luni, 24 martie 2008

Monolog....


-Mi-e dor....

-De cine?

-De mine....de mine...

-Mi-e dor de mine? De ce oare nu mai simt o flacara ce arde si imi incalzeste sufletu?

-Flacara a fost stinsa...atatea lacrimi....era si normal sa se stinga....

-Dar....sufletul? El...unde e?

-Sufletul...Daca sufletul meu ar capata o forma materiala, nu v-as putea oferi decat cioburi , toata iubirea, speranta si increderea au devenit praf de diamant....

-Da...nu mai am ce sa ofer....Nu mai am suflet, nu mai am credinta, nu mai am vise, nu mai am sperante....

-Da, dar totusi...Mai am ceva....Mai am...ratiunea....puterea de a simti realitatea...acea briza rece ce imi loveste fata zi de zi...

-Asta e realitatea? Sau e doar o halucinatie?
-Nu stiu...As vrea...as vrea sa cred ca va veni cineva care imi va aduna sufletul in palme si ii va vindeca...

-Prostii! Sunt infantila...

-Poate...insa..toata inocenta asta nu are nici o putere sa imi redea sufletul...

-Da...Asa ca....nu am ce sa va ofer...nu am suflet... nu mai am suflet....

-De ce?

-Pentru ca...

-Nu stiu.....

-Stiu doar ca indiferenta doare....vorbele dor...
-Ah, vorbele...singura arma cu care mi-ai fi putut ucide sufletul....

-L-ai ucis....Si....A durut....

-Da, a durut....si acum ma doare ca indiferenta ta s-a transformat in iubire...

-Iubire....?

-Da...o iubire ce a murit inainte de a se naste....

-E prea tarziu ca sa mai simt?

-Nu mai am suflet...

-Atunci....

-Atunci...mai am o singura rugaminte....

-Care?

-Suflete, daca ingerii te vor aduna in plame si Divinitatea te va trimite sa te mai nasti odata...

-Atunci...sa nu iti fie frica sa iubesti...

-Asadar...Adio...suflete!

miercuri, 19 martie 2008

Dorul...


Seţos iţi beau mirasma şi-ţi cuprind obrajii

cu palmele-amândouă, cum cuprinzi

în suflet o minune.

Ne arde-apropierea, ochi în ochi cum stăm.

Şi totuşi tu-mi şopteşti: "Mi-aşa de dor de tine!"

Aşa de tainic tu mi-o spui şi dornic,

parc-aş fi pribeag pe-un alt pământ.

Femeie,

ce mare porţi în inimă şi cine eşti?

Mai cântă-mi înc-o dată dorul tău,

să te ascult

şi clipele să-mi pară nişte muguri plini,

din care înfloresc aievea - veşnicii.



Lucian Blaga

Lumina raiului....


Spre soare râd!

Eu nu-mi am inima în cap,

nici creieri n-am în inimă.

Sunt beat de lume şi-s pagân!

Dar oare ar rodi-n ogorul meu

atâta râs făr'de căldura raului?

Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,

de n-ai fi frământată,

Sfânto,

de voluptatea-ascunsă a păcatului?

Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:

De unde-şi are raiul -lumina?

- Ştiu:

Îl luminează iadul cu flăcările lui!




Lucian Blaga

Trei fete....


Copilul râde:

"Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!"

Tânărul cântă:

"Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!"

Bătrânul tace:

"Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!"



Lucian Blaga

Izvorul noptii...



Frumoaso,

ţi-s ochii-aşa de negri încât seara

când stau culcat cu capu-n poala ta

îmi pare

că ochii tăi, adânci, sunt izvorul

din care tainic curge noaptea peste văi

şi peste munţi şi peste şesuri

acoperind pământul

c-o mare de-ntuneric.

Aşa-s de negri ochii tăi,

lumina mea.

Lucian Blaga

Frumoase maini...


Presimt:

frumoase mâni,

cum îmi cuprindeţi astăzi cu căldura voastră capul plin de visuri,

aşa îmi veţi ţinea odatăşi urna cu cenuşa mea.


Visez:

frumoase mâni,

când buze calde îmi vor suflaîn vânt cenuşa,

ce-o s-o ţineţi în palmi ca-ntr-un potâr,

veţi fi ca nişte flori,

din care boarea-mprăştie - polenul.


Şi plâng:

veţi fi aşa de tinere atunci, frumoase mâni.



Lucian Blaga

joi, 13 martie 2008

Suflet pierdut






A fost furtuna.... marea inspumata aducea din larg bucati de lemne, farame ale unor foste vapoare care candva pluteau pe valurile linistite, vapoare ce candva straluceau in bataia soarelui, dar acum sunt doar epave.....
Marea agitata canta o melodie terifianta, in timp ce valurile se spargeau de stanci, inundand digul.... digul de pe care nu demult am privit rasaritul tinandu-ne de mana...

Mi-e teama sa inot impotriva fluxului ce ma duce in noapte si ma lasa sa plutesc in nepasare... mi-e teama...renunt la lupta si imi incredintez sufletul mareei...ea e singura care il mai poate salva...oare il va gasi cineva zacand pe tarm?

A fost furtuna....dar a trecut... furia ei nu mi-a rapit nimic... tot ce a luat a fost efemer....

Mi-a lasat sufletul, mi-a lasat sentimentele, mi-a lasat iubirea....

In acea noapte insa valuri inspumate au sters urmele pasilor nostrii de pe nisipul fierbinte, nisip care acum a ramas rece si ud..lacrimile marii i-au stins caldura....

In acea noapte.... acel soare care candva ne mangaiase ramasese parca o amintire dintr-un vis.... un....vis...

Amintirile au plecat in larg duse de valuri, vor ramane acolo si vor pluti in bataia blanda a soarelui uitarii, vor ramane acolo si ne vor aminti o vreme ca am fost candva...pe acea plaja....de pe al carei nisip furtuna ne-as sters pasii....


A fost furtuna in sufletul meu, marea sentimentelor si-a spart valurile de stancile nepasarii, iar spuma marii a sters lacrimile ce imi straluceau in ochi.. Amintiri ce candva au durut au fost aduse din larg ca sa imi aminteasca o poveste veche...nu demult uitata...


Zorii diminetii mi-au adus o raza timida de soare, ascunsa intre norii inca cenusii, insa a fost destul pentru a-mi reda puterea de a scrie o noua poveste...

Viata ramane o cutie cu amintiri pierduta in largul timpului, pe o mare a carei adancime nu o aflam decat o singura data....insa poate prea tarziu...
Viata ramane o poveste spusa de un marinar batran cu barba alba ce sta pe dig si citeste cu ochii lacrimand povesti spuse de sirene, povesti in care ne pierdem noi, insa el, batranul marinar, spera ca va ne vom salva candva din marea singuratatii....

duminică, 9 martie 2008

Lectie....


Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui!
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare de maioneza si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin!
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin!Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.
Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra.Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.
(Internet)

Daca...


De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine chiar cand omenirea
Nu crede dar s-o crezi ar vrea;

Daca de asteptare nu ostenesti nicicand,
Nici de minciuna goala nu-ti clatini gandul drept;
Daca privit cu ura nu te razbuni urand
Si totusi nu-ti pui masca de sfant sau de intelept;

Daca astepti dar nu cu sufletul la gura
Si nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
De nu raspunzi la ura tot cu ura
Dar nici prea bun sa pari nici prea-ntelept;

Sau cand hulit de oameni, tu nu cu razbunare
Sa vrei a le raspunde, dar nici cu rugaminti;
De poti visa dar nu-ti faci visul astru;
De poti gandi, dar nu-ti faci gandul tel;

De poti sa nu cazi prada disperarii
Succesul si dezastrul privindu-le la fel;
De rabzi s-auzi cuvantul candva rostit de tine
Rastalmacit de oameni, murdar si prefacut;

De rabzi vazandu-ti idealul distrus si din nimic
Sa-l recladesti cu ardoarea fierbinte din trecut;
De poti risca pe-o carte intreaga ta avere
Si tot ce-ai strans o viata sa pierzi intr-un minut
Si-atunci fara a scoate o vorba de durere
Sa-ncepi agonisala cu calm de la-nceput ;
De poti ramane tu in marea gloata
Cu regi tot tu, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese dar de nimeni prea;

De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu;
Daca ajungi sa umpli minutul trecator
Cu saizeci de clipe de vesnicii mereu,
Vei fi pe-ntreg Pamantul deplin stapanitor
Si mai presus de toate, un OM, iubitul meu.

scrisa de Rudyard Kippling

Anti DACA

Anti-daca


De poti sa faci pe prostul cand altul te repede-
Facand-o pe desteptul- si c-un cuvant nu-l certi;
De nu te-ncrezi in nimeni si nimeni nu te crede;
De-ti poti ierta pacatul, dar altora nu-l ierti;

De numai o clipa un rau sa-l implinesti
Si daca minti mai tare cand altii nu spun drept;
De-ti place in iubire cu ura sa izbesti
Si totusi iti pui masca de sfant si de intelept;

De te tarasti ca viermii si-n visuri nu-ti iei zborul
Si numai interesul il sui la rang de tel;
De parasesti invinsul si treci cu invingatorul
Si-i vinzi, fara sfiala, pe amandoi la fel ;

De rabzi sa-ti afli scrisul si spusa, talmacite
Drept adevar, sa-nsele multimea oarba si
Cand vorbele si fapta in vant ti-s risipite,
Tu dandu-le la dracu, poti altele scorni;

De poti sa faci intr-una dintr-un castig, o mie
Si patria pe-o carte s-o vinzi la primul semn;
De nu-ti platesti banutul luat ca datorie,
Dar tu sa fii platitul gasesti ca-i drept si demn;

De poti sa-ti storci si gandul si inima si nervii,
Imbatranite-n rele, sa faca rele noi
Si sub nehotarare plecandu-te ca servii,
Cand toti striga: inainte! doar tu sa strigi: inapoi!;

Daca stand in multime te-mpaunezi semet,
Dar langa cel puternic ingenunchezi slugarnic
Si pe dusmani sau prieteni, tratandu-i cu dispret,
Te faci ca tii la dansii dar ii inseli amarnic;

Daca nu pierzi momentul sa faci oriunde un rau
Si-n umbra lui te-linisti ca-n umbra unui pom,
Al tau va fi Pamantul cu tot prisosul sau;
Vei fi intre Domni, Intaiul, dar niciodata OM!

scrisa de Kostas Varnalis

marți, 4 martie 2008

Testament....


"Daca Dumnezeu ar uita pentru o clipa ca nu sunt decat o papusa de carpa si mi-ar oferi in dar o bucatica de viata, probabil ca n-as spune tot ce gandesc, desi in definitiv as putea sa gandesc tot ce spun.
As da valoare lucrurilor marunte, dar nu pentru ce valoreaza ele, ci mai curand pentru ceea ce ele semnifica.
As dormi mai putin si as incerca sa visez mai mult, de-abia acum inteleg ca pentru fiecare minut in care inchidem ochii pierdem saizeci de secunde de lumina.
As merge in timp ce altii ar sta pe loc, as ramane treaz in timp ce toti ceilalti ar dormi.
As asculta in timp ce altii ar vorbi si, Doamne, cum m-as bucura de savoarea unei inghetate de ciocolata!
Daca Dumnezeu m-ar omeni cu o faramade viata, m-ar impinge de la spate in bataia soarelui, acoperindu-mi cu razele lui nu doar corpul, ci si sufletul. Doamne, daca eu as avea o inima, mi-as scrie ura pe un cub de gheata si as astepta ca soarele sa-ltopeasca.
As picta pe stele, cu un vis al lui Van Gogh, un poem de Benedetti si o serenada de Serrat pe care as oferi-o Lunii.
As uda trandafirii cu lacrimile mele ca sa pot simti durerea spinilor si sarutul de culoarea carnii al petalelor proaspete.
Doamne, daca as putea primi o farama de viata...
N-as lasa sa treaca nici macar o zi fara sa le spun oamenilor ce iubesc, ca îi iubesc.
As convinge fiecare femeie si fiecare barbat ca la ei tin cel mai mult si as trai indragostit de iubire. Barbatilor le-as dovedi cat de mult gresesc atunci cand cred ca nu trebuie sa se mai indragosteasca atunci cand imbatranesc, fara sa stie ca ei imbatranesc tocmai pentru ca inceteaza a se mai indragosti.
Unui copil i-as face cadou o pereche de aripi, dar l-as lasa sa invete singur a zbura.
Pe cei batrani i-as invata ca moartea nu vine o data cu varsta, ci o data cu uitarea. In fond, si eu am învatat de la oameni atâtea lucruri...
Am invatat ca toata lumea vrea sa traiasca pe culmi, fara sa stie ca adevarata fericire consta in felul în care urci muntele.
Am invatat ca ori de cate ori un nou nascut prinde cu pumnul lui mic, pentru prima oara, degetul mare al tatalui sau, îl tine strans pentru totdeauna.
Am învatat ca un om are dreptul sa-l priveasca de sus pe cel cazut, doar cand trebuie sa intinda mana ca sa-l ajute sa se ridice.
Sunt o multime de alte lucruri pe care as putea sa le invat de la voi, desi, realmente, multe nu îmi vor mai servi la nimic".
Gabriel Garcia Marquez

duminică, 2 martie 2008

Enigma mea...


Sunt...umbra zilei de ieri...
Sunt...iluzia zilei de maine...
Sunt...un strop din visele de altadata...
Sunt...o flacara din speranta ce imi hraneste sufletul....
Cine sunt...eu?


sâmbătă, 1 martie 2008

Primavara!

Inchid ochii... Imaginatia ma invaluie in mantia ei... Ma las purtata pe aripile ei.... Sunt departe.... Un val de fericire ma face sa tresar....

Aerul proaspat al diminetii ma trezeste la viata...parfumul florilor imi imbata simturile.... Idealurile mele sunt muntii cu zapada netopita pe creste... Este zapada unei lumi necunoscute inca... Albul acesta incognito ma fascineaza... Sentimentele mele se ascund in culorile pastelate si tari ale florilor.... Alerg pe campul plin de flori cu picioarele goale, in incercarea de a-mi inalta zmeul sufletului cat mai sus, si mai sus...printre ingeri...
E primavara! E primavara vietii mele! Am o mie de culