Iubirea sub microscopul ratiunii

Saptamana trecuta m-am confruntat cu o problema economico-sentimentalo-adolescentina. Mare iubire mare ca la 16 ani...cunoastem, nu? Facusera copiii patru luni de cand erau impreuna, asa ca m-a luat varu-meo pe sus , hai sa cumparam cadou!
Bun.... daca eu ma gandeam la arhicunoscutele plushuri, inimioare, poze si rame colorate, al meu varutz deja era departe de gandurile mele...vroia sa cumpere un inel...Pana la urma am rezolvat si problema cu cadoul, ei se iubesc si sunt fericiti.
Altul e motivul pentru care scriu acest articol... Este uimitor cu cata incredere si iubire te daruiesti unei relatii la 16 ani, si la cat neincredere si tatonare ajungi dupa 20... Sau poate eu sunt ceva mai pretentioasa, preferand sa ma joc decat sa ma arunc dintr-o relatie in alta, stiind foarte bine ceea ce vreau si ce astept... insa pana atunci, carpe diem, ca viata e scurta!

Mi-e dor de tine, Fat Frumos!!!

Noaptea trecuta parca mai mult ca oricand as fi vrut sa te privesc in ochi si sa te intreb: De ce? De ceeee? Spuneai ca viata e o lupta! Tu de ce ai plecat, de ce nu ai luptat pana la capat? Pe mine cui m-ai lasat? Unde sunt promisiunile tale? Unde sunt visele noastre?
Nu a mai ramas nimic! Nu mai sunt printesa ta, nu mai sunt printesa nimanui. Mi-ai lasat doar cateva poze ca sa nu uit ca am fost candva printesa ta, ca nu a fost doar un vis frumos!
Toti imi spun ca iti seman, ca am ochii tai, ca am privirea ta... Ma privesc in oglinda ca o straina, privesc privirea asta goala si stinsa de dor, si nu pot sa te simt mai aproape, chiar daca ai lasat prin mine o parte din sufletul tau!
Chiar trebuia sa invat singura ce inseamna prietenii, iubirea, dorul, dezamagirile? De ce mi-ai promis ca vei fi mereu alaturi de mine daca tu ai ales sa pleci fara sa lupti? De ce mi-ai facut sa cred ca lumea e frumoasa, cand sunt incojurata doar de aparente, de ipocrizie, falsitate, interese?! De ce nu esti aici acum sa-mi stergi lacrimile si sa ma iei in brate? De ce nu esti aici acum cand am atata nevoie de tine? De ce!?!
Toti imi vorbesc despre tine, toti s-au bucurat de iubirea ta, de rasul si veselia ta! Toti! Dar eu?! Eu de ce nu!? De ce ai ales sa fi doar o amintire?!
Tu esti basmul copilariei mele! Te vreau aici, Fat Frumos, te vreau aici, tata!

Scrisoare deschisa...

Copilu,


Incep prin ati spune pentru a mia oara ca te iubesc mult si ca daca vei simti ca Cerul nu mai sta acolo sus si a cazut peste visele tale, voi fi mereu alaturi de tine si impreuna o vom lua de la capat!

Aseara as fi vrut sa iti spun atatea, insa stiu ca atunci cand suferi, orice ar spune altii, nimeni nu iti poate sterge din suflet ceea ce simti... asa ca eu iti spun doar atat... Toti am plans, toti am trecut prin dezamagiri, insa ai sa vezi ca mereu vei gasi in adancul sufletului tau puterea de a o lua de la capat, chiar si atunci cand crezi ca nu vei mai putea sa ai incredere, cineva te va face sa crezi , sa speri, sa iubesti din nou...
Asa ca stergeti lacrimile si nu mai incerca sa-i arati ca greseste, poate ca nu va intelege niciodata cat de mult poti pierde prin orgoliu si ignoranta, iar daca va afla vreodata, pentru voi va fi prea tarziu... Si nu uita, ca un prieten adevarat este cel care stie sa te certe, sa te ierte, sa te iubeasca asa cum esti...nu cel care da bir cu fugitii la prima cearta...
Ai sa vezi ca nimic nu e intamplator. Vor fi zile cand mastile vor pica si o sa te doara sa vezi ca prietenia a fost doar o mima, realitatea a fost alta... O sa doara sa vezi cata ipocrizie, indiferenta si egoism ascunde aceasta lume nebuna...Insa nu-i nimic, toate trec, tot ceea ce nu te omoara, te face mai puternic. Sa nu-ti para rau pentru greselile pe care le-ai facut, ele te-au facut sa fii ceea ce esti acum, ele te invata sa descoperi ceea ce iti doresti cu adevarat....
Cat despre prieteni? E greu de crezut ca poate sa existe o prietenie adevarata intre un barbat si o femeie... pentru ca o prietenie ce o data a luat foc in sufletul cuiva, va aduce sperante si poate mai tarziu dezamagire. Iar daca acesta prietenie exista, pentru ca ea sa reziste este nevoie de respect si inteligenta emotionala. Ti-am mai spus eu candva sa ai rabdare, sa-i dai timp vietii...
Nimeni dintre cei care vor pleca din viata ta nu au meritat sa ramana... asa ca nu regreta nimic. Nimeni nu este de neinlocuit, asa ca lasa-i sa plece! Nu ai nevoie in jurul tau de oameni slabi, de prieteni falsi...
Traieste fiecare clipa frumos, cu iubire si prietenie, lasa-i pe ei sa te insele, ei au de pierdut, tu pastreaza-ti sufletul la fel de frumos, va veni si clipa in care vei simti ce inseamna sa fi fericit!

Cum ar fi daca ar fi...Mos Craciun?

A venit Craciunul ! ....

Oare cum ar fi daca ar fi Mos Craciun...? Oare cum ar fi daca ar mai exista speranta , emotia si inocenta de altadata?

In incercarea de a ma detasa de aceasta imagine comerciala a Craciunului, de sutele de beculete colorate, de imbulzeala si aglomeratia nebuna din hipermarket-uri .....incerc sa gasesc un strop de sarbatoare.... incerc sa il gasesc pe Mos Craciun...

Craciun Fericit alaturi de cei dragi!