marți, 6 octombrie 2009

Impresii





A trecut o saptamana de cand nu mai dorm in patul meu, de cand nu mai lenevesc in leaganul din curte , de cand seara nimeni nu-mi mai aduce cana cu lapte si un strop de miere, si nimeni nu ma mai pupa tandru spunandu-mi : noapte buna...
A trecut o saptamana de cand acasa inseamna la camin, acasa inseamna la 209km de Craiova.


Buna dimineata, Bucuresti!
Ma trezesc la fel de somnoroasa ca de fiecare data, incerc sa deschid ochii, insa lumina ce patrunde prin fereastra camerei ma gadila usor in retina, asa ca-mi ascund repede fata in steluta mea de plus. Dupa lungi lupte de convingere, reusesc sa ma trezesc, imi prind parul ciufulit , arunc pijamaluta si incerc sa ma trezesc cu un dus fierbinte, cu multa spuma ...
Mhm, mai conteaza tinuta? Neah! Ma imbrac repejor, iau cutia de lapte din frigider si tocul de vioara si cobor in subsolul caminului...la studiu!
Incet incet se trezesc si degetele mele, un schimb, doua, un acord, s-au trezit si simturile! Auciii, e fals!
Se apropie ora 12, urc in camera, ma schimb si plec la Cons. Dupa cursuri urmeaza un pranz sanatos la Mac, mai mult butonand laptopul decat mancand, apoi iar studiu pana seara.
Ne vedem la Ateneu? O zi frumoasa!



Impresii din capitala?
Departe e uneori mai aproape decat aproape...
Am invatat ca spunand ca "mi-e greu, mi-e dor" nu schimb nimic, si nu se transpune nimeni in starea mea, asa ca mi-am tatuat un zambet mareeee si daca ma intrebi ce fac...raspunsul e unul singur! Minunat!
Am invatat ca realitatea uneori variaza in functie de reteaua de telefonie mobila, kilometri, am invatat ca prietenii sunt prieteni atunci cand ai si tu nevoie de ei, nu doar invers. Am invatat ca reciprocitatea este prima conditie intr-o relatie interumana. Am invatat ca aparenetele pot insela enorm, iar vorbele nu vor inlocui niciodata faptele. Am invatat ca imaginea formeaza prima impresie, si nu competenenta, si nu in ultimul rand....am invatat sa supravietuiesc fara sa sun la miezul noptii asteptand o vorba buna, am invatat sa supravietuiesc fara sa mai fiu imbratisata, am invatat sa supravietuiesc traind intr-o realitatea asa cum e ea!


P.S. cea mai periculoasa arma ramane cuvantul...pentru ca nu se fac operatii pe suflet deshis pentru a-l inlatura...

4 comentarii:

Naicu spunea...

Tu fii tare pe pozitii si vezi-ti de treaba. Ai sa mai intilnesti astfel de "prietenii". Eu ii numesc "cunostinte pe termen scurt". Cit priveste faza cu studiatul, ai sa te dezobisnuiesti tu incet, incet. Asculta de ai mai batrini.
Bafta!

Anonim spunea...

Lasa draguta ca nu esti singura aici! Chiar daca uneori ai impresia ca nu ai pe nimeni si ca e viata grea aici, vreau sa te asigur ca ai pe cine sa te bazezi! La modul foarte serios....acceptarea just depend of you :) Succes in Bucuresti, vb lu Naicu, te vei dezobisnui de atata studiu, Petresti si Dimoftachis;)) (prietenii stiu de ce, asa-i naicule?)

Monichina spunea...

dragutule, ai intrat in anonimat? :))

Monichina spunea...

@Naicu: Multumesc! :*