Candva stiam sa visez, sa cred, sa sper... Candva aveam puterea de a oferi vise, sperante si iubire fara sa cer nimic in schimb... Eram fericita vazand fericire in jurul meu, eram fericita furand zambete.
Acum insa... nu mai vreau sa par un inger, nu mai vrea sa par puternica. Nu sunt un inger, nu sunt magician, nu pot sa fac minuni, nu pot sa ofer neincetat, nu pot sa iubesc neconditionat. Sau poate ca pot...insa... Nu mai vreau!
Pentru prima data in viata mea imi cer dreptul la fericire, imi cer dreptul sa respir fericire! Am obosit sa ofer , vreau si sa primesc, am obosit sa visez, vreau sa simt!
Nu sunt de piatra, chiar daca de foarte multe ori mi-am simtit sufletul in genunchi si nici o mana sa il ajute sa se ridice, chiar daca mi-am recladit visele din cenusa fara ca nimeni sa stie... azi nu mai pot! Azi vreau sa fiu si eu cea care primeste, am nevoie sa stiu ca existi acolo cand sufletul meu este in genunchi, sa stiu ca nu o sa treci pe langa el fara sa-l observi...
Azi sunt eu cea care am nevoie de tine!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu