luni, 28 decembrie 2009

De suflet....


1. „Zambetul care e o cochetarie, o bunatate, n-are a face cu rasul, care e o bucurie, si cu ranjetul, care e o batjocura. Cei mai multi oameni ranjesc.

2. „Razbunarea nu poate avea inteles: ranind nu ti se poate duce rana din suflet.”

3. „Exista un singur fel de prietenie, dar mai multe feluri de dragoste.”

4. „De cate ori n-a murit ceea ce traieste in tine. Si te mai temi de moarte!”

5. „Daca tu aprinzi focul, esti sigur ca il poti si stinge?”

6. „Poate numai daca as fi vesnic, as dori sa stiu ce e moartea.”


Nicolae Iorga

Bun de citit

Am mai descoperit un blog frumos... http://cuvinteledincarti.wordpress.com/


Vi-l recomand de cate ori vreti sa va delectati si poate nu aveti timp sa cititi o carte intreaga, sau pur si simplu, vreti sa recititi cateva pasaje dintr-o carte care va ramas la corazon. Pana una alta, o sa fur cateva citate , asa , ca pt sufletul meu! Sarbatori Fericite tuturor!



”Te acuz că ai lăsat să treacă dragostea pe lângă dumneata, că ti-ai neglijat datoria de a fi fericită, că ai trăit din surogate, subterfugii şi resemnări. Ar trebui sa fii condamnată la moarte, vei fi condamnată la singurătate – cea mai groaznică condamnare. Nu cred că există nimic mai îngrozitor sau mai inevitabil pe lume. Nimic care să mă sperie mai rău. şi cred că pe oricine. Numai ca nimeni n-o recunoaşte. Mie uneori îmi vine să urlu: “Mi-e frică, mi-e frică, iubeşte-mă!” “


“Bărbaţii sunt inconştienţi: “Am atâta încredere încât pot să te înşel, să te las singură, fără să risc să faci şi tu la fel”. E sublim!” “

“Aşa sunt femeile: îţi dau impresia că cer tot, că dau tot, te lasă să te cufunzi într-o încredere totală şi pe urmă, într-o bună zi, dispar dintr-un motiv cu totul neserios.”

F.Sagan- Va place Brahms?



“Ispita luciditaţii care te îndeamnă să afli de ce nu te mai iubeşte cineva constă în faptul că ai sentimentul acut, irezistibil, că, după ce vei afla, vei înceta să suferi. Poate, îiţi spui, ai făcut vreo greşeală care se poate repara. Poate la mijloc e o neînţelegere. Poate că iubeşte pe altcineva. Ei da, e un pâar care trebuie băut, îl bei, te încovoi de durere, pe urmă te redresezi.”
“Suntem tineri, trăim în prezent… Nu pot să-i înţeleg pe cei care vorbesc mereu de trecut şi de viitor, nu mai văd clipa de faţă, care singura e viaţa; restul e iluzie care s-a dus sau iluzie pe care ţi-o faci. şi de trăit, când trăieşti?”



“Dispariţia iubirii e ca o oglindă întoarsă, nu se mai vede nimic, te uiţi zadarnic în ea. Gestul tău nu se mai reflectă, nu-i mai răspunde nimeni. Eşti singur. N-o putem întoarce, cum nu poţi întoarce înapoi un râu al cărui curs ţi-a convenit un timp, dar apoi el a cotit pe unde nu vrei tu şi curge dracului în altă parte…”


“Cum să plec? Nu pleci când eşti alungat. Trebuie să bei tot pâarul şi, întărit de otrava lui înghiţită, să nu-ţi mai pese de cine ţi-a dat-o.”

“Istoriile acestea dintre inşi care s-au iubit, apoi nu se mai iubesc, apoi se urăsc şi apoi se despart, n-au în ele nimic catastrofic, cu condiţia, desigur, să fii tânăr şi s-o poţi lua de la capăt, bineînţeles cu mai multă minte şi să găseşti una mai bună; să nu cazi, adică, din lac în puţ. Fiindcă uneori poţi să ajungi să regreţi răul în care ai trăit cu precedenta decât binele cu cea de-a doua. “

“Puterea unui gând poate ţine în cleşte sufletul cuiva şi o viaţă întreagă şi nu-l slăbeşte decât în moarte sau odată cu nimicirea celui care i-a prins astfel sufletul.”


“Când nu mai iubeşti, poate să apară şi acea repulsie, acea greaţă pentru un om care nu-ţi mai place, dar asta nu înseamnă ca a existat întotdeauna. Există acum, asta da, şi un om curat, un ins care face bravadă de puritate sufletească, nu aruncă ceea ce simte acum peste aceea ce a simţit altădată.”


“Ca să poţi ierta pe cineva, trebuie să ai pe cine, să fie alt om, care să nu mai facă ce-a făcut, să-şi plece el fruntea.”


M.Preda-Cel mai iubit dintre pamanteni

vineri, 25 decembrie 2009

Scrisoare catre Mos Craciun



Draga Moshule ,


Stiu ca nu am fost prea cuminte anul asta , dar... totusi... nu-i asa ca zambesc frumos si sunt simpatica foc? ;;) :D

Asa ca, iarta-ma ca am venit la 5 dimineata din cluburi si dupa un dus si o cafea am fugit la cursuri, iarta-ma ca am invatat cu o noapte inainte de examene, iarta-ma ca am ales o iubire de contrabanda, iarta-ma ca profit de talent si studiez cu o saptamana inainte.... pana la urma, sunt un copil tare bun, nu-i asa? Cu mutrita asta de bombonel adorabil, sunt un ingeras al dracului de zburdalnic...si ce sa-i faci, daca asa m-a facut mama?

Eu te iubesc si te astept si anul asta...cu promisiunea ca la anu...voi incerca sa fiu mai (cu)minte... :D

Te tzuc, Moshule.... Eroilor 74, da? Hai, sa nu intarzii!


Lista :


Una bucata Fat Frumos, blond cu ochii albastrii si cal alb

Una bucata sesiune reusita

Una bucata garsoniera...sediu, stim noi pt ce ;)

Si daca ai cumva in plus, una bucata Golf 5 Alb ca un fulg de nea... :D

miercuri, 23 decembrie 2009

Ganduri calde de Craciun


Craciunul e aproape si sufletul fiecaruia dintre noi se pregateste sa primeasca cu pace si cu voie buna vestea nasterii Domnului nostru.
Deschide-ti inima, impaca-te cu cine te-ai certat, lasa grijile deoparte, reuneste-te cu cei dragi si astepta-l, cu nerabdarea inocentei copiilor, pe Mos Craciun! Trezeste-ti speranta spre mai bine si fa-le celor din jurul tau doar surpize ce le vor imbata sufletele de fericire!
In prag de sarbatoare, pregateste-ti casa pentru colindatori si sufletul pentru bucuriile ce il asteapta in seara de Ajun...si nu uita sa fii mai bun!
Sarbatori Fericite!



Din nou...acasa


A trecut mult timp de cand nu am mai scris nimic. Nu stiu de ce, din ce in ce mai des, nu-mi gasesc timp...chiar daca poate am destule pe suflet de impartasit.
Am ajuns acasa, in sfarsit. Vine Craciunul, si nicaieri nu e mai bine ca acasa.
Atat deocamdata. Revenim. :)

Camerata Regala

Totul despre Camerata Regala : www.camerata-regala.blogspot.com

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Prima repetitie Camerata Regala

Cei selectati in urma preselectiei Cameratei Regale sunt asteptati Luni, 30 noiembrie 2009, ora 9, in sala "George Enescu" a U.N.M.B.


Dirijor: Constantin Adrian Grigore
Concert-maestru: Radu Chisu

Program:
G.Enescu : Preludiu la unison
C.Silvestri : Trei piese pentru orchestra de coarde
P.Constantinescu: Concertul pentru orchestra de coarde

Distributie Camerata Regala

In urma preselectiei pentru "Camerata Regala", urmatorii instrumentisti au fost declarati admisi , orchestra avand urmatoarea distributie:



Vioara I


Chisu Radu
Binica Andreea
Jipa Diana
Malaimare Alexandru
Preotu George
Balasoiu Monica


Vioara II

Jijian Ioana
Stoica Alexandra
Dima Adrian
Stoica Nikole
Vlad Campean



Viola

Silisteanu Gabriel
Mitulescu Liliana
Cristea Bogdan
Calin Vasile


Cello

Popescu Diana


Contrabas

Mihailescu Andrei
Nitica Andrei

miercuri, 25 noiembrie 2009

Dudu!!!


Sol Major pentru Dudu!!!! La multi ani!!!! :*

luni, 23 noiembrie 2009

Suflet bland cu doruri multe...

Ne mai apuca si pe noi dorul de origini, nu? O melodie care mie imi merge la suflet...




"Suflet bun, dar chinuit, cate vorbe ai auzit, cate adanc te-au ranit? Ca un cutit te-au patruns, dar tu tot nu le-ai raspuns, trist si singur poate ai plans...
Sufletul meu iubitor, cu greseala iertator, pentru multi te-ai prins dator, iara tu cand mi-ai cerut si sa-ti dau nu am putut, ai rabdat si ai tacut....

duminică, 22 noiembrie 2009

Iti mai aduci aminte....?


Kripton - Iti Mai Aduci Aminte
Asculta mai multe audio Muzica

Candva mi-ai reprosat ca nu scriu despre lucrurile frumoase... Poate ar trebui sa mai privesti odata...si sa vezi cum printre randuri se ascund amintiri...

Nu,nu am uitat momentele frumoase, chiar daca par undeva foarte departe... nu am uitat nici cand la doua noaptea stiam ca exista cineva, undeva care va spune un "alo?" somnoros, dar cald... inca mai stiu gustul buzelor arse de soare, inca n-am uitat cat de fericita eram...
Chiar daca uneori inca imi mai e dor de tine, dor de noi... deschid ochii si vad o alta lume, alte personaje... noi nu mai exista, sau poate doar sufletul meu a visat ca a existat...
Inca sunt aici, pentru ca nu pot da Ctr+Alt+Del... undeva, in sufletul meu a ramas amintirea unor sentimente, naive si copilaresti poate, insa sincere si profunde.
Si probabil voi fi acolo chiar daca nici unul dintre noi va mai intra pe contrasens, chiar daca va exista mereu o linie continua, insa prietenii sunt cei care atunci cand vad avariile, incalca reguli si sunt acolo indiferent de consecinte...


P.S. De multe ori, mergem prin noapte, e frig si ceata... ne gandim ca drumul e lung, uitand ca a fost mereu cineva in dreapta alaturi de noi...

Azi e azi... maine insa...


El Negro - Ploaia care va cadea
Asculta mai multe audio Muzica


Soarele rasare pentru fiecare...
Pentru fiecare jumatate e o alta jumatate...
Toata lumea are parte, se imparte, se desparte,
Viata e ca o doamna cu moravuri lasate deoparte...

Ploaia care va cadea....pacatele toate mi le va spala...



...cand simti ca timpul s-a oprit in loc iar viata ta merge cu frana de mana trasa, gandeste-te oare cum va arata acest teatru de amatori al vietii peste ceva timp?... ai sa vezi ca viitorul este cel mai imprevizibil regizor...

miercuri, 18 noiembrie 2009

Dimineata dupa....bal !






Sunt datoare cu articolul asta, nu-i asa , Ramo?
Da, intr-adevar , a fost minunat la Bal, nu mai conteaza nici febra musculara,nici obseala, cearcanele, importante sunt amintirile... si vb astora din capitala, "e destule " ! :))

Da, nu zici rau, Ramo, cu "haita de printi" ... e ceva de genu, cu unu vii, cu altu pleci! :)) Sau, mai bine zis, " prietena tuturor si iubita nimanui! :))
Am fost intrebata daca sunt Zana Balului, nu , n-am fost! Eu ...am fost eu! Pur si simplu am avut chef de rochie de seara si masca , am avut un chef nebun sa dansez cu toata lumea, sa ma urc pe scaune si dupa aia pe scena, sa cant si sa tzopai... asa m-a facut mama, si ata ete!

A batut si ora 12 noaptea, insa eu nu am fugit, am ramas pe pozitii, la datorie... La plecare, nu era nici un dovleac, ci o masina... dar cum printisorii erau cam "obositi" si se inverzea fiola, am facut pe Eroul _ Pericol Public si i-am dus eu pana la camin... Eu ma intreb ce era in mintea celui care mi-a dat masina! :))


Iar in final, am ramas aceeasi printesa adorabila si modesta, nu mi-am uitat pantoful, ci masca...! Dar... CE-I AL MEU E PUS DEOPARTE!


O sa revin cu poze, detalii, caci...asta n-a fost toooot! :))

marți, 17 noiembrie 2009

duminică, 15 noiembrie 2009

Stt!!! Se canta!




Ce ne-am face noi oare daca n-am avea de la cine sa invatam?...
Ironia sortii...uneori discipolul intrece maestrul.... :))

Explozie solara!




"...anonim, fara cer, fara vise...pana ieri colindam orb si mut...nu-mi gaseam un loc, n-aveam nici noroc...dar acestea's lucruri ce-au trecut...
intr-o lume care-i toata de vanzare, ochii tai-mi aduc un strop de adevar, tu esti armonie si culoare, esti colacul de salvare, esti lumina care ma inconjoara, esti EXPLOZIE SOLARA! "






P.S. Intr-o lume care-i toata de vanzare, intr-o lume in care aparentele reprezinta oxigenul, intr-o lume in care ne hranim cu resturi de sentimente, eu privesc si rad nebuneste asemeni unui copil, raman o patratzica chitzaita, raman acelasi copil care va pune lumea la picioare ca sa aveti pe ce sa calcati... oricum, eu n-am nevoie de ea... am invatat sa zbor!

Ca-n viata.....


In majoritatea cazurilor, departarea ofera o imagine aproape perfecta... insa cu cat ne apropiem de acel obiect, incepem sa-i vedem imperfectiunile...
La fel este si-n viata, cand nu cunoasteam o persoana, totul pare perfect, orice inceput e frumos, insa cu cat te apropii, incepi sa observi fisurile comportamentale, lipsurile sufletesti...
Concluzia? Nimeni nu este atat de bun sau atat de rau pe cat pare...

Valea Regilor...





Pozele vorbesc de la sine!Super oameni, super distractie, super atmosfera!



vineri, 13 noiembrie 2009

Trairi simfonic-sufletesti




Am intrat in sala cu sufletul ravasit ca dupa o furtuna ce a pus totul la pamant in urma ei, copacii increderii zaceau la pamant, fulgere de durere brazdau cerul inimii, tuna cu furie stinsa, doar vantul dezamagirii trecea glaciar peste tot peisajul pustiit si gri, lasand in urma sa doar tacerea obsedanta a noptii.
Si ploua, ploua, ploua, necontenit, ploua cu lacrimi de suflet, de parca tot sufletul era un ocean in dizolvare.... O melodie cantabila si dulce, vindeca si mangaia, ca apoi noi accente apareau ca niste strigate in noaptea pustie ca sa readuca haosul ce se instalase parca pentru totdeauna...
Atat de mult zbucium, atat de multa traire, intensitate, durere , profuzime, si apoi... calda si amara resemnare.... toate astea te ravasesc, te inalta, te coboara, te poarta mereu si mereu mai departe... si totul este doar...muzica!


Pentru o clipa am inchis ochii, am uitat unde eram, am lasat muzica sa deschida portile sufletului asa cum deschizi usa unui altar... nu-mi mai trebuia nimic, simteam cum ne pierdem atat de mult in banalitati cotidiene, ma durea trecerea prea rapida a vietii, ma inspaimanta curgerea neincetata a timpului... spre bilantul final... spre intrebarea mereu suspendata in ziua de maine.... de ce distrugem mai mult decat cladim?...de ce lovim mai usor decat mangaiem?...de ce pierdem mai mult decat acumulam?... de ce vom pleca gandindu-ne cat de putin am luptat, cat de putin am iubit, cat de putin am trait? .... de ce alegem sa fim reci cand e asa simplu sa fii cald?....de ce mereu masti?...de ce mereu... de ce?!


Muzica se termina... sufletul meu e in genunchi, ca dupa rugaciune... Departe, in ceata, au ramas umbrele furiei, durerii, dezamagirii... in timp ce razele unui soare palid se intrevad timide in densitatea cetei... sunt raze de detasare, de resemnare, de... impacare cu sine...

marți, 10 noiembrie 2009

Camerata Regala








Repertoriul de concurs:

George Enescu : Preludiu la unison
Constantin Silvestri : Trei piese pentru orchestra de coarde
Paul Constantinescu : Concertul pentru orchestra de coarde


Pentru materialele de concurs si alte informatii suplimetare:
E-mail : monica.balasoiu@yahoo.com
Telefon : Monica Balasoiu : 0765394191
Web: www.asunmb.ro

Maturator de praf de stele...

Gheorghe Dinica a incetat din viata... Inca un actor grabit ce a plecat de pe scena vietii... Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Recomand!!!!



Nu stiu voi cat o sa va regasiti in acest film, insa eu una... parca eram de acolo! Ca tot mi se zice mie ca sunt "mana de fier in manusa de matase" , ideea e ca....oricat de ambitioase am fi profesional, si oricat de "Zoe fi barbata!" am vrea sa parem.... tot sensibile ramanem! Asa ca intreaba-te mereu: oare ce se ascunde in sufletul unei femei ambitioase si aparent glaciara?


Un film frumos despre orgoliu, cariera, familie, iubire...si nu in ultimul rand...un film rupt parca din viata! Merita!!!

vineri, 6 noiembrie 2009

Cantec de suflet...


James Last - This is my song
Asculta mai multe audio Muzica

Te-ai gandit vreodata cate iluzii, sperante, vise se nasc si mor?
Te-ai gandit vreodata cate zambete infloresc pe buzele tale ?
Te-ai gandit vreodata cate lacrimi se usuca pe obraji?


Asta e viata... acest grotesc frumos al existentei...
Asemeni unui labirind, trecem de fiecare culoar plini de sperante si vise, crezand ca niciodata nu ne vom mai intoarce de acolo de unde am plecat, insa niciodata nu exista, iar viata este insasi argumentul inevitabilului, dovada certa a imprevizibilului...
Este destul sa privesti o clipa in jurul tau sa vezi cum... teama de viata se transforma cu timpul in teama de moarte, prietenii de azi sunt in cel mai bun caz strainii de maine...si asa trecem unul prin viata celuilalt, ca niste hoinari in cautarea fericirii...
Si clipele trec, si anii trec, si iti promiti mereu ca niciodata nu o sa mai crezi, nu o sa mai iubesti, nu o sa mai speri... insa ramai acelasi naiv , si iar crezi, si iar iubesti, si iar...visezi...
Nimic nu se usuca mai repede decat lacrimile ,asa ca zambesti iar, uitand noptile de nesomn si insomniile sufletesti, si pleci din nou spre necunoscut, pastrand in suflet doruri dulci amarui, cu parfum de amintire....
Imparti nebun de entuziasm vise , sperante, iubire, si sufletul ti-l imparti in o mie de zari, si toate astea pentru un zambet, pentru stralucirea din privire, sau poate si pe ....nimic... Ramai singur, acelasi cersetor de iubire, acelasi hoinar in cautarea fericirii, si simti cum ti-s ochii goi si sufletul pustiu... si nu mai ai nimic de dat , nimic de luat...
Abia tarziu realizezi insa ca orice usa inchisa nu e niciodata incuiata, ca iertarea este cheia ce deschide orice lacat, si zambesti resemnat, acum cand stii ca ramanem niste trecatori, ametiti de vinul amar al vietii, acum cand stii....ca...oricat am invata, dam mereu extemporale sufletesti, la scoala vietii....repetenti...

Suflet oltenesc

Nu degeaba se spune ca oltenii-s ca focul, acum se aprind, acum se sting!
La fel de repede cum iubesc, la fel de repede ajung sa devina glaciari , totul sau nimic nu este doar un joc de cuvinte, ca asa-s oltenii, pasionali si temperamentali, stiu sa iubeasca, sa rada, sa planga, sa urasca, sa traiasca pana la ultima picatura!
Priveste in jurul tau, nu-ti va fi prea greu sa-i gasesti! Sunt cei care cand restu stau pe scaune asteptand ziua de maine, ei joaca de mama focului, ca o viata au, si aia trebuie traita!
Si...mai priveste odata, dar nu cu ochii, ci cu sufletul... Cand Cerul s-a prabusit peste lumea ta, el va fi primul care iti va da camasa dupa el si o sa-ti imbrace sufletul plin de rani! Ca...asa-s oltenii...ca focul!

joi, 5 noiembrie 2009

Vise de copil...







Azi am simtit cum lumea viselor mele se clatina , insa doar pentru o clipa, cat am apucat sa spun dur si plin de durere: "te rog sa taci!"...



Nu am cerut niciodata cuiva sa creada in visele mele, insa nici voi accepta vreodata ca cineva sa mi le distruga prin lipsa de incredere, speranta, altruism... asa ca, daca esti suficient de nebun ca sa crezi in mine, mergi pana la capat, daca ai aceleasi vise, lupta alaturi de mine, dar nu-mi cere niciodata sa revin cu piciorele pe pamant cand eu visez sa zbor....


Mai era ceva ce am uitat? Da...
Eu renunt la acest joc pueril de orgolii, neincredere, psihologie inversa... prefer sa imi vad de drumul meu, pastrand un prieten din trecut decat un strain din prezent... asa ca, stop joc... am obosit sa arat ca sunt puternica atunci cand ma doare sufletul ca am ajuns sa vorbim altfel decat simti si gandim, ca ne-am transformat in doua ice-berg-uri ce candva stiau cat poate sa incalzeasca prietenia, increderea, sustinerea...
Sau poate ca nimic nu s-a schimbat, insa a venit...toamna! Si...ploua, ploua, ploua....

marți, 3 noiembrie 2009

Parlesti francaisa?

Mada Dedu : buna dimineatza soare
Monica : buna dimineata madra mea!
Mada Dedu : quest qeu tu fais mon petite fille d-englaise .?
Monica :je suis une petite fille d'oltenia ), daaaaaa???? ))))))))))))
Monica : qu`est que tu fais ajourdi .?
Monica : j'ai un cours de music de chambre et depui je vais a madame costinescu
Mada Dedu : pour .?
Monica : mada, da-o pe romana ca deja ma lua somnu, n-am mai vb de 3 ani )
Mada Dedu : mais
Mada Dedu : c`est ne pas posiible
Mada Dedu : je suis varza a la france
Monica : vii cu mine la madam? sa vb dsp proiect
Mada Dedu : eu toi
Mada Dedu : qur le connais tre bien
Mada Dedu : tu te plangeais ... ?
Monica : mais oui mancatais, que je suis abia trezeeeeee si inca dormeeeee

Vorbe de duh

In acest articol colectionez cele mai dulci, amuzante, celebre texte , pareri, declaratii primite... Promit sa cenzurez acolo unde este nevoie, fara a lua insa din savuarea lor!


" Saru'mana! Ce faci bah? " ( Vioara 1, Opera Craiova )

" Bah da' crezi ca la mine e futing club? " ( Ioana B. )

" Ia sa fie cu sacaz, sa n-am parte de n-o fi asa! " (Razvan I. )

" Aaaaaaaaaaaaaaa! " ( Mada D. )

" Aparent, poate. Insa din pacate, nu e nici regizor, ci doar f*t*t , fumat si...neafirmat!" ( Mandelu' )

"Mada: V-ati despartit? Ai terminat-o cu el?
Eu : Ah, nu, ca n-am avut timp! :))"


Doina caminista: ...." Iarna-i grea, muierea-i rea, mamaliga se racea, si Razvan nu mai venea!" ( Monica feat. Anca feat. Tudor Gheorghe )



Lista ramane deschisa....

luni, 2 noiembrie 2009

Gand


Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un
poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab
decât sine însuşi.


Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le
ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre
sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai
puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de
dragoste mai ales.



Nichita Stanescu

An other story.... :))

Do you...?


...I do! :))

vineri, 30 octombrie 2009

Pete de culoare ce-mi coloreaza viata....


Candva scrisesem un articol despre persoanele dragi sufletelului meu... si anume, acesta!


A trecut ceva timp de atunci, viata mea capatand intre timp aspectul unei palete de culori... Unele culori au devenit mai vii ca oricand, altele s-au pastrat, in timp ce altele s-au estompat, insa nici una nu a disparut, ramand acolo amintirea unei culori candva puternice.
Asadar, pe paleta vietii mele au aparut noi culori vii si stralucitoare...insa de o profunzime cromatica greu de explicat. Acele culori poarta diferite nume...Raluca, Anca, Radu...

Candva, exista o culoare despre care auzisem multe, toti o apreciau si toti o indrageau...nu stiam ce are asa de special aceasta culoare, si nu as fi crezut ca o sa ajunga o parte cromatica a vietii mele si mai ales , a sufletului meu.
Ea este tipul acela de culoare care reda speranta, altruismul, copilaria, zambetul si de foarte mult, perseverenta... In spatele acestui roz al sperantei si inocentei, se ascunde profunzimea unui rosu aprins, acel rosu al incercarilor, al realitatii... insa peste toate acestea aduce cu un singur zambet un alb linistitor si increzator... M-a imbratisat, m-a certat, m-a sustinut, m-a incurajat, a fost acolo cand nu avea nici un motiv sa fie, a fost acolo cand nici nu as fi crezut, ea a fost persoana care a fost alaturi de mine neconditionat, la orice ora, pentru orice... Ea este rozul dintr-o perioada ce parea gri...


O alta persoana draga sufletului meu... ne-am cunoscut intr-un mod cu totul banal si aparent neimportant...dovedind astfel ciudateniile vietii...
Am cunoscut-o pe scarile din corpul C al Consului, cu un ghiozdan imens in spate si un nas mai ceva ca al renului Rudolf, intr-o viteza tipica ei, cu o raceala la activ si o mie de treburi. Ne-am revazut apoi la camin...si incet , incet , dar totusi foarte repede ( 3 saptamani!!! ) sa ajungem prietene foarte bune si colege de camera!
O tipa cu suflet mare, nonconformista, cu un cazier uimitor de trairi si experiente, un copil cu vise mari si multa ambitie... ea este cea cu care am impartit si bune si rele, alaturi de care am invatat ca si viata intr-un camin studentesc poate sa fie calda si afectuoasa...
Ah, si tre sa mai spun ceva...o ador cand ma lasa sa studiez (chiar si) atunci cand doarme! :))


Combinatia de admiratie si afectiune e asa de puternica, inca nici nu stiu ce as putea sa scriu despre aceasta persoana... Orice as scrie, e inutil... Este destul sa il privesti in ochi ca sa intelegi cata dragoste de oameni are, cat realism si totusi cat de tolerant este, cat altruism , cat bun simt si cata bunatate sufleteasca are acest om... Pentru mine este exemplul clar ca exista si artisti, nu doar interpreti... este acel om care urca treapta cu treapta datorita faptului ca cere pe zi ce trece mai mult de la el insusi, si asteptand atat de putine de la ceilalti... este acel om care are rabdarea de a acorda timpului timp sa faca visele sa devina realitate... Nu are rost sa spun mai multe, pentru ca toate aceste vorbe nu fac decat sa creeze o imagine de superficial unui om atat de simplu si profund...



Si ar mai fi inca trei pete de culoare ce incep sa imi tatueze din ce in ce mai mult sufletul... Mada, Sam si Alex...

Daca initial am zis ca Mada e o "fitzoasa batzoasa", acum am ajuns sa o ador! O zuza nebuna si cu un suflet mai mare decat Casa Poporului...
Sam- un englez ce oricat de rece ar parea iti intra la suflet... si nu cu un ceai, ci cu un caracter minunat si o inima mult mai calda decat vremea din Anglia.
Alex- un copil cu vise frumoase ce are asa un lipici ascuns sub masca de mister pe care ii place sa o poarte....

Recuperari blog-aresti


In ultimele doua zile mi s-a tot spus : "Monica, you didn't write anything today..." Asa ca asta seara....ma revansez!
S-au strans multe pe sufletel si simt nevoia sa trag linie si sa le asez pe hartie...scuzati, blog! :p

So...tineti aproape!

marți, 27 octombrie 2009

Sentimente...


Se spune ca a fost odata demult, o insula. Si pe aceasta îndepartata insula traiau toate sentimentele si valorile umane:

Buna Dispozitie, Tristetea, Întelepciunea… si - ca toti ceilalti - Iubirea.

Într-o buna zi, sentimentele au fost anuntate ca insula era pe cale sa se scufunde si îsi pregatira navele si plecara.

Doar Iubirea ramase pâna în ultimul moment.

Când insula fu pe punctul de a se scufunda, Iubirea decise sa ceara ajutor.

Bogatia a trecut pe lânga Iubire cu o barca luxoasa. Iubirea îi zise:

“Bogatie, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot lua, caci e mult aur si argint în barca mea si nu am loc pentru tine.”

Iubirea se hotarî atunci sa ceara ajutorul Orgoliului, care tocmai trecea pe-acolo într-o superba nava.

“Orgoliu, te rog, ma poti lua cu tine?”

“Nu te pot ajuta, Iubire…” - raspunse Orgoliul - “aici totul e perfect, mi-ai putea strica nava”.

Atunci Iubirea implora Tristetea, care trecea pe lânga ea:

“Tristete, te rog, lasa-ma sa vin cu tine!”

“Oh Iubire,” – îi raspunse Tristetea – “sunt atât de trista încât trebuie sa ramân singura...”

Chiar si Buna Dispozitie trecu pe lânga Iubire, dar era atât de multumita, încât nici nu auzi ca este strigata.

Dintr-o data se auzi o voce:

“Vino Iubire, te iau cu mine “

Vorbea un batrân.

Iubirea se simti atât de recunoscatoare si plina de bucurie, încât uita sa îl întrebe pe batrân cine este.

De cum sosira pe tarm, batrânul pleca.

Iubirea îsi dadu seama cât de mult îi datora batrânului si a întrebat Cunoasterea:

“Cunoastere, îmi poti spune cine m-a ajutat?”

“A fost Timpul” – a raspuns Cunoasterea.

“Timpul?” - se întreba Iubirea – “De ce tocmai Timpul m-a ajutat?”

Cunoasterea, plina de întelepciune, raspunse:

“Pentru ca numai Timpul e în stare sa înteleaga cât de importanta e Dragostea în viata!”

Sursa: http://www.unelte.rrvbium.ro

luni, 26 octombrie 2009

Deep inside...



E tarziu, iar gandurile mele sunt duse departe, plutind pe un nor de intrebari ce danseaza haotic in sufletul meu...


Adorm zambind, dupa o discutie "deep" cu my dear englishman...
You're right, oamenii de multe ori sunt ignoranti, fara a realiza ca gresesc, si da, cu totii meritam o a doua sansa, insa greseala dupa greseala inseamna compromis dupa compromis din partea cealalta a baricadei... si fara sa ne dam seama, picatura devine ocean!
Nu intodeauna dupa un sarut broasca se transforma in Prince Charming, asa cum nu mereu singura solutie e sa fugi...e destul sa pleci daca nu acolo e locul tau!
Intr-un final, nu conteaza ce spun ceilalti, important e sa fii tu insuti, asa cum ai visat, asa cum ai sperat... Be yourself, no matter what they say...


Is strange how deep and fine can somebody make your soul to see himself like in a mirror...


Good night and thank you... See you tomorrow at a tea, my dear! A...pink one! :))


duminică, 25 octombrie 2009

Nu te opri...Continua...




Cand luminile din incapere s-au stins si concertul era pe cale sa inceapa, mama s-a intors la locul ei si a descoperit ca fiul sau disparuse.

Dintr-o data, cortinele au fost date la o parte si lumina reflectoarelor a poposit pe impresionantul pian Steinway de pe scena.

Ingrozita, mama vazu ca baietelul ei se asezase la claviatura, apasand pe clape si alegand cu grija notele cantecelului „Twinkle,Twinkle Little Star”. In acea clipa, marele maestru pianist si-a facut intrarea in scena, a mers repede la pian si i-a soptit baiatului la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Apoi, aplecandu-se, Paderewski si-a intins mana stanga si a inceput sa completeze melodia, adaugand partea de bas. Dupa putin timp, si-a intins si mana dreapta, de cealalta parte a baiatului si a adaugat un acompaniament cursiv. Impreuna, batranul maestru si tanarul ucenic au transformat o situatie ce s-ar fi putut dovedi a fi dezastruoasa, intr-o experienta extraordinar de creativa. Cei din public au fost atat de fascinati, incat nu si-au putut aminti ce a mai cantat marele maestru dupa aceea. Si-au amintit doar de piesa clasica: „Twinkle, Twinkle Little Star”.

Poate ca asa stau lucrurile si cu Dumnezeu. Ceea ce poti realiza doar de unul singur este putin probabil ceva demn de a fi retinut. Ne dam silinta sa fim cat mai buni, dar rezultatele nu sunt întotdeauna o muzica frumoasa si armonioasa. Cu toate acestea, cu ajutorul Maestrului, lucrarea vietii noastre poate fi cu adevarat frumoasa.

Data viitoare cand iti propui sa faci lucruri marete, asculta cu atentie. S-ar putea sa auzi vocea Maestrului, cum iti sopteste la ureche: „Nu te opri. Continua sa canti”.

Fie sa-i simti bratele in jurul tau si cum te ajuta sa-ti transformi micile încercari in adevarate capodopere. Tine minte, Dumnezeu nu ii cheama pe cei pregatiti, ci mai degraba, ii pregateste pe cei „chemati”.

Viata se masoara mai exact prin vietile pe care le atingi, si nu prin lucrurile pe care le dobandesti.

Fie ca Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa fie mereu alaturi de tine! Si tine minte:
„Nu te opri. Continua sa canti”.


Sursa : http://povestiri-cu-talc.blogspot.com/

Lectie....de viata!




Zilele trecute am primit un mail....pe care n-as fi crezut niciodata ca o sa-l primesc! Multumesc, Maestre! Intr-adevar, cei care vor sa para ICE BERG-i au de fapt un suflet mare si cald!




Tot ce trebuie sa stiu despre viaţa am învatat de la Arca lui Noe :



Unu : Nu pierde barca.

Doi : Aminteste-ti ca toti suntem in aceeasi barca.

Trei : Fa-ti planuri în avans. Nu ploua cand Noe si-a construit arca.

Patru : Fii pregatit. Cand vei avea 600 de ani , e posibil ca cineva sa-ti ceara sa faci ceva cu adevarat important.

Cinci : Nu asculta criticile ; mergi inainte cu treaba care trebuie facuta.

Sase : Construieste-ti viitorul pe premise inalte.

Sapte : De dragul sigurantei , calatoreste in pereche.

Opt : Viteza nu e totdeauna un avantaj. Serpii erau pe arca impreuna cu gheparzii.

Noua : Cand esti stresat , pluteste pe apa o perioada.

Zece : Aminteste-ti , Arca a fost construita de amatori ; Titanicul de profesionisti.


Da-o mai departe si fa si pe altcineva sa zambeasca.

joi, 22 octombrie 2009

Enjoy! :))

Buna dimineata si o zi de vis tuturor!!!!



For a new and nice friend!


miercuri, 21 octombrie 2009

Timp...in contratimp...



Dido - Life For Rent
Asculta mai multe audio Muzica



Mai stiti cand invatam despre coordonatele spatio-temporale? Nu despre cele fizice, materiale as vrea sa scriu, ci despre coordonatele temporale ale...sufletului, ale...vietii.
Viata noastra are trei asemenea coordonate... trei timpi as putea spune.... cel personal , cel profesional, si cel spiritual...
Tind sa cred ca un echilibru intre acesti timpi reprezinta o viata impacata cu sine, o viata fericita.
Ce se intampla insa cand acesti timpi sunt in contratimp?
Ce se intampla cand viata profesioanala castiga teren in detrimentul celei personale, sau a celei spirituale? Devenim incet-incet, fara sa simtim, dependenti de aprecierile sefilor, invidia colegilor, recunoasterea publicului (in cazul unui artist) , devenim sclavii diplomelor si aplauzelor... Nu am spus niciodata ca ar fi anormal sa iti doresti o cariera frumoasa, o realizare profesionala...insa sunt persoane care ajung in noaptea de Craciun sa priveasca in jur si sa observe cu durere ca aplauzele nu se mai aud, nici strangerile de mana din stagiune nu te mai incalzesc, diplomele au fost si ele uitate undeva, publicul nu e alaturi de tine... si atunci iti spui singur...Craciun Fericit!
Singuratatea este reversul medaliei...atunci cand profesia devine centrul universului tau sufletesc.... N-am timp pentru o relatie, e mai importanta cariera, e mai simplu sa fiu superficial si sa nu ma implic, in fond, castig timp, nu? N-am timp pentru o familie...cere timp, iar timpul meu e foarte limitat.... N-am timp sa respir, sa traiesc, sa iubesc...dar va veni un timp cand viata imi va acorda timpul necesar sa regret acest contratimp... viata imi va oferi timp sa mor...

Ne-au mai ramas doua coordonate temporale.... cum ramane cu cei pentru care doar familia conteaza, cum ramane cu cei care se sacrifica pentru ceilalti, din iubire, din altruism? Nimeni nu-ti poate oferi respectul de sine pe care ti-l acorda libertatea, independenta financiara , aprecierea si recunoasterea profesionala. Cei de langa tine nu te vor iubi sau aprecia mai mult atunci cand toata viata si timpul tau stau la picioarele lor... ba chiar de multe ori s-ar putea sa calce pe ele fara ca macar sa-si dea seama...si sa mearga mai departe, inconstienti de sacrificiile si iubirea ta... O iubire obsesiva si dedicata integral familiei nu iti va asigura iubirea si fericirea, asa cum nu va scapa de teama de singuratate... pentru ca nimeni nu este alaturi de celalalt pentru totdeauna.... nici actele, nici verighetele, nici certificatele de nastere nu iti asigura acest lucru...ci doar iubirea!

Ultimul , insa cu singuranta nu cel din urma...aspectul spiritual... Mama m-a invatat un lucru : traieste mereu asa cum iti doresti, fara insa a face rau cuiva, implineste-ti singura dorintele si visele, nu astepta ca altii sa observe ce vrei... s-ar putea sa fie prea grabiti si vei ramane asteptand o viata intreaga sa apara cineva care sa te faca fericita...
Cred ca ar trebui sa invatam cu totii sa fim fericiti, sa ne bucuram de ceea ce avem, nu sa fim intr-o continua asteptare a ceea ce ne dorim, sa stim ca ati cumpara parfumul dorit, esarfa ravnita, cartea preferata nu inseamna decat sa ajungi sa te iubesti tu... fara a astepta sa faca altii acest lucru.
Timpul trece si uitam sa ne bucuram de viata, spunand mereu ca nu avem timp sa intram intr-o Biserica, sa facem o plimbare ascultand fosnetul frunzelor aramii, sa bem un vin fiert cu prietenii intr-o seara de iarna, sa ascultam singuri un disc ... insa avem mereu timp sa fim nefericiti....

Viata e scurta, si uneori preferam sa o traim in contratimp.... intrebandu-ne mereu: Eu de ce nu pot fi fericit?

Ai grija de suflet tau si nu uita sa armonizezi cei trei timpi... o viata de vis tuturor!

I haven't ever really found a place that I call home
I never stick around quite long enough to make it
I apologize that once again I'm not in love
But it's not as if I mind
that your heart ain't exactly breaking

It's just a thought, only a thought

But if my life is for rent and I don't learn to buy
Well I deserve nothing more than I get
Cos nothing I have is truly mine

I've always thought
that I would love to live by the sea
To travel the world alone
and live more simply
I have no idea what's happened to that dream
Cos there's really nothing left here to stop me

It's just a thought, only a thought

But if my life is for rent and I don't learn to buy
Well I deserve nothing more than I get
Cos nothing I have is truly mine

Cel mai intalnit compromis...


Daca vrei sa te iubeasca, zambeste frumos si taci expresiv!

Acesta este cazul tipic al barbatului individualist si orgolios, pentru care femeile sunt termometrul potentei, succesului, masculinitatii! Asa ca , draguta mea, daca vrei sa te simti safe in compania sa si sa nu fii pusa la colt din trei replici, ai face bine sa ai dupa tine vocabularul de preaslavire a maaaaag-niiii-fiiii-cu-luuuuuiiiii mascul de langa tine! Cu toate astea, nu-ti garantez ca te va iubi... de fapt, adevarat femeie care il incita este cea puternica, independenta, cu propriile idei si conceptii...
Asa ca ramane sa alegi: rolul de papusica tinuta in puf o perioada sau rolul de femeie, care stie sa planga si sa rada, care stie sa aprobe insa si sa contrazica, care stie ca e dorita si ravnita, insa in sufletul ei unul singur are prioritate?

Va incerca sa te domine, va incerca sa te debusoleze, va incerca sa faca pe barbatul, insa niciodata nu va ajunge sa nu-ti respecte personalitatea... pentru ca barbatul care te iubeste cu adevarat te vrea femeie, nu papusica... barbatul care te iubeste iti respecta decizii si dorintele, te admira si te sustine!


P.S. Vorbeam dsp un anumit tip de barbati, nu am generalizat, asa ca nu sariti sa ma taxati! :))



Chris de Burgh - A Woman's Heart
Asculta mai multe audio Muzica



A woman's night is filled with dreaming,
Of the perfect man who may not be you,
If we don't see what she's been missing,
Could be the biggest mistake that a man can make...

sâmbătă, 17 octombrie 2009

Always in my mind...

Nu am avut niciodata formatia favorita, nu am fost niciodata fanul nr 1 cu tricouri, cd-uri, casete, postere, autografe...
Cu toate astea, interpretarile lui Michael Buble ma fascineaza... Ador "Home", "You and I", "Everything" , "Love at first sight" , "Sway" , "You don't know me" , si multe altele.... insa "Always in my mind" .... e pur si simplu, divina!


S'aveti pofta...ca eu nu mai am!


Inca de la inceput vreau sa specific faptul ca acest articol este dedicat firmei al carei slogan este : "Sa ai pofta, boierule!"
Ieri, intr-un exces de zel gastronomico-alimentar, intru la Angst , nu pentru a fi intrebata din nou "Card Angst aveti?" , ci pentru ca-mi ploua in gura dupa zacusta.
Ajunsa la raionul de bulioane-dulceturi-acrituri-etc , vad eu o zacusca ce-mi facea cu ochiul insistent...Mhm....tare bine arata! Iau borcanul, il sucesc pe stanga,pe dreapta, cu termenul statea f.bine, ingredientele erau tzais....Asa ca, in cos cu tine, draguto!
Ajung cu ea la casa, si abia atunci observ sloganul firmei : "Sa ai pofta, boierule!"
Pffff, imediat imi fuge gandul la o discutie morfo-sintactica in care mi s-a explicat f.clar si la obiect intelesul acestei sintagme... Mhm, zic in gandul meu, las ca n-are a face cu zacusca!
Insa, odata desfacut borcanul si gustat, am simtit din plin adevarul si profunzimea acestei sintagme (cine stie, cunoaste!) . Asa o zacusca buna n-am mai mancat pana acum, dar nici nu o sa-mi mai doresc. Maestre, multumesc pt explicatii, Naicule, mare adevar ti-a grait gura, si fara numar pt dom director de la firma de CONServe, s'aveti pofta, boierule, da pofta, nu asa!m

joi, 15 octombrie 2009

Doar un vis?


Someday....Somewhere...

Consonante sufletesti....

De la Anca, de dragul machiajului meu... :))

Ex....but actually :))


Cine ar fi crezut acum un an si ceva ca azi va fi asa? Nimeni...
Multumesc, Razvan, chiar aveam nevoie de un strop de energie asa dis de dimineata! :))

Razvan G. Ghidel: dedicatzie speciala
Razvan G. Ghidel: da-i tare
Razvan G. Ghidel: sji pleaca odata unde-ai treba


tom jones-sex bomb
Asculta mai multe audio Muzica



P.S. Daca azi o sa ma imbrac provocator, nu-i vina meaaaa! :))

O zi memorabila... =))




Ieri viata mea parea decupata dintr-un film cu prosti, in care primisem rolul principal, fara doar si poate ! Trecem peste m-am trezit & CO , frumutea incepe dupa ora doua, cand, ajung cu doi prieteni tare tare tare dragi sufletelului meu La Mama, am papat noi linistiti, de fapt eu cred ca eram cea mai linistita, nu tu servici, cursuri, nici referate de predat! :))In mintea mea aveam programat doar sa merg la concertul de la Catedrala Sf Iosif ( care a fost de nota 20!!! ) , si in rest....libera ca pasarea cerului, ce sa mai!
Insa vezi tu, ca suna telefonul pe la 5 fara 10, si noi tocmai ne fatzaiam printr-un magazin de tzoale, cand ce credeti?
Costin: " Ce faceti, domnisoara? La orchestra nu veniti?"
Eu: Ce orchestra, ai inebunit? ( tot eu batzoasa, evident!!!)
Costin: Eu acum sunt la Cons, ai orchestra de la 5 cu Andriesei!!! Hai odata!
Eu: Cred ca esti cu capul, am pe 19 orchestra, atunci incepem!

*** Sper sa fi redat cat mai fidel discutia, imi cer scuze pt eventualele lipsuri! :p

Plecam noi de urgenta spre Cons, cand, tring! In masina realizez ca eu de fapt nici nu am vioara la mine , asa ca nu vad ce as fi putut sa fac la orchestra! Noroc cu Radu, sa-i dea Dumnezeu sanatate, mi-a dat vioara lui ( sar'manaaaa!!!) , si asa am ajuns ei eu pe la 5 si 10 la ora de orchestra! Evident , nu eram singura zuza. Fix dupa mine apare si colegutul meu, si hai Razvane si noi sa ne punem la un pupitru. Dar... unde? Fitze de vioara intai nu aveam, oricum era full, dar nici macar la v 2 ultimul pupitru nu mai era loc, asa ca, copii destepti, ne sucim un pic si improvizam noi ultimul pupitru la v 2, undeva intre corni...si viola cred, oricum cu corzile nu mai aveam treaba! :)) Brass-ul traiasca! :))
In timp ce Costin schimba fete-fete mai ceva ca un cameleon , si bine ca nu stiam ce gandeste in momentul ala ( Maestre, tre sa dau copy/paste: Costin Grigore: pai cand te vedeam ca n-ai stare pe acolo imi venea sa te iau de par ) , eu si Razvan eram in culmea fericirii, yeeee, ultimul pupitru, nici o treaba, nu ne simte nimeni lipsa!
Numai ca... cineva a avut grija sa ma sufle bine la prof ca am experienta de orchestra si asa in prima mea zi de orchestra, intr-un colectiv in care il stiam doar pe Razvan si cu vioara lui Radu, am fost ridicati frumos de la ultimul pupitru si pusi la primul pupitru. Sa mai spun ca eram concert-maestru si ca eu faceam prima vista la Beethoven a 2-a? Nu vreti sa stiti cate note am avut pe sub pupitru, asa cum nici Costin nu cred ca vrea sa stie de cate ori i-am zis de dulce, dulce rau! :)) Asa in mare stil! :))
Razvan saracu era suparat nevoie mare si ma tot ruga : Canta prostttt sa ne treaca la loc!!! Mai prost decat acum? Prima vista pe alta vioara? Se pare ca nu era suficient! :))



Per total a iesit bine si amuzant, daca nu era asa poate ar fi trecut ca o zi oarecare, insa pe asta nu cred ca o sa o uit asa cu una cu doua, si , lasand la o parte toate urarile din trei litere specifice, cineva a dat dovada de apreciere si incredere. In sfarsit o bila alba! :)) Multumesc! ;) ( vezi cu penele alea, ca deja parca vad ca ai inceput sa te infoi!)

marți, 13 octombrie 2009

Stropi de timp...

De cate ori nu ne-am dorit ceva din tot sufletul, si tocmai pentru faptul ca ne doream atat de tare... a ramas doar o dorinta? De cate ori am primit ceva fara macar sa ne gandim ca l-am putea avea?... De cate ori a durut si ne-am dorit ca timpul sa vindece ranile cat mai repede? ... Sunt doar cateva intrebari la care cred ca fiecare dintre noi gaseste in sufletelul sau o frantura de raspuns , un cliseu dintr-o amintire sau o lacrima ce a secat tare de mult...

Timpul trece si te trezesti intr-o dimineata si vezi ca nimic nu mai e ca inainte, nu mai trebuie sa zambesti atunci cand de fapt sufletul tau plange ca un copil, nu mai astepti sa sune telefonul, nu mai privesti cu dor fotografia de pe birou, nici irisii uitati intr-o carte la presat nu mai au frumusetea de alta data, nimi amintirile nu mai au acelasi parfum ... Realizezi toate acestea si te intrebi de ce, si cand, cand oare "noi" a incetat sa mai conteze, cand oare "eu" a devenit mai important?
In viata totul e efemer... Asa cum se spune, l'amore fa passare il tempo, e il tempo fa passare l'amore... Sau poate preferi vorba batranilor.... "orice dor e trecator"...

Atunci cand ai incetat sa te mai ascunzi dincolo de cuvinte, atunci cand in sufletul tau nu mai simti acea durere pe care o urasti, si totusi nu poti sa o alungi, preferand sa te torturezi cu zambetul pe buze, atunci cand nimic din ceea ce ai fi avut de oferit nu mai este in super oferta de alta data, caci...vezi tu... toate in viata sunt in limita stocului disponibil, iar timpul curge pe langa noi fara sa ne dam seama cand promotia s-a incheiat...

Pentru cei care au cunoscut linistea ce-ti imbata sufletul anesteziat de timp, si vor intelege de ce lacrimile nu mai sunt lacrimi, dorul nu mai e dor, iar amintirile nasc doar zambete resemnate pentru naivitatea de alta data... Sorry seems to be the hardest world...


luni, 12 octombrie 2009

Asta sunt si n-ai ce face!

Pe scarile Consului. O colega: se face cursul? Eu : pai ma intalni cu profu de la seminar si bla bla , mai departe nu se pune.
Si ce crezi, domne? Mi-a sarit Gaby in cap! MA INTALNI? M-AM INTALNIT!
Ete ca nu vreau! N-auzi domne ca m-am nascut in Prazbourg si ca la mine in mahala se vorbeste cu perfectul simplu? Asa ca o sa vorbesc cum zisei si pana acum si n-ai ce-mi face, nah nah naaaaah! Oltencutzaaaaa! :))


Apropo, stii bancu' ala oltenesc?



Cica ma neamule, facura Tache si cu Tica un magazin intr-un sat de se intorcea dupa soare, si il numira LA GAURICA. Gaseai acolo tot ce vrei si ce nu vrei. Si intr-o zi veni Sica , manca-i-as ochii lui de baiat bun, la magazinu asta, GAURICA. Acum, vezi tu, la vanzare era Tache, si oricat ceru baiatu tush ca avea nevoie mare, nu asa, saracu Tache nu putu sa-i dea, ca se supara Tica , ma intelegi, erau si ei doi pe felie, nu mergea sa treaca peste alalalt. Acum, Sica, avand nevoie mare de tus, veni si a doua zi. Acum, beleaua naiba, era Tica la vanzare , si la fel si asta, nu putu sa vanda fara acordu lu' Tache. Eh si nah ca a treia zi, fu si Tache si Tica la vanzare, veni Sica si ceru tushu mult dorit, mai mai sa-i arza sufletu de atata nevoie!
Tache si Tica se uitara unu la altu, si cu regret ii spusera ca nu mai au, s-a dat fratele meu, ce sa-ti fac?
Sica, suparat de mama focului, zise:

-Apoi, ce Pastele ma-sii e nene asta, cand fu Tache, nu fu Tica, cand fu Tica, nu fu Tache, cand fu Tache si cu Tica, nu fu tush la Gaurica!




P.S. daca aveti nelamuriri in gasirea si savurarea hazului, consultati un oltean! :))

duminică, 11 octombrie 2009

Secretele din palma unei femei....







Dupa o plimbare nocturna prin Parcul Tineretului,copil capricios si rasfatat cum sunt, am "poftit" la un test in Gura Adevarului , asa ca ne-am oprit sa vedem ce imi rezerva viitorul. Hm... Curiosi? :))



" Iti vorbeste gura adevarului:

Incearca sa corectezi greselile tale ca altfel vor avea consecinte fatale in viitor. (Ha, ha, stiu, mama lui de vibratto!!!!)

In problemele tale de dragoste asculta sfaturile prietenilor tai si al anturajului tau! (just! ce, eu nu as vrea?) :P

Actionezi sub constrangerea imprejurarilor, din aceasta cauza te simti amarat si nervos. (da, stiu, placinta aia irezistibila cu branza si stafide e de vina!)

Iti place luxul si comoditatea. (hai sa vad, cui nu-i place? si care e vina mea daca am fost nascuta sa fiu rasfatata?)

Trebuie sa decizi in curand in multe probleme. Cumpaneste bine deciziile tale ca una din ele te poate duce in nenorocire. ( da, stiuuuu! ca bine zice!)

Aproape totul poti obtine in dragoste, inca multe porti mai sunt deschise in fata ta! ( Stiu, cu un zambet deschid orice poarta! Irezistibila ce sunt! ) :))"



Foarte tare testul asta, a fost asa distractiv! Vi-l recomand! :))

Dincolo de ziduri...





Azi am ajuns pret de cateva minute la Biserica de pe langa Ateneu. Totul tipic ortodox. Practic nu aveai ce reprosa. Insa sufleteste , nu simteam ca acel loc mi-ar putea reda echilibrul.
Poate ca am eu o relatie mai ciudata cu Lumea de Dincolo de Nori, insa pentru mine aceasta relatie este singura certa, singura care imi da mereu putere sa ma regasesc, care imi este singurul punct de echilibru in acest haos al vietii.
In Craiova sunt multe biserici superbe, din punct de vedere estetic, arhitectural, istoric, insa... nicaieri nu ma pot simti eliberata de toate aceste nimicuri cotidiene asa cum ma simt cand ingenunchez in fata icoanei Fecioarei Maria din Biserica Madona Dudu sau in fata statuietei Sfantului Anton de la Biserica Catolica.
Ciudat poate pentru altii, pentru mine insa este egal cu zero daca sunt intr-o biserica ortodoxa sau una catolica. Dumnezeu e unul singur,asa ca nu am cu cine sa votez.


Totul in viata e efemer, poti intr-o clipa sa ai totul sau nimic, singura certitudine este ceea a unui sfarsit. Insa dincolo de toate aceste lupte zilnice din orgoliu, iubire, ura, dorinta de a parveni, ramane ceva sfant in fiecare dintre noi. Este acea stralucire din privire ce ne oglindeste sufletul...este lumina credintei, a puritatii, a sperantei. Atata timp cat nu o lasi sa se stinga, nu ai pierdut nimic!



Astept ziua in care voi gasi si aici acel loc in care atunci cand ingenunchezi, sa simti ca nu trupul tau este in genunchi, ci sufletul, acel suflet mai bun sau mai rau, mai mic sau mai mare, pe care ti-l incredintezi lui Dumnezeu...



P.S. Niciodata nu suntem cu adevarat singuri...Cineva acolo Sus s-a gandit la noi, inainte ca noi sa ne ridicam ochii umbriti de lacrimi spre Cer...





sâmbătă, 10 octombrie 2009

Nah nah naaaaaahhhhh






Daca pentru altii s-a dat semnalul de imbracat pijamele, eu refuz tinuta de scandal somnoros, aleg o tinuta casual, mandra foc de tricoul meu cu HASTA LA VISTA, BABY si o tulesc cu gasca spre Mojo, fostul Back Stage.
Eu care ma jurasem pe toti sfintii si mucenicii ca nu o sa urc vreodata pe o scena la karaoke, dupa o bere cu tequilla, cine avea chef de lalaiala? Eu!
Asa ca hai copiii pe scena, New York, New York sa fie, si dai topaiala, lalaiala, cu speranta ca nu stia nimeni ca suntem studenti la UNMB….
Nah nah naaaaah, hai ca ne-a primit nenea portaru in camin si la 3 noaptea, sa-i dea Dumnezeu sanatate, si acum….la somnic ca maine, auci … tre sa mai si cant!


P.S. Newwwwwww Yorrrrrkkkkkkkk!!!!!!

90-60-90 si Cariera

Pentru inceput, am batut in cuie, iremediabil, triada lucioasa 90-60-90. Pentru atingerea acestor teluri précis cuantificate se ia obiectul insufletit, se flamanzeste naprasnic, se agita cumplit in sali se sport, se tortureaza cu nenumarate masaje anticelulitice, se conecteaza la electrozi, se impacheteaza in parafina oparita, se inmoaie in crème dimineata si seara, se jumuleste de par, fir cu fir.
Odata obtinute masurile optime, se cauta cea mai potrivita vitrina de cafenea, pentru ca rezultatul muncii sa poata fii evaluat , admirat si apreciat. Si, nu in ultimul rand, pentru ca obiectul , cu valoarea sporita de un inel de logodna pe deget, sa fie achizitionat pe termen lung.



“Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar stii ca urletul meu e in realitate un plans.”
O.Paler



Ne spunem mereu ca nu poti reusi in cariera fara sa fii frumoasa. Avem dovezi limpezi ca duducilor aratoase le-a fost mai usor sa-si ia doctorate sau sa-si croiasca businessurile de success. Dar poate ar fi trebuit san e intrebam si daca poti fi frumoasa fara sa ai o cariera banoasa. Pe o planeta in care femeile aspira tot mai mult la independenta financiara fara de barbate, intr-o lume in care pentru a fi chipesa ai nevoie de un portofel mereu doldora, ar fi bines a invatam mai mult, sa muncim din greu ca sa putem asigura, fara ajutorul amantilor, venitul acela obez care sa ne permita sa avem mereu hainele si trupul in pas cu moda. E un cerc vicios in care ne vom invarti disperat, absurd, la infinit. Atata timp cat ameteala acestei rostogoliri nu ne da greturi, se cheama ca traim intens.”


Sursa: A. Nastase, A. Liiceanu

Barbati....Femei...Incredere

“Pentru a nu fi singuri, vrem ca lumea sa fie sincera cu noi. Doar sincerotatea ne da aceasta certitudine ca suntem inconjurati de prieteni, de oameni care ne iubesc, ca nu suntem singuri.” M.Eliade



Pentru iubitul tau e important sa creada ca spui adevarul. Pentru relatia ta de iubire e important sa nu i-l spui. Pana la urma, de ce ai face-o? Oricum un barbat pricepe greu adevarurile unei femei…




Sursa: A.Nastase. A. Liiceanu

Irepetabila Povara: Cati?

“N-ai sa vii si n-ai sa mori
N-ai sa sapte intre sorti,
N-ai sa vara primavera
N-ai sa doamna domnisoara!”
N.Stanescu


Decat sa intrebi o femeie cu cati barbate s-a culcat pana acum, mai bine iti dai doua palme.Raspunsul onest la o asemenea intrebare nu-I poate fi decat defavoribil, oricat de dezgolit de prejudecati l-ai astepta.
Cele mai multe dintre noi au vrut din toata inima sa se marite cu cel dintai barbat din viata si asternuturile lor. Dar pentru ca, in cazul unora, alesul avea 17 ani, al altora nevasta acasa si al celor mai multe avea o lipsa grava de character, acest vis nu li s-a realizat. Nu ma incumet sa spun “din fericire”. Femeile se incapataneaza sa creada ca despartirea de barbatul cadorisit cu himenul lor este un esec considerabil in dragoste. Daca tot n-au ramas impreuna, inseamna ca el n-a meritat nici actul irepetabil de curaj sufletesc, nici patuta rozalie de pe cearsaf.
Mitul casatoriei cu rochie alba, lamaita prinsa peste voal, continua sa ne emotioneze, oricat de emancipate si dedulcite la apucaturi liberale am fi. Am fi vrut fiecare dintre noi sa iubim nebuneste un singur barbat in viata… Ar fi fost simplu, iar inima noastra ar fi fost crutata de multa tristete. Dar, din pacate, se pare ca nici un barbat de pe lume nu merita sa fie iubit intr-atat. Si atunci, esti nevoita sa mai speri, sa mai astepti, sa mai cauti, sa mai incerci. Inca unul si inca zece si inca o suta. Ce conteaza? Oricum, chiar daca vei fi intrebata, nu vei spune niciodata adevarul.




Sursa: Aurora Liiceanu, Alice Nastase

Femei...Barbati...Ganduri

Am cautat alte si alte senzatii. Am fugit de acasa pretinzand libertate. Am sarutat fara noima. Am imbratisat fara rost. Dar m-am intors, de fiecare data,spasita, la cel pe care il iubeam.



Barbatii investesc mai greu pretioasele lor sentimete intr-o fiinta nedotata de la natura sau de la chirurg cu farmece exterioare indiscutabile. Daca domnisoarele nu poseda talie de viespe , coapse zvelte si piele frageda, risca sa caute disperate un partener de garsoniera pana la adanci si ametitoare batranere. Cunosc femei cu suflete si minti splendide care, atata timp cat n-au reusit sa convinga acul cantarului sa coboare in zona zveletetei fara cusur, n-au putut pacali nici un barbat sa le mototoleasca asternutul, ca sa nu mai vorbim c a nu s-a pus problema sa le invite vreodata in parc. Dupa marea si eficienta flamanzeala care le-a redat circuitului sexual in natura, spendoarea sufletului lor a redevenit vizibila, palapbila, onorabila.




Sursa: Alice Nastase, Aurora Liiceanu

Femei...Barbati...Idei

Spuneam intr-un articol anterior ca recomand cartea Aurorei Liiceanu si a lui Alice Nastase, "Dincolo de bine, dincoace de rau..."



Cateva fragmenete delicioase:


Cei mai multi barbati sunt de vanzare. Daca n-ai bani, ii poti achizitiona si pastra pe termen lung cu ocheade zaharisite de admiratie si vorbe insiropate in emotie contemplative, cu orgasme strigate desantat intru slava potentei lor u-hu-lu-i- toa-ah-aaaaa-reeee!
Cine n-are barbati, sa-si cumpere. Cei mai multi sunt de vanzare.





“In fiecare noapte te-am scos din sufletul meu, si in fieare dimineata te gasesc tot acolo.”




Toata lumea se culca cu toata luma. O fi bine, o fi rau? Parca asta nu m-ar deranja atat de rau daca , apoi, eroii permutarilor infinite n-ar incepe sa se spovedeasca in stanga si-n dreapta.
De pe urma talmes-balmesului indiscret al lumii in care traim, de pe urma faptului ca vietuim intr-o lume ingusta, cu iz balcanic, as pofti sa se nasca si consecinte fericite.
As vrea ca barbatul pentru care am fost ani la rand zeita, atunci cand bea coniac la aceeasi masa cu barbatul pentru care acum suspin si ard si zac si mor, sa nu-i ofere numai istorioare picante. Ci, intr-o clipa de profunda sinceritate, (…) sa-i spuna , onest, nu “pe femeia asta am avut-o si eu" , ci “am iubit-o enorm si n-a stiut sa o pastrez. Cand a plecat, lumea mea s-a naruit. Daca o iubesti, ai grija sa n-o pierzi. “
Stiu, asta nu se va intampla niciodata.

joi, 8 octombrie 2009

Recomand...

Recomand din tot sufletul : "DINCOLO DE BINE, DINCOACE DE RAU"!
In curand...mai multe detalii!

P.S. ...





Incerc sa scriu, insa cuvintele intarzie sa apara. Am atatea franturi de idei in minte, atatea franturi de trairi ascunse intr-un colt de suflet… Poate ca e prematur sa scriu, poate ca cu timpul acest haos o sa-si gaseasca un punct de echilibru si abia atunci totul o sa se materializeze in randuri, pagini…

Pana atunci nu-mi ramane decat sa traiesc cu indoiala aceasta: Am gresit eu imprastindu-mi sufletul in o mie de zari pentru a oferi un curcubeu?
S-a rupt ceva adanc in sufletul meu, e prea tarziu ca sa mai pot fi naiva si vulnerabila, simt ca in urma mea am lasat un suflet a carui poarta s-a inchis …
Ramai cu bine sufletul meu, in lumea asta nu am nevoie de tine… imi ajung ipocrizia si indiferenta!




P.S. “ Sting lumina, trag oblonul si incui….. ai fost ultimul client. Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui!”

marți, 6 octombrie 2009

Impresii





A trecut o saptamana de cand nu mai dorm in patul meu, de cand nu mai lenevesc in leaganul din curte , de cand seara nimeni nu-mi mai aduce cana cu lapte si un strop de miere, si nimeni nu ma mai pupa tandru spunandu-mi : noapte buna...
A trecut o saptamana de cand acasa inseamna la camin, acasa inseamna la 209km de Craiova.


Buna dimineata, Bucuresti!
Ma trezesc la fel de somnoroasa ca de fiecare data, incerc sa deschid ochii, insa lumina ce patrunde prin fereastra camerei ma gadila usor in retina, asa ca-mi ascund repede fata in steluta mea de plus. Dupa lungi lupte de convingere, reusesc sa ma trezesc, imi prind parul ciufulit , arunc pijamaluta si incerc sa ma trezesc cu un dus fierbinte, cu multa spuma ...
Mhm, mai conteaza tinuta? Neah! Ma imbrac repejor, iau cutia de lapte din frigider si tocul de vioara si cobor in subsolul caminului...la studiu!
Incet incet se trezesc si degetele mele, un schimb, doua, un acord, s-au trezit si simturile! Auciii, e fals!
Se apropie ora 12, urc in camera, ma schimb si plec la Cons. Dupa cursuri urmeaza un pranz sanatos la Mac, mai mult butonand laptopul decat mancand, apoi iar studiu pana seara.
Ne vedem la Ateneu? O zi frumoasa!



Impresii din capitala?
Departe e uneori mai aproape decat aproape...
Am invatat ca spunand ca "mi-e greu, mi-e dor" nu schimb nimic, si nu se transpune nimeni in starea mea, asa ca mi-am tatuat un zambet mareeee si daca ma intrebi ce fac...raspunsul e unul singur! Minunat!
Am invatat ca realitatea uneori variaza in functie de reteaua de telefonie mobila, kilometri, am invatat ca prietenii sunt prieteni atunci cand ai si tu nevoie de ei, nu doar invers. Am invatat ca reciprocitatea este prima conditie intr-o relatie interumana. Am invatat ca aparenetele pot insela enorm, iar vorbele nu vor inlocui niciodata faptele. Am invatat ca imaginea formeaza prima impresie, si nu competenenta, si nu in ultimul rand....am invatat sa supravietuiesc fara sa sun la miezul noptii asteptand o vorba buna, am invatat sa supravietuiesc fara sa mai fiu imbratisata, am invatat sa supravietuiesc traind intr-o realitatea asa cum e ea!


P.S. cea mai periculoasa arma ramane cuvantul...pentru ca nu se fac operatii pe suflet deshis pentru a-l inlatura...

sâmbătă, 3 octombrie 2009

Barbati , nu gluma!


Asa cum stim toate, e rau cu rau, dar mai rau fara rau! Insa uneori RAUL acesta e de-a dreptul incredibil de...balcanic, de...autohton!
Barbatul meleagurilor noastre mioritice nu e greu de recunoscut.... indiferent daca e mascat de un stil nonconformist, casual , birocratic sau manelar... Cum de iti dai seama de nationalitatea partenerului domshoarei? FOARTE SIMPLU!
Exemplul nr 1: Amandoi au cate un geamantan. In speranta ca nu va fi atat de pufi-pufi incat sa o lase sa-l care pe cel mai greu, cazul tipic romanesc este ca el sa mearga inainte ei, ca las ca vine si ea mai greu asa, ca deh, femeie!
Penibil momentul de ieri, cand in fata Garii de Nord, un el si o ea, amandoi imbracati ca scosi din cutie, cu cate un geamantan micut, nu prea greu. Trecere de pietoni, trece el, trece si ea. Normal , el merge repede, ea fiind pe tocuri, nu are aceeasi viteza. El insa nici macar nu isi da seama ca a luat un metru avans si continua sa vorbeasca de nebun. La un moment dat se intoarce nervos : Tu nu auzi ce spun?! La care ea il priveste cu idignare si ii spune: Nu citesc ganduri!


Exemplul nr 2: Terasa, o seara de toamna. Destul de racoare afara. Ea intr-o camasuta, destul de zgribulita din cauza temperaturii in scadere continua. Alaturi de ea, un grup de spanioli si romani. Ii ofera un prieten roman o jacheta, insa dupa un timp i-o cere, pentru ca baiatului ii era frig. Frumos, cum sa nu! Poftim! Normal ca in secunda doi spaniolii se sesizeaza si ii ofera o jacheta domshoarei...
Mai are rost sa comentez? De cate ori inghetam la o masa si BARBATII care ne insotesc stau linistiti la caldurica? Fara numar, fara numar! :))


Exemplul nr 3: Vorbitul la telefon! Eh, asta ma termina pe mine! Cred ca undeva in programa scolara ar trebui introdus un modul de comunicare interumana. Dragule, in certificatul de nastere la sectiunea SEX este trecut Feminin, asa ca nu sunt "Domne", "Bah", "Mah" etc! Apoi... atunci cand nu poti sa vorbesti nu e oare mai simplu sa-mi spui : " Te sun eu in .... minute, acum nu pot sa vorbesc, te rog scuza-ma!"
Cat de frumos si elegant, nu? Dar nuuuu! E mai simplu sa i-o tai scurt si barbateste asa!


Offf... oare cer eu prea mult de la viata? Chiar nu mai exista barbati frumosi, inteligenti, sensibili, tandrii, cu simtul umorului, fideli, pasionali, si miliardari? Ah, cred ca am uitat ceva...si nu homosexuali! :))



P.S. Scumpilor, daca va regasiti in vreunul dintre exemple, inainte de a ma injura, ganditi-va daca intr-adevar mai corespunde termenul de BARBAT cu certificatul vostru de nastere. Nu va cerem sa va riscati viata pentru noi in razboaie, lupte, nu va cerem sa ne intretineti financiar, ci doar sa ne respectati, sa ne faceti sa simtim ca suntem femei...!

Leapsa Muzicala

Naicu m-a pus la gandit....Pai... Pai... Cam greu sa aleg o piesa favorita... ca "este" cam multe...
Intre Repin cantand Shostakovici 1 p II si Joshua Bell cantand Una furtiva lagrima? Intre Vengerov cu Tzigane de Ravel? Intre Tosca si Butterfly? Intre Liliacul si Voievodul Tiganilor? Intre Ceaikovsky Simfonia a V-a si Schubert Neterminata? Intre Dansul Sacral din Ritualul Primaverii sau Dansul Infernal din Pasarea de foc?
E greu de ales una dintre miile de pagini muzicale de exceptie...dar daca e sa-mi vina una acum in suflet, acea piesa care m-ar seda si m-ar purta departe de toate acestea.... cred ca aceea ar fi ...

Home sweet home...


Ieri,dupa cursuri, mi s-a facut un dor nebun de casa. Mi-am aruncat repede intr-un ghiozdan cateva haine , mi-am luat vioara si directia Gara de Nord. Niciodata nu te simti mai singur ca in week-end-uri, asa ca am fugit repede repejor acasa. Home sweet home... Ce bine e sa te simti iubit , rasfatat, sa vezi oameni care te revad cu drag!

duminică, 27 septembrie 2009

O noua viata in aceeasi viata







Gata si bagajele....De maine ma asteapta o alta viata, un nou inceput, cu bune si cu rele... Cum era??? Pana la capaaattt!!!

sâmbătă, 26 septembrie 2009

Franturi de secunde




Am obosit sa adun franturi de secunde, zambete in fuga si imbratisari contra cronometru....
Cat mi-as dori uneori sa fugim intr-un colt de rai, departe de lumea asta energofaga, sa ne invaluim in linistea unei seri de vara, sa adorm cu capul pe pieptul tau numarandu-ti bataile inimii... Voua nu va e dor de cantecul greierilor, de mirosul de fan proaspat cosit, de dansul noriilor pe cerul de la asfintit?



Mi-e dor de o clipa de liniste....de o dezmierdare tandra....de timp....

miercuri, 23 septembrie 2009

Restantiera la leapsa

1. Ce speli prima dată la duş?
Mainile. Dar uneori as incepe cu sufletul.
2. Care e culoarea ta de helancă preferată?
Am una o combinatie de negru si alb, superba! O ador...si pe coleguta de pupitru pentru cadou! Sarmanaaaa! :))
3. Îţi place cafeaua?
Uneori da...mai ales daca e pe o terasa la mare. (sau in parcare in turnee)
5. Cum te simţi acum?
Mirobolant de obosita. Incerc sa recuperez ultima saptamana.
6. Care e ultima literă din numele persoanei de care eşti îndrăgostit/ă?
A, de la Mandea! :)) Bine, bine, gata, fara glume. FaT-FrumoS, dar eu il alint STF :p
7. Care e ultimul vis pe care l-ai avut?
Nu mai stiu...dar ador sa visez ca dorm.
8. Ai putea mânca o lună întreagă felul tău de mâncare preferat fără să te saturi de el?
Nu, si de la prea multa miere ti se face greata...
9. De ce ai o poftă puternică acum?
Sa ma plimb pe malul marii , sa ascult valuri cum se sparg de stanci...
10. La ce te gândeşti când auzi cuvântul “varză”?
La mine, mereu mi se spune ca sunt varza.
12. Muşti sau lingi îngheţata?
Si, si. :D
14. Câte dormitoare are casa ta?
Patru. Vrea cineva sa vina in vizita? :))
15. Ai cunoscut vreodată o celebritate?
Da. In fiecare zi am onoarea sa ma intalnesc.
16. Îţi place brânza?
La nebunie, aia sarata si tare cu salata de rosii.
17. Care e ultima melodie de care ai fost obsedat/ă?
Lepa Brena-o melodie de corazon
18. Câte ţări ai vizitat?
A... vreo 7... sau 8... Ceuta se pune? :))
20. Ai sări cu paraşuta/parapanta/planorul?
Nu, dar mi-as dori sa incerc.
21. Ai lua masa cu George W. Bush Clooney?
Doar cina si micul dejun . :))
22. E ceva strălucitor în camera ta?
Da, lumina ochilor mei. (Pfff..... ce-am dat-o!)
25. Ouă albe sau maro?
De toreador mai bine. :))
26. Îţi place muzica?
Uneori :))
35. Ai intrat vreodată într-un zid?
Nu, doar intr-un geam. Cu capul.
36. Anotimpul preferat?
Iarna in Spania si vara in Italia. Fata modesta, nu asa! :D
37. Adormi cu televizorul deschis?
Nu, sunt certata cu TV-ul. Adorm mereu cu muzica.
38. Ai băut vreodată alcool direct din sticlă?
Nu imi amintesc...de cate ori. :))
39. Crezi că eşti bătrân/ă?
Foarte batrana...ca sa mai cred in Fat Frumos! :))
40. Finiş. Vă vine să credeţi?
Sincer? Ma cam obisnuisem. :))


Multzam, Sufletico! :*

S.A., esti invitata mea!

Ecco mi!


Credeati ca ati scapat? Neah, nici gand! Ecco mi! Am revenit, dragilor, am avut o perioada cu multa agitatie si cearcane, dar promit sa recuperez si cu somnul, si cu scrisul. So...tineti aproape! Revenim!

duminică, 20 septembrie 2009

Just a gigolo! :))



Jur ca nu e un apropo... ! :))




Unul dintre hit-urile anilor '93...


"-Nu te joci cu mine? Haaaai, stai cu mine, iar pleci?
-Da, tati, am treaba, timpul costa bani! Tre sa-ti fac vila cu piscina, ai uitat?
-Dar eu vreau sa mai stai cu mine, nu vreau vila.
-Uite, iti da tati caseta asta, te duci asculti muzica si te joci prin curte cu papusile pana vin eu, da?
...."

Caseta am ascultat-o mult timp, tati, melodia asta o imi aminteasca mereu de tine...insa tu nu o sa mai vii... Mi-e dor de tine...

vineri, 18 septembrie 2009

Bucuresti.... viiiiin! :))


Sunt FERICITA!!!!
Am fost admisa la Bucuresti!!!!



P.S. Urmeaza sa ma imbat... hehe, ce ziceati Maestre ca bem? :))

miercuri, 16 septembrie 2009

Yes I am, za best of za best... care estem!




Si uite ca au trecut zilele... si asa cum m-am obisnuit deja, aceeasi stare de neliniste indulcita cu un strop de teama, mascata prost sub o supradoza de optimism, si cu remuscari la capitolul : puteam totusi sa studiez mai mult!
Dar... nimic nu e intamplator, asa ca daca Cineva acolo Sus vrea sa fie Bucuresti, va fi Bucuresti, daca nu, nu. De pierdut nu am nimic, doar de castigat! Asa ca, let's do it, baby!
Si....ca sa termin de reglat conturile, tre sa multumesc asa din tot sufletelul unor persoane tare dragi care au fost alaturi de mine. Mai tre sa spun cine? Sau deja va regasiti? Ce zici, fratello? Maestre, nu ti-ai dat seama ca esti pe lista neagra? :))
Catalin, raman datoare pentru clipul acela... impresionant!
Mami, saraca.... numai ea stie ce nebuna are... sar'mana, mama ca ma suporti asa zuza cum sunt!

Mai departe... Doamne ajuta si... Tati, nu trage chiulul acum cand am nevoie de tine cu o pila, stii ca-mi esti dator vandut! :P

I'll be back... cu good news, sper!

marți, 15 septembrie 2009

Click pe corazon


Cata : da-i Ctr+Alt+del, vezi incearca, poate merge, daca nu, Ctr+X si Paste in Recycle Bin!

Adio, Mona!

I'm not....




Pentru toate femeile sensibile care aleg sa para puternice si independente, pentru toate femeile care stiu ca cele mai amare lacrimi sunt cele care cad doar in suflet, pentru ca pe buzele lor sunt zambete false, pentru toate femeile care au stiu sa fie alaturi de cei pe care ii iubesc neconditionat, fara sa le pese ca atunci cand Cerul se va prabusi il vor pune singure la loc...
Pentru toate femeile care au pastrat in sufletul lor copilul naiv de altadata, pentru cele care au lasat concurenta sa le invete cea mai importanta lectie: slalomul de invingator...
Pentru tine, femeie, pentru ca stii sa iubesti, sa zambesti, sa crezi, sa visezi!