miercuri, 7 aprilie 2010

Nu pot...si nu vreau...

Aseara am primit o melodie sarbeasca de la Beni... o adaug aici, cu tot cu traducere...
Lasand la o parte faptul ca este superba, mi-a readus in suflet multe momente pe care, vrand, nevrand, le uitasem...



Este o vorba....sa nu-i dea Dumnezeu omului cat poate duce... Nu stiu cum e sa urasti, insa nici nu mi-as dori sa ajung sa am vreodata motive sa urasc... Am avut poate mereu pe cineva alaturi care m-a invatat ca am un singur suflet si nimeni nu merita sa il incarc cu ura si resentimente.
Azi...dupa ce apele s-au linistit...sau au secat, depinde fiecare cum vrea sa creada, realizez cat suntem de vulnerabili si de naivi atunci cand suntem indragostiti. Gresim mult, iertam si mai mult, si tot asa...
La pachet cu gustul asta amar al indiferentei si am dezamagirii pentru ceea ce suntem , zambesc pentru cateva momente in care sincer, nu-mi pasa ce au simtit altii, eu am fost fericita....
Asa ca....nu vreau si nu pot sa simt altceva decat indiferenta...