marți, 30 iunie 2009

Baby...

Manifest tarziu...prea tarziu...

Intr-o lume nebuna, aflata in permanenta in contratimp... indraznesc sa va cer un minut din viata voastra pentru a citi cateva versuri si a vizualiza un clip...

Manifest pentru sănătatea Pământului

Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.

Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.

.................................

Şi chiar acum, când eu acestea scriu,
Când vă vorbesc plângând la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu...
Un om măcar ireversibil moare.

....................................

Vrem viaţă pentru cei ce i-am născut.
Vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă,
Că moartea chiar în noi lucrează mut
Acum, când noi vorbim despre viaţă!

de Adrian Paunescu



Antiteze sufletesti...

Acest clip l-am vazut azi la statusul unui fost coleg de liceu...si am zis, hai sa vad despre ce e vorba.... Pe mine m-a impresionat si m-a facut sa ma gandesc putin...
Va invit si pe voi sa va ganditi o clipa daca Raul nu este doar produsul nostru, nascut din neincredere si invidie?... Sa aveti o viata frumoasa!

Majestatea Sa, Concediul!



A venit momentul sa spun : Vara, bine ai venit!
Asta e ultima saptamana de lucru, si ce saptamana, 5 uverturi una mai cu motz decat alta, insa e bine ca, sincer, chiar nu le facusem si prind bine la cultura generala artistica! :))

In concluzie, vineri seara e ultimul concert, sambata seara am concert cu cvartetul si dupa...concediu! Care, unde si cum, nu stiu sa va spun, distractie sa fie!

Asa ca va doresc si voua din tot sufletul: O vacanta turata la maxim !



Si asa, in final...un banc apropo de vancanta... :))

Intrebare: De ce nu se duc toti managerii in concediu in acelasi timp?
Raspuns: Ca sa nu fie prea evident ca merge compania si fara ei!

duminică, 28 iunie 2009

Femei vs Barbati




GENUL SUBSTANTIVULUI

O profesoara de franceza explica elevilor sai ca, in limba franceza, spre deosebire de cea engleza, substantivele sunt clasificate fie ca substantive masculine fie ca substantive feminine.
Casa este feminin - "la maison".
Creion este masculin - "le crayon".

Povestirea noastra incepe in momentul in care un student a intrebat: Ce gen este "calculator" ?

In loc sa le dea un raspuns, profesoara a impartit clasa in doua grupe, barbati si femei - si le-a cerut sa decida singuri daca "calculator" ar trebui sa fie un substantiv masculin sau feminin. Fiecarui grup i s-a cerut sa dea patru motive pentru a sustine alegerea lor.

Grupul barbatilor a hotarat ca "calculator" sigur ar trebui sa fie de gen feminin (la computer) deoarece:
1. Nimeni altcineva in afara creatorului lor nu le intelege logica.
2. Limbajul comun pe care-l folosesc sa comunice cu alte calculatoare este de neinteles de catre oricine altcineva.
3. Chiar si cele mai mici greseli sunt pastrate in memorie pe termen lung pentru posibile aduceri aminte.
4. Cum iti iei unul, te trezesti cheltuind jumatate din salariu pentru accesorii.

Grupul femeilor, totusi, au ajuns la concluzia ca substantivul "calculator" ar trebui sa fie masculin (le computer) deoarece:
1. Ca sa poti face ceva cu el trebuie sa-l "pornesti".
2. Au o multime de informatii dar nu pot gandi singuri.
3. Presupunem ca el ar trebui sa te ajute sa rezolvi probleme dar, in marea majoritate a cazurilor, el este problema.
4. Cum iti iei unul, realizezi ca daca ai mai fi asteptat putin, ai fi putut avea un tip mai bun.

A mai picat o stea....


Nu am stiut ce sa scriu....si nici acum nu stiu...
Poate doar ca... va ramane mereu in sufletele noastre prin muzica sa...






joi, 25 iunie 2009

Suflet de femeie...




Ma privesti si te tradezi... Citesc in privirea ta mai mult decat crezi tu...
Ceea ce tu nu ai stiu sa citesti este sufletul meu... Dincolo de ambalajul asta de doua maini, doua picioare si o fata care ma ajuta, dar care nu sunt meritul meu, ai omis o mica-mare chestie: am un suflet! Ete nah, ala la ce o folosi?
Stiu, nu te intereseaza asta, tu privesti si dezbraci din privire, doar nu esti atat de profund sa vezi dincolo de haine si sufletul!
Atractia carnala de care vorbesti vorbeste-o cu macelaru!


Trag linie si concluzionez:
Atat femeile, cat si barbatii, cu totii suntem initial superficiali...
Insa o mare parte dintre voi ( stop, nu am zis TOTI, n-am generalizat!) raman doar la parte vizuala, mooooa, ce buna e asta!
Asta de care vorbiti voi are si suflet!
Mare parte dintre noi femeile ( ca mai sunt si exceptii...destuleeee!) mai si gandim, simtim, nu doar cu cardul de cumparaturi si caii putere ai proprietarilor IUBI!

Poate ca ma insel, pentru mine iubirea= atractie+prietenie+respect!
Daca tu ramai doar atractie, si eu accept, inseamna ca nu-s eu! :)) Nu toate lucrurile se rezolva in pat! Asta a fost varianta a.
Daca e doar prietenie, mai bine ramane asa, dupa un timp o sa ma uit dupa altii, unde nu e atractie nu e iubire! Mergem la o bere, vorbim cate in luna si in stele, dar nu te voi iubi!
Iar daca e doar respect, atunci... las-o balta! Mai e pana la pensie...
Carpe diem, gagici, dar sa merite!

miercuri, 24 iunie 2009

Iubirea sub lupa...


Oricâtă pasiune ar exista între un bărbat şi o femeie, judecata îşi situează la un moment dat partenerul numai pe verticală. Acest moment nu poate fi evitat. Nici pasiunea cea mai mare nu absolvă pe nimeni de această poziţie esenţial umană. Ceea ce îţi rămâne dintr-un om e ceea ce-l abstrage din animalitate: gândirea lui, cuvintele, gesturile. Orizontalitatea erotică este cel mai perisabil element al unei legături. Ai să vezi, într-o zi, că numai spiritualitatea rămâne dintr-o iubire.


Ileana Vulpescu în Arta conversaţiei

Suflet la interogatoriu...


Leapsa de suflet...


1. SUNT: inger si demon!

2. AS VREA: sa pot face lumea mai buna.

3. PASTREZ: amintirile...

4. MI-AS DORI: propria sala de fitness :))

5. NU IMI PLACE: aglomeratia.

6. MA TEM DE: Dumnezeu si cuvinte...

7. AUD: prea multe minciuni zilnic!

8. IMI PARE RAU: sunt prea orgolioasa uneori.

9. IMI PLACE: sa traiesc fiecare clipa frumos.

10. NU SUNT: asa cum va imaginati multi dintre voi.

11. CANT: de dimineata si pana seara :)) sub dus,pe scena,oriunde!

12. NICIODATA: sa nu spui Niciodata!

13. RAR: uit sa zambesc...

14. PLANG: atunci cand sunt impresionata.

15. NU SUNT: asa cum imi doresc, dar voi fi! :))

16. NU IMI PLACE: sa mi se impuna ceva!

17. SUNT CONFUZ: atunci cand trebuie sa spun "Nu pot!"...

18. AM NEVOIE: de Fat Frumos! :))

19. AR TREBUI: sa mai trec pe la sala! :))

20. AS PUTEA: sa studiez mai mult! :))



E dedicata tuturor, insa in primul rand Sufleticai!

marți, 23 iunie 2009

Artisti doar cu numele....





Motto: "Să creezi ca un zeu, să porunceşti ca un rege, să munceşti ca un rob!" Constantin Brâncuşi



Imi asum riscul de a fi injurata si blamata. Chiar nu-mi pasa, continui sa spun ce gandesc!
M-am saturat de artisti contrafacuti, artisti de duzina, invatam si noi ceva muzica si ne credem Maestrii! Nu am nimic cu cei care muncesc cu drag pana uita de ei, uita ca trece viata pe langa ei, fac muzica de placere, acceptand si un salariu jignitor, si concerte mai mult de dragul de a canta...
Din punctul meu de vedere, prima caracteristica a unui artist este iubirea pentru oameni! Ce sa transmiti tu publicului cand in sufletul tau incolteste numai invidie si snobism?!

Am avut norocul sa stau de vorba cu persoane de o inteligenta deosebita... pe cat de intelepte, pe atat de modeste... Oamenii cu adevarat mari nu cunosc invidia, numai inferioritatea naste gelozii si invidii!

Daca esti cu adevarat bun, lupta pentru ceea ce iti doresti, castiga ceea ce visezi datorita atuu-urilor tale, lasa-i pe taticu si mamica, crezi ca vor fi vesnic alaturi de tine ca sa puna o vorba buna?!
Chiar daca acum te ridici ca un zmeu, nu uita ca nu tu ai creat vantul, ci altii, iar cand ei nu vor mai fi alaturi de tine, impactul cu pamantul va fi al naibilui de dureros!
Nu stiu daca sa te condamn pe tine care intr-o clipa imi anulezi ceea ce creez in ani doar pentru ca porti un anumit nume, sau sa te compatimesc... in fond, nu e vina ta ca ai fost crescut fara coloana vertebrala!

Dragilor, exista un loc sub soare pentru fiecare... majoritatea insa preferati sa stati la umbra! ;)


Maxim respect pentru cei care stiu adevaratul gust al succesului...!

P.S. Cineva destept rau spunea " nu te uita cati ai inainte, gandeste-te cati ai lasat in urma ta...!" Indiferent cat de greu ar fi sa o iei de la zero, indiferent cat de repede a fost cumparat visul tau, adevaratii invingatori sunt cei care se ridica si a 2-oara, si a 3-a, se ridica mereu, din ce in ce mai sus!

duminică, 21 iunie 2009

Neant....



Intre mine si Dumnezeu,nu mai cred in nimic...

Leapsa de la Sufletica





1) Luaţi cartea cea mai la îndemînă, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici al 4-lea rînd – Nu exista teme grave si teme superficiale, exista numai privire superficiala sau privire profunda.
2) Fără să verificaţi, cît e ora? - In jur de 11, cred.
3) Verificaţi! - Ete, scartz! 22:48!
4) Cum sînteţi îmbrăcat? - Oups! Tricou! :))
5) Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi? - La mapa cu partituri! :))
6) Ce zgomot auziţi în afara celui al calculatorului? - Cum tureaza unu motoru' la coltul strazii!
7) Cînd aţi ieşit ultima data şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă? - Acum o ora, in Play, am stat la un pahar de vorba ca-n vremurile bune. ( cand nu era criza economica)
8 ) Ce-aţi visat ieri noapte? - Da' cine isi mai aminteste? ;))
9) Cînd aţi rîs ultima data? - Azi la concertul cu cvartetul, cand ne sufla vantul partiturile!
10) Ce aveţi pe pereţii încăperii unde sînteţi? - Afisele de la concerte. ( egocentrism)
11) Dacă aţi deveni multimilionar peste noapte, care ar fi primul lucru pe care l-aţi cumpăra? - Timpul... Chiar nu stiu... Nimic din ceea ce poate fi cumparat nu ma tenteaza atat de tare ca timpul...
12) Care este ultimul film pe care l-aţi văzut? - Pentru a n-mia oara, City of angels.
13) Aţi văzut ceva neobişnuit astăzi? - Da. Efectele trecerii timpului.
14) Ce părere aveţi despre acest chestionar? - Placut.
15) Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă. - Nu stiu sa recunosc ca-mi e dor...
16) Care ar fi prenumele copilului dvs. dacă ar fi vorba de o fetiţă? - Ada.
17) Şi dacă ar fi vorba de un băiat? - Unul e deja, Alexandru, din cauza unui pariu! :)) Cred ca... Mihai.
18) V-aţi gîndit deja să locuiţi în străinătate? Daaaaaaaaaaa!
19) Ce aţi dori ca Dumnezeu să vă spună cînd intraţi pe porţile Raiului? "Cuiva ii era dor de tine..."
20) Dacă aţi putea schimba ceva în lume (în afară de politică), ce aţi schimba? - Anestezia asta a sufletelor!
21) Vă place să dansaţi? - Foarte tare!
22) George Bush? - Nu, George Enescu! :p
23) Care a fost ultima chestie pe care aţi văzut-o la televizor? - Sunt certata cu televizorul de ceva timp.
24) Care sînt cele 4 persoane care ar trebui să preia acest chestionar? - Sincer? ;))
As fi curioasa de raspunsurile lui Dan Puric si ale Mihaelei Nicola - asa ca o paralela de personalitati.

sâmbătă, 20 iunie 2009

Suflet imbatat de amintire...


O privesc... Ce zambet trist si resemnat...
Nu stie daca te-a iubit pentru o clipa sau doar i s-a parut...
Poate a fost o clipa dintr-o noapte,a ramas insa doar un zambet si doua pahare de vin... Alb ca iubirea pe care o visa... Si rosu ca pasiunea din ochii tai...

Zambeste trist, inchide ochii pentru o clipa, se ridica si pleaca...
Mai bine isi ingenuncheaza sufletul decat sa cerseasca iubire...

Dor de trecut...



Mi-e dor de trecut... E oare numai istorie ce s-a scris? Unde sunt romanii de atunci? Romanii simpli si intelepti, sinceri si curajosi, unde sunt romanii care n-au stiut sa lase capul plecat?!
A disparut dragostea pentru sangele care ne curge in vene, pentru petecul acela cu trei culori, pentru bucata asta de pamant...
Au murit atatia....si pentru ce?!
Vreau un Iancu, un Tudor, vreau mandrie, vreau sinceritate, vreau curaj!
M-am saturat de o Romanie ipocrita, furata, exportata! Nu mai spuneti ca sunteti romani, ne jignim stramosii! Oare cum ne privesc din ceruri bunicii bunicilor nostri? Cum ne privesc din Ceruri tinerii care si-au lasat tata, mama, frati, ca sa moara pentru ca noi?
Ma doare sufletul cand vad ca exportam minti sclpitoare, tineri inteligenti care pleaca pentru ca aici muncim pe nimic, ne intoxicam cu umilinte si saracie!
Ma doare sufletul sa vad ca dupa ce termini o facultate ramai doar cu o diploma de carton, toate noptile nedormite ca sa inveti valoareaza 500 RON, atat valoreaza munca si studiile noastre!



Nu am cuvinte sa exprim ceea ce gandesc... Privesc acest clip si las doua lacrimi reci sa imi alunece pe fata...
Am 14 ani de muzica, 20 de ani, mii de vise, o ultima speranta si un salariu de 480 RON... Multumesc, Romania !




P.S. In memoriam Adrian Pintea!

joi, 18 iunie 2009

Nu stiu altii cum sunt....




Nu stiu altii cum sunt, dar eu am fost un copil al naibilui de nebun!
Cat mi-as dorii sa mai pot fi ca atunci, la fel de dezinvolta si naturala, sa nu-mi pese de nimeni si nimic!
Nu stiu ce personalitatea multilateral-dezvoltata aveam cand eram mica: acum balerina, peste doua ora cu baietii la fotbal, si seara pe strada imbracata in rochite, cantand "Marie si Marioara"....
De dragul si dorul acelor vremuri.... i-auziiii "si-am zis verde salcioara" !
Mi-e dor de tine, tata, mi-e dor de noi trei... Zambesc si turez viata la maxim, iti promite "printesa ta" ca o sa recuperez tot ceea ce tu ai lasat aici la stadiul de vise!

Nigel Kennedy v.s. Maria Tanase

Ma delectam cu diverse lucrari muzicale pe youtube, de la Sempre libera la Piazzolla, la Stravinsky si apoi nu stiu cum, cand si unde imi sare in ochi acest clip... Va las sa-l savurati!
Bravo, Nigel Kennedy! In memoriam Maria Tanase...



miercuri, 17 iunie 2009

Tango in trei!

Ma inviti la dans? Ah, ce dragut!
Hm... tre sa te refuz! Nu dansez tango in 3!


Observ din ce in ce mai multe persoane in jurul meu care danseaza pe scena asta a vietii tango in trei... Oricat de incitant, pasional si atragator poate sa para la inceput, check-ul din final ajungi sa-l faci singur...!

luni, 15 iunie 2009

Nous, les femmes





"fetele bune ajung in rai.... fetele rele ajung unde vor!" ...


Nu, stii ce? Nu o sa plang! Chiar daca doare, zambesc fals, inchid ochii si imi anesteziez sufletul! Totul trece, totul se uita!
Exista pe lumea asta femei care plang, spera, asteapta, sufera, doar-doar basmul va deveni realitate. La fel de bine, insa, exista femei asa ca mine, care au crezut candva, au sperat, au visat. Ce pacat insa ca atunci cand Fat Frumos isi da si el seama ce printesa avea langa el, iti dai tu seama cat timp ai pierdut crezand ca e un Fat Frumos!
Asa ca, pa si pusi, baby! Postura de mama ranitilor nu ma prinde deloc, nu stiu sa astept la infinit, nu cred in Totul sau Nimic ( in viata nu exista decat certitudinea ca vom muri ), asa ca totul este Aici si Acum, viata e prea scurta sa ne pierdem in sentimentalisme !
Nu stiu ce astepti tu... Eu stiu ce sunt eu! Puternica, dar in acelasi timp sensibila, stiu sa plang, insa la fel de bine stiu sa-mi sterg lacrimile si sa merg mai departe, sunt copilaroasa si visatoare, insa nu-mi pierd busola realitatii, sunt pasionala , insa pot fi la fel de bine indiferenta si glaciara!
Nu mai sunt printesa care viseaza la basme si Fat Frumos. Viata nu e feerica, ci efemera !
Imi sterg lacrima ce imi aluneca usor pe obraz, imi refac machiajul sufletului si merg mai departe! Vreau sa ajung la steaua mea, acolo unde am visat, ma astepta scena, vreau aplauze si flori! Nu stiu ca astept iubirea ta, timpul trece, simti secundele cum trec pe langa noi? Sunt toate clipele care ar fi putut fi, insa ai preferat sa plutesti intre trecut si prezent...


Hasta la vista, baby!

marți, 9 iunie 2009

Cu timpul...



Cu timpul…(Jorges Luis Borges)
“Dupa un anumit timp, omul invata sa perceapa diferenta subtila
intre a sustine o mana si a inlantui un suflet, si invata ca amorul nu
inseamna a te culca cu cineva si ca a avea pe cineva alaturi nu e
sinonim cu starea de siguranta, si asa, omul incepe sa invete… ca
saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promistiuni, si asa
omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii larg
deschisi, si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in
ASTAZI si ACUM, pentru ca terenul lui MAINE este prea nesigur pentru a
face planuri… si viitorul are mai mereu o multime de variante care
se opresc insa la jumatatea drumului.
…..Si dupa un timp, omul invata ca daca e prea mult, pana si caldura
cea datatoare de viata a soarelui, arde si calcineaza. Asa ca incepe
sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet, in
loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori, si invata ca
intr-adevar poate suporta, ca intr-adevar are forta, ca intr-adevar e
valoros, si omul invata si invata … si cu fiecare zi invata. Cu
timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor
bun, inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la
trecut.
…… Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubeasca cu
defectele tale, fara a pretinde sa te schimbe, iti poate aduce toata
fericirea pe care ti-o doresti. Iti dai seama cu timpul ca daca esti
alaturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,
in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.
……Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt
numarati, si ca cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai
tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii. Cu timpul
inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie, pot continua tot
restul vietii sa faca rau celui ranit. Cu timpul inveti ca a scuza e
ceva ce poate face oricine, dar ca a ierta, asta doar sufletele cu
adevarat mari o pot face. Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un
prieten, e foarte probabil ca niciodata prietenia lui nu va mai fi la
aceeasi intensitate. Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit
cu prietenii tai, intr-o buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai
lasat sa plece.
……Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de
fiecare fiinta, nu se va mai repeta niciodata. Cu timpul iti dai seama
ca cel care umileste sau dispretuieste o fiinta umana, mai devreme sau
mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret, dar multiplicate,
ridicate la patrat. Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile
sa se petreaca, asta va determina ca in final, ele nu vor mai fi asa
cum sperai.
…..Cu timpul iti dai seama ca in realitate, cel mai bine nu era
viitorul, ci momentul pe care-l traiai exact in acel moment. Cu timpul
vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur, iti
vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si
nu mai sunt… Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri
iertare, sa spui ca iubesti, sa spui ca ti-e dor, sa spui ca ai
nevoie, sa spui ca vrei sa fii prieten, dinaintea unui mormant, nu mai
are nici un sens.

Dar din pacate, se invata doar cu timpul…”

Jorges Luis Borges

Be here to love me...





Candva stiam sa visez, sa cred, sa sper... Candva aveam puterea de a oferi vise, sperante si iubire fara sa cer nimic in schimb... Eram fericita vazand fericire in jurul meu, eram fericita furand zambete.
Acum insa... nu mai vreau sa par un inger, nu mai vrea sa par puternica. Nu sunt un inger, nu sunt magician, nu pot sa fac minuni, nu pot sa ofer neincetat, nu pot sa iubesc neconditionat. Sau poate ca pot...insa... Nu mai vreau!
Pentru prima data in viata mea imi cer dreptul la fericire, imi cer dreptul sa respir fericire! Am obosit sa ofer , vreau si sa primesc, am obosit sa visez, vreau sa simt!
Nu sunt de piatra, chiar daca de foarte multe ori mi-am simtit sufletul in genunchi si nici o mana sa il ajute sa se ridice, chiar daca mi-am recladit visele din cenusa fara ca nimeni sa stie... azi nu mai pot! Azi vreau sa fiu si eu cea care primeste, am nevoie sa stiu ca existi acolo cand sufletul meu este in genunchi, sa stiu ca nu o sa treci pe langa el fara sa-l observi...
Azi sunt eu cea care am nevoie de tine!

joi, 4 iunie 2009

Oxigen in stare pura...




Chiar crezi ca poti sa traiesti fara iubire?
Nu. Doar....supravietuiesti!

Verdictele timpului...





Intr-o analiza "morfo-sintactica" a vietii mele ... mi-am dat seama ca oricat de tare dorim ceva sau pe cineva, doar Timpul este cel care da pana la urma verdictul. In fata lui ma simt ca un avocat ce pledeaza la bara pentru visele , dorintele , iubirea lui... Oare ce va decide Timpul de data aceasta?
Se spune ca anii trec usor, cel mai greu trec clipele... Insa oricat de grele sau frumoase sunt zilele noastre, tot cu 60 min/h trec... Efervescenta sau profunzimea pe care o simtim tine doar de subiectivism...
Insa, asa cum stim cu totii insa poate nu constientizam in fiecare minut al vietii noastre, nimic nu e intamplator... Articolul pe care il citesti acum, strada pe care iti vei lasa umbra sa alunece, persoanele pe care le primesti in viata ta....
Totul are un rost...si toti avem un rol... Care va fi acela? Intreba Timpul.... el e regizorul...
In viata, asa cum spunea si P.Coelho, toate clipele sunt importante.... insa cu adevar important este ceea ce ramane in urma lor... sentimentele, gandurile, trairile... Intre clipele inevitabile si clipele absolute diferenta o face doar sufletul tau...

luni, 1 iunie 2009

Piticot




1 iunie... ziua piticotilor! La multi ani!




M-am trezit de dimineata... ma uit la telefon si vad... 1 iunie.... Ooo, baby! Azi e ziua copiilor! Hai, trezirea, azi sarbatorim cu acadele! :))
Nu mai sunt chiar un copil, insa am pastrat in suflet acelasi entuziasm nebun si infantil... si imi doresc din tot sufletul sa nu renunt la el...
Si eu vreau Opel Corsa cumparat pe banii mei.... ( din salariul de la fila si bursa.... n-am nici o sansa! ) , vreau haine si calatorii, insa... mai vreau ceva... sa nu uit sa apreciez acadelele! Nu, sa nu credeti ca despre acadele in sine vorbesc! Pentru mine ele raman simbolul copilariei, o amintire de pe vremea cand faceam concurs cine are limbutza cea mai colorata, ne jucam in coltul strazii "Tzara tzara vrem ostashi!" , tzopaiam jucand "Biscuitul" , saream coarda, care mai de care cu tehnici mai speciale, mancam guma cu tatuaje ( Doamne, ce cearta aveam cu mama cand ma vedea cu acele bodypainting-uri de 2 bani) ...
Imi amintesc ca eram culmea feminitatii posibile.... rochitze cu volanase si julituri in genunchi... cand ma imbraca mama saraca in fustite, ma dezbracam, imi luam pantaloni scurti si o tuleam la fotbal cu baietii...
Cum se impaca baletul cu fotbalul nu o sa inteleg niciodata... mama a vrut baiat, tata fata... cred ca pana la urma am fost combinatia perfecta care le-a dat dureri de cap!

Mi-e dor de acele vremuri simple, de jocurile noastre, de acadele si balet, de fotbal si de juliturile din genunchi... Mi-e dor de tata si de fumul de tigara din sufragerie, de povestile cu zane, de zilele cand chiuleam de la gradinitza si plecam cu perna in brate .


La multi ani! Sa nu uitati niciodata dragostea pt acadele!