Tu....

Te pierd in acorduri rupte din cadenta unui cantec necompus inca, dar simt deja ultimul acord....indiferenta...

Cuvinte sau lacrimi?

Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si nu au putut.

Lucian Blaga

Poza de familie...

Sunt articole pe care nu mi-as dori sa le scriu niciodata.....dar de realitate nu poti sa te ascunzi la nesfarsit... Pe zi ce trece constat tot mai des ca traim intr-o lume nebuna...bolnava mai bine zis... Bolnava de ura, invidie, saracie, dezamagire... Fiecare are antidotul, ba nu, e gresit spus antidot, are....propria reteta de alinat sufletul.... Femeile ca femeile, in general cele cu o cultura nu foarte mare, dau fuga la vecina si isi varsa "off-ul"....o lacrima, doua, si se exteriorizeaza.... Barbatii insa isi ineaca problemele in alcool, insa daca lacrimile la vecina ale sotiei nu aduc decat cateva barfe "inocente" pe scara blocului, vizitele LUI la carciuma din colt au si alte consecinte....
Sa nu dramatizam, nu mereu alocatiile copiilor se transforma in sute de grame de votca, dar de celebra violenta in familie nu putem sa nu vorbim!
Sunt asa de "barbatii" unii cand e vorba sa dea cu pumnu in masa si sa isi bata nevestele, de ma gandesc ce neam de boxeori la nivel de campionate modiale ar avea Romanica!
Manifestandu-si iubirea in pumni si picioare, tot mai multe familii ajung sa traiasca sub teroarea efectelor betiilor...De teama, de dragul copiilor, de gura lumii, cu gandul sa nu simta copii cum e sa cresti fara tata, multe femei suporta calvarul unor casatorii esuate, acceptand bataile si jignirile partenerilor de viata....
Parteneri e mult spus, intr-un parteneriat exista respect....
Nu numai sotiile sunt cele care sufera, chiar daca incearca mamele sa mascheze atmosfera apasatoare din casa, zidurile au si ochi si urechi... Iar pumnii si plasetele sunt imposibil de nesesizat...indiferent cat de copil ai fi... E trist si doare sa vezi cum mama ta sufera , iar tu esti mult prea mic ca sa ripostezi si sa o aperi...
Acesti copii cresc cu teama ca maine va fi iar scadal, ca maine tata va veni iar beat acasa iar mama va fi batuta, acesti copii , in proportie de 85% cresc traumatizati... Imaginea pumnului si a curelei au luat locul pupicului de "noapte buna", conceptia unei familii fericite ramand doar un cliseu de film...
Saracia...bataia si alcoolul sunt elemetele primordiale in conturarea unei "poze de familie"... in Romania mileniului 3, intr-o Romanie integrata doar verbal in U.E., intr-o Romanie in care toate pleaca de la Maria Sa, BANUL! Singurul vinovat pentru ierarhia sociala, pentru discriminari, dezamagiri, somaje, abandonuri, avorturi, batai si vicii! Lista....ramane deschisa....
Un lucru insa e clar! In coditiile in care banii pe votca erau destinati pt rechizitele copilului sau intretinere, in coditiile in care nu e o umilinta sa fi portar sau maturator, in coditiile in care atunci cand ai conceput un copil, esti constient ca Dumnezeu ti-a dat un dar , insa ti-a pus in maini "o noua viata" care depinde de ceea ce esti tu, nu ai dreptul sa iti ineci viata in alcool , nu ai dreptul sa ii refuzi copilului tau dreptul la o familie fericita!


FIINTELE UMANE NU AU PRET, ne nastem liberi si nu suntem obligati (ar trebui oare sa spun mai ales obligate?) sa suportam bataile si injuriile nimanui, indiferent cine ar fi!
Ca femeie, dand nastere unui copil ai obligatia morala sa ii oferi in primul rand o copilarie linistita, chiar daca asta nu e compatibila cu ideea unei familii fericite, indiferent daca asta inseamna o familie monoparentala! Tatal nu inseamna un betivan somer care isi terorizeaza familia, tatal e cel care iti ofera linistea unui camin, un sfat si un exemplu demn de urmat in viata! Nu te leaga de el o "shaiba" pe deget si nici un act de casatorie, singurul cu adevarat important e copilul tau! El va fi noul pilon al societatii...el poate fi un Om adevata, sau o copie fidela a celui care i-a fost tata doar in certificatul de nastere!

Nu am chef azi....

