Ma intrebi ce simt... de ce nu-ti zambesc....
Eu, fara mine, nu sunt nimic... Eu, fara copilul nebun din mine, sunt doar un suflet de artist amator, fara sclipire, fara talent...
Mi-e dor de sufletul meu, de nebunia si de entuziasmul lui, mi-e dor sa-l simt in piept cum viseaza, invaluindu-se in vise, imbatandu-se cu sperante...
Imi caut sufletul... l-am pierdut...
Sunt asemeni unui clov, ratacit prin acest circ al vietii, sunt aici ca sa va fac sa radeti si sa plangeti, fara ca voi sa stiti cat de greu imi este... Acum rad, maine voi plange, acesta este rolul meu...
Insa fara sufletul meu, merg temator pe sarma, mi-am pierdut echilibrul... Ma sperie ceea ce candva ma facea fericit- inaltimea... Adrenalina nu mai e un drog, a ramas doar o amintire...
Intoarece-te inapoi, sufletul meu... Fara tine, tot acest circ este sters, si-a pierdut culorile imbatatoare! Intoarece-te inapoi si hai sa fim iar nebunia serii, sa furam aplauze si zambete, doar impreuna putem sa mergem pe sarma sfidand legea gravitatiei!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu