi-e dor de o poezie de a lui sorescu, remediu vechi din timpuri infantile...

adaug si o portocala.... nu-i nici dulce, nici prea acra... e asa, ca viata!



"Uneori ma apuca din senin

O pofta grozava de injurat.

Dumnezeii tai de viata

De tinerete

De batranete

De fericire

De iubire

De casatorie

De ideal."



"Traim din amintiri, hibernam în vizuina

Unei frumoase intamplari, care se-ndeparteaza.

Intre vinovatie si - asteptare.

Cam acesta e cadrul.

Nu se poate schimba nimic.

Asteptam cu mana streasina la inima.

Si ce rar se vede ceva în zare."



"....n-am sunetul frumos

Decât în sfera de sticla

Vibrez din toata fiinta

Si tu-mi culegi vibratiile

Si mi le restitui, sarutate."



"Ar trebui să se dea din când în când

Cite-o stire despre amorul unei perechi,

Luate la întâmplare, dar să fie tipica,

Asa ca noi...

Ori nu te-am intrebat: tu esti tipica?

Da? Bine. Sint linistit.

Putem sta de vorba deschis,

Ne putem spune toate secretele.

Greu mai gasesti astazi

O iubire tipica, sanatoasa."



"Iar fata aceea, iata,

Se uita la mine cu sufletul...

Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.

O cafea neagra voi servi, totusi

Din mana ta.

Imi place ca tu stii s-o faci

Amara."

Tema de la colega de la camera 7 :))

1.Esti la o partida de remi cu Dumnezeu,si Sfintenia Sa a pierdut.Trebuie sa'I dai o porunca.Aminteste'ti ca e Dumnezeu si poate sa faca orice.Ce porunca ar fi?
1. O singura porunca: sa ne invete sa fim mai buni, uitam dar nu iertam, suntem mandrii si suspiciosi.... mi-e dor sa simt afectiunea si prietenia neconditionata a celor din jur... si nu vorbesc vorbe, eram copil si imi amintesc cu drag toate acele momente... de ce am uitat sa fim copii , de ce am devenit rai si indiferenti, individualisti si reci? ...
Asta e tot ce imi doresc. O lume mai buna.

2.Gasesti un copil la usa.Ce faci?(nu vreau raspuns ca....il dau autoritatilor sau il duc la orfelinat)
2.Hm.... greu de spus. In primul rand il iau in casa, incerc sa vad daca e ok, sa il ajut cat pot, sa aflu de unde vine (in cazul in care e mai maricel... ) si pana la urma tre sa sun la politie. Probabil ( sper!) ca cineva in lumea asta il cauta...

3.Esti pe moarte.Mai ai 2 saptamani.Ce faci?
3. In primul rand, as incerca sa imi reglez conturile cu cei din jurul meu. Nu vreau sa plec suparata sau sa las nici macar o urma de sentimente negative in urma mea. Apoi... as petrece tot acest timp cu familia mea. Mi-as face o lista cu cele mai importante dorinte: si cred ca acelea ar fi... sa cant pe o vioara Stradivarius, sa fiu incinerata, sa fie adoptat un copil in locul meu, sa imi donez organele inainte sa mor, sa merg la un concert la Scala, sa cant la metrou ( da, daaaa!) undeva in Europa cu un cvartet piese romanesti traditionale, cam astea sunt cele care imi vin acum in minte....

4.A gresit doctorul....dupa 2 saptamani nu mori.Ti'ai facut o gramada de pofte nu mai ai bani,in sfarsit ti'ai trait viata cum trebuie stiind ca mai ai 2 saptamani dar acum traiesti.Ti s'a schimbat iarasi radical mentalitatea si dorintele.De 2 ori in 1 luna.Ce faci?
4. Incerc sa invat ceva din asta. Cel mai important e ca traiesc, nu ca nu mai am bani. Banii se fac, si daca esti suficient de puternic si stii ce vrei, o iei de la zero. Cred insa ca as aprecia altfel viata...

5.Ce e mai rau?Tigare fara foc?Sau foc fara tigare?
5. Haha! :)) Primul impul ar fi sa spun ca sunt olteanca si fac eu rost si de tigara, si de foc. Insa....Am patit ceva asemanator intr-un turneu in Germania. Primiseram banii pe concerte , dar eram cazati undeva la marginea unui oras, intr-o padure cumva, in niste mini pensiuni. Si am avut cateva zile pauza in care nu am mers la cumparaturi. Si asa am inteles ca nu mereu daca ai bani cumperi orice, tre sa ai si de unde sa cumperi!

6.Superstitia tine de frica de viitor?Sau frica de viitor ne determina sau avem superstitii?
6. Nu prea cred in povesti de astea... si nici frica de viitor nu imi e.... asa ca nu stiu, Consider ca si azi a fost un viitor pt ziua de ieri... asa ca....ce e nou?

7.Trebuie sa faci neaparat una din aceste 3 lucruri:a te droga,sa omori pe cineva sau sa faci lucrurile care le urasti.Care dintre ele vrei sa faci?
7. Presupun ca a ma droga inseamna acum.... si nu mereu. A ucide, niciodata. Lucrurile pe care le urasc: ar cam fi sa imi incalc principiile si sa imi dezamagesc familia si implicit pe mine insami.... Cred ca as alege sa ma droghez o data , cu toate ca nu mi-ar face placere si sunt contra, pana la urma... si medicamentele sunt droguri...

8.Casatoria e ceva contagios?
8. :)))) Cu asta m-ai prins! Da, cred ca se ia prin iubire. Insa pana acum nu cred ca exista cineva care sa ma molipseasca. Asa ca... degeaba, nu m-ai convins! :))
Va fi probabil un mom in viata mea cand o sa consider ca intr-adevar merita, deocamdata tind sa cred ca un document si o saiba pe deget nu inseamna respect si iubire, mai ales cand sunt urmari ale unor valuri hormonale, constrangeri sau pur si simplu de gura lumii/familiei.
Casatoria este cea mai frumoasa declaratie de iubire neconditionata, si cam tre sa fi constient ca adevaratele juraminte sunt pentru totdeauana, si atunci cand va avea burta, placa, dureri de oase , taieri din salariu, sau mai stiu eu ce.
Nu vom fi vesnic tineri si frumosi, insa ideal ar fi sa ajungem batrani si indragostiti inca.
Cam atat.... ca nah, ai inteles tu ce vreau sa zic.

Multumita? :))