Nu am chef azi de lectii de iubire....m-am intoxicat deja...pluteste iubirea in aer mai ceva ca noxele! De trei zile toata populatia tanara este mai rau ca un furnicar... Toata iubirea a fost minimalizata la inimioare : baloane si balonase, pernute rosii, papitoaie de plus, inele in cutiute in forma de inimioara si muuulte muuulte altele... una mai "frumoasa" ca alta! Daca pana acum spuneam sus si tare ca romanii sunt inventivi, azi am ajuns la concluzia ca trebuie sa rectific ceea ce am zis.... Romanii sunt acum in trend, merg in pas cu moda. Iar moda inseamna sa nu iesi ( Fereasca Sfantu'!) din tiparele americanilor. Am imprumutat sarbatori, simboluri, sentimente.... Pai da, si sentimente! Am vazut in jurul meu doar I LOVE YOU!

Pentru cei care nu stiau, aceasta sintagma are un echivalent si in limba romana..."te iubesc"... dar da, stiu, nu e la moda...corect! We must to be COOL!Pfff!

Nu stiu ce e mai rau....o iubire mimata sau una fara pic de originalitate...sincer, prefer o "buburuza" decat un "honey" fara sare si piper!

Dar cum suntem din ce in ce mai superficiali...am ajuns sa mimam si relatiile, si iubirea.... Care este motivul? E o intrebare la care nu vreau sa va raspund eu...

Pt Razvan...buburuzo! :))

Incredere...

...incep cu litera mica pentru ca acest subiect nu are incipit si nici final...mereu prea multe sau spus insa nimeni nu a spus tot...mereu s-a scris, insa increderea este unul dintre subiectele inepuizabile...

...manifestata sub mai multe forme, increderea ramane elementul primordial ce sta la baza relatiilor noastre sociale...

...increderea este cea care ne da forta de a trece peste toate obstacolele si dezamagirile...

...increderea este speranta ca totul va fi bine...

...increderea...o capatam in prima zi de viata....e increderea ca parinti nostrii ne vor iubi si ne vor lasa sa ne nastem...si nu o pierdem niciodata definitiv, ea fiind cea care ne face sa credem ca nu murim, plecam doar pentru a ne naste inca o data...

...increderea...este cea care ne da puterea de a crede in iubire , in oameni, in vise...

...increderea in oameni este cea care este pusa cel mai des sub semnul intrebarii...se castiga greu si se pierde doar o data...doar intr-o secunda...

...suntem facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului..asa ca fiecare aveam in noi un strop de stralucire divina...iar acel strop de divinitatea nu este altceva decat iubirea...suntem ceea ce suntem pentru ce acem puterea de a iubi...acesta este izvorul vietii...

....ne nastem din iubire, ne incepem viata invaluid-o in incredere si speranta, ne traim copilaria cu veselie si inocenta, refugiindu-ne in bratele mamei, invatam apoi sa iubim si sa ne incredem in visele noastre... mai departe insa....lucrurile incep sa se schimbe...

...prietenii sunt prietenii sau nu, iubirea se poate transforma in ura sau nu, increderea poate deveni dezamagire...sau nu, totul se poate transforma, insa nimic nu dispare...sentimentele raman, timpul doar le schimba forma...

Femeile...

"Femeile sunt precum merele neculese.
Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat.
Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului."

Mi-e dor...

mi-e dor de multe...de prea multe uneori...in fiecare zi pierd cate o picatura de inocenta...uneori imi e teama sa nu uit unde imi ascund amintirile...dar atunci apare dorul, si asa imi amintesc ca viata mea nu reprezinta un lung sir de clisee prafuite, uitate undeva in timp, ci senzatii, sentimente si idei....ce bine ca ne e dor...altfel cateva am uita!
....................................................................................................

mi-e dor de zilele in care eram copil....
mi-e dor de juliturile din genunchi...ce fotbal mai jucam cu baietii...
mi-e dor de papusile mele...unele le mai am...dar cine mai sta sa le faca rochite?
mi-e dor de serile cand ma rugam de tata sa imi citeasca povesti...si el imi promitea ca maine...macar....promitea...

mi-e dor de el...
mi-e dor de orele de balet...ce bine era sa te simti printesa..!
mi-e dor de zilele in care mergeam la gradinita....foarte putine ce-i drept, reuseam mereu sa scap luand perna in brate...si totusi, ce frumos era la gradinita...si mai ales, ce par frumos si lung avea Oana...invatasem si cum sa negociez: "jucariile sau te trag de par!"....
mi-e dor de vremea cand credeam in mos craciun...aveam pe cine sa astept...si... merita sa fiu cuminte...
mi-e dor de mine copil...mi-e dor de mine eleva...
mi-e dor de pustoaica dintr-a X-a , vorba lu' Catalin, de toata naivitatea si speranta ei ca visele se pot implini...
si da, imi e dor, mi-e tare dor de visele mele...