Zilele acestea am avut bucuria sa fiu un "insider" al concertelor Alexandru Tomescu & Friends. Pentru aceasta trebuie sa multumesc prietenei mele, violoncelista Alexandra Potanga.
Nu sta in puterea mea sa scriu despre bucuria si onoarea celor care au cantat alaturi de violonistul Alexandru Tomescu, asa ca ma voi limita la ceea ce am simtit eu pe parcursul acestor concerte, pur si simplu impresii de suflet.
In primul rand, felicitari pentru initiativa admirabila Alexandru Tomescu & Friends!
Sa speram ca genul acesta de evenimente se vor repeta , dand astfel sansa tinerilor muzicieni sa aiba ocazia sa cante alaturi de artisti de renume , caci ce poate fi mai motivant decat sa canti alaturi de un idol ?
Pana ieri pentru mine Alexandru Tomescu era violonistul Alexandru Tomescu. Nu stiam ca dincolo de respectul si admiratia publicului se afla o persoana atat de deschisa, modesta, binevoitoare si calda. Muzica se face de placere, alaturi de prieteni, cu inima deschisa si cu bucuria de canta, de a exprima, de a impartasi, caci muzica nu poate fi egoista, acesta este mesajul pe care l-am simtit clipa de clipa pe parcursul acestor concerte.
Concertul de asta seara de la Teatrul Act a inceput de fapt de ieri, la o serata muzicala intima, as indrazni sa spun chiar, cu prietenii pentru prieteni, acasa la dna profesoara Mihaela Tomescu, intr-un cadru cald si primitor. Programul de asta seara a fost botezat in focul emotiilor , arzand intr-o energie incredibila , cu un rezultat simtit pe propriul machiaj, caci nu pot sa mint ca nu au fost momente care m-au miscat, facand sa-mi alunece lacrimi pe obraz.
Primul dintre ele a fost momentul de solo in interpretarea lui Alexandru Tomescu, cand Bach a fost o poveste fara cuvinte a fiecaruia dintre noi ... Privirea mi-a alunecat pe un crucifix ,iar Bach a devenit o rugaciune cu sufletul in genunchi.
La fel ca si ieri, acest moment a creat la Teatrul Act o atmosfera de o incarcatura emotionala aparte... In lumina reflectoarelor , umbra violonistului crea o imagine de dualitate, un joc de umbra si lumina, vertical si orizontal, ca un joc de umbre...
La fel ca in viata... prezentul palpabil, terestru, material...si proiectia sa spirituala, energetica... si Bach. Nimic altceva....
Experienta minunata de canta alaturi de Alexandru Tomescu nu poate sa nu te marcheze, sa nu te inalte sufleteste. Crescuta de mica in salile de concerte, nu-mi spun straine starile de nedescris pe care ti le da un concert bun, un intepret de exceptie, o lucrare interpretata cu suflet. Insa ceea ce m-a uimit si regret ca nu sunt un om al literelor, al cuvintelor, pentru a putea descrie ceea ce am simtit.... a fost duetul Alexandru Tomescu - Alexandra Potanga. Muzica inseamna energie, pasiune, inspiratie, sa traiesti la unison!
Alexandru Tomescu spunea ca Passacaglia de Haendel-Halvorsen este asemeni unei relatii de prietenie: incepe formal, invaluita intr-un respect ce impune oarecum o granita ce incet incet dispare odata ce un intreg amalgan de trairi de bucurie, tristete, durere, extaz, resemnare, iertare aduce ceea ce numai timpul ofera unei prietenii: cunoastere si implicit, incredere.
Ceea ce am auzit in aceasta seara a depasit cu mult o lucrare de muzica de camera : exista natural o energie captivanta in fiecare nota, fiecare schimbare de arscus, privire intre cei doi, nu mai era o vioara si un violoncel, era muzica in stare pura, un unison ce iti umplea sufletul de bucurie si ochii de lacrimi! Am vazut priviri pline de durere, de pasiune, de verva, o energie angelica si demonica in acelasi timp, cand calda, cand animalica, un limbaj al privirilor ce determina fiecare nota, fiecare trecere, fiecare schimbare armonica, melodica, timbrala, totul era conexiune, nici un cuvant, doar energie, doar priviri, doar ceea ce nu-ti ofera nici sutele de ore de repetitie si nici toate diplomele de masterclass. E dincolo de studiul de zi cu zi, este acea placere de a canta cu anumite persoane, cand n-ai nevoie de cuvinte, doar de muzica, in rest, totul vine de la sine!
Sper sa mai colaboreze si pe viitor, cu riscul meu de a pleca acasa cu un machiaj nu tocmai fericit, insa cu sufletul plin de bucurie si emotie!
