duminică, 31 mai 2009

Maybe I just did't know...


I was alone thinking I was just fine
I wasn't looking for anyone to be mine
I thought love was just a fabrication
A train that wouldn't stop at my station
Home, alone, that was my consignment
Solitary confinement
So when we met I was SKIRTING around you
I didn't know I was looking for love
Until I found you ...


Cause there you stood and I would
Oh I wonder could I say how I felt
And not be misunderstood
A thousand stars came into my system
I never knew how much I had missed them
Slap on the map of my heart you landed
I was coy but you made me candid
And now the planets circle around you
I didn't know I was looking for love
Until I found you ...


So we built from here with love the foundation
In a world of tears, one consolation
Now you're here, there's a full brass band
Playing in me like a wonderland
And if you left I would be two-foot small
And every tear would be a waterfall
Soundless, boundless, I surround you
I didn't know I was looking for love
Until I found you ...

I just didn't know...



luni, 25 mai 2009

The one...




Michael Buble - Save the last dance for me



You can dance-every dance with the guy
Who gives you the eye,let him hold you tight
You can smile-every smile for the man
Who held your hand neath the candle light
But don't forget who's takin' you home
And in whose arms you're gonna be
So darlin' save the last dance for me


Oh I know that the musics fine
Like sparklin' wine,go and have your fun
Laugh and sing,but while we're apart
Don't give your heart to anyone
But don't forget who's takin' you home
And in whose arms you're gonna be
So darlin' save the last dance for me


Baby don't you know I love you so
Can't you feel it when we touch
I will never never let you go
I love you oh so much


You can dance,go and carry on
Till the night is gone
And it's time to go
If he asks if you're all alone
Can he take you home,you must tell him no
'Cause don't forget who's taking you home
And in whose arms you're gonna be
So darling,save the last dance for me


'Cause don't forget who's taking you home
And in whose arms you're gonna be
So darlïng,save the last dance for me
Save the last dance for me
Save the last dance for me.

duminică, 24 mai 2009

Suflet de clovn


Ma intrebi ce simt... de ce nu-ti zambesc....
Eu, fara mine, nu sunt nimic... Eu, fara copilul nebun din mine, sunt doar un suflet de artist amator, fara sclipire, fara talent...

Mi-e dor de sufletul meu, de nebunia si de entuziasmul lui, mi-e dor sa-l simt in piept cum viseaza, invaluindu-se in vise, imbatandu-se cu sperante...

Imi caut sufletul... l-am pierdut...

Sunt asemeni unui clov, ratacit prin acest circ al vietii, sunt aici ca sa va fac sa radeti si sa plangeti, fara ca voi sa stiti cat de greu imi este... Acum rad, maine voi plange, acesta este rolul meu...
Insa fara sufletul meu, merg temator pe sarma, mi-am pierdut echilibrul... Ma sperie ceea ce candva ma facea fericit- inaltimea... Adrenalina nu mai e un drog, a ramas doar o amintire...
Intoarece-te inapoi, sufletul meu... Fara tine, tot acest circ este sters, si-a pierdut culorile imbatatoare! Intoarece-te inapoi si hai sa fim iar nebunia serii, sa furam aplauze si zambete, doar impreuna putem sa mergem pe sarma sfidand legea gravitatiei!

Fericire la mana a doua...




Fericirea la mana a doua este cea mai trista amangire...si pana la urma cea mai dureroasa...

E ca si cum ai vrea sa dansezi, amagindu-te cu gandul ca ai in picioare o pereche de baleri ce candva au stralucit in lumina reflectoarelor... Amintirile raman amintiri, trecutul ramane trecut... Mai bine danseaza desculta, decat incaltata in balerinii ce stateau asa de bine in cutia cu amintiri din sufletul tau...

vineri, 22 mai 2009

El amor...





No solo son palabras que se dicen al azar.
El amor...
Es perdonarse todo para volver a comenzar.
El amor...
Es ofrecer sin esperar.
El amor...
Son esas cosas que se sienten sin hablar.
El amor...

marți, 19 mai 2009

De-abia plecasesi....


Tudor Arghezi


De-abia plecaseşi. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecei poteci,
Pân'-ai pierit, la capăt, în trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

Ţi-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?

Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.
Ai ascultat de gândul cel dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?

I will love again


Lara Fabian



Did I ever tell you how you live in me
Every waking moment, even in my dreams
And if all this talk is crazy
And you don't know what I mean
Does it really matter
Just as long as I believe.
I will love again
Though my heart is breaking, I will
love again
Stronger than before
I will love again
Even if it takes a lifetime to get over you
Heaven only knows, I will love again
People never tell you
The way they truly feel
I would die for you gladly
If I knew it was for real
So if all this talk sounds crazy
And the words don't come out right
Does it really matter
If it gets me through this night.



I will love again
One day I know, I will love again
You can't stop me from loving again, breathing again
Feeling again
I know, one day, I'll love again !

sâmbătă, 9 mai 2009

Zambetul tristetii....





Priveste atent acest zambet... Este zambetul tristetii... Umbrit de regrete ascunse... Azi am inteles de ce anume imi era atat de dor... de noi... Singuri suntem ca toti ceilalti... nume, cnp-uri, caractere, destine... Impreuna insa suntem... ceea ce am fost... frumusete!


Mi-e dor de noi, mi-e dor sa impartim aceeasi tigara, aceleasi vise, aceleasi lacrimi... Imi pare rau... E prea tarziu... insa zambesc... Ne-am pierdut doar in viata... Scena insa ne-a pastrat... scena, capela a amintirilor...
Oricat ar mintii buzele, ochii si muzica nu pot minti...

Queen of sorrow...







Wise men say only fools rush in
but I can't help falling in love with you
Shall I stay
would it be a sin
If I can't help falling in love with you

Like a river flows surely to the sea
Darling so it goes
some things are meant to be
take my hand, take my whole life too
for I can't help falling in love with you ...

duminică, 3 mai 2009

Analfabeti sentimental


Privesc in jurul meu si observ din ce in ce mai multi analfabeti sentimental...
Ma doare dorinta lor de ignoranta, dorinta lor de nihilism... Refuza in continuare sa inveti sa iubesti, sa ierti, sa uiti, sa visezi.... si vei ramane intr-o lume intunecata de resentimente!

Ingerul iubirii...



Detalii

Adrian Paunescu

Ştiu unde
Nu ştiu de unde,
Nu ştiu de ce
Şi nu ştiu
Pentru ce merit
Dumnezeu te-a trimis
Pe buzele mele.

Ochii inlacrimati..




Repetabila povară

Adrian Paunescu


Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduită de plâns.