Nous, les femmes

"fetele bune ajung in rai.... fetele rele ajung unde vor!" ...


Nu, stii ce? Nu o sa plang! Chiar daca doare, zambesc fals, inchid ochii si imi anesteziez sufletul! Totul trece, totul se uita!
Exista pe lumea asta femei care plang, spera, asteapta, sufera, doar-doar basmul va deveni realitate. La fel de bine, insa, exista femei asa ca mine, care au crezut candva, au sperat, au visat. Ce pacat insa ca atunci cand Fat Frumos isi da si el seama ce printesa avea langa el, iti dai tu seama cat timp ai pierdut crezand ca e un Fat Frumos!
Asa ca, pa si pusi, baby! Postura de mama ranitilor nu ma prinde deloc, nu stiu sa astept la infinit, nu cred in Totul sau Nimic ( in viata nu exista decat certitudinea ca vom muri ), asa ca totul este Aici si Acum, viata e prea scurta sa ne pierdem in sentimentalisme !
Nu stiu ce astepti tu... Eu stiu ce sunt eu! Puternica, dar in acelasi timp sensibila, stiu sa plang, insa la fel de bine stiu sa-mi sterg lacrimile si sa merg mai departe, sunt copilaroasa si visatoare, insa nu-mi pierd busola realitatii, sunt pasionala , insa pot fi la fel de bine indiferenta si glaciara!
Nu mai sunt printesa care viseaza la basme si Fat Frumos. Viata nu e feerica, ci efemera !
Imi sterg lacrima ce imi aluneca usor pe obraz, imi refac machiajul sufletului si merg mai departe! Vreau sa ajung la steaua mea, acolo unde am visat, ma astepta scena, vreau aplauze si flori! Nu stiu ca astept iubirea ta, timpul trece, simti secundele cum trec pe langa noi? Sunt toate clipele care ar fi putut fi, insa ai preferat sa plutesti intre trecut si prezent...


Hasta la vista, baby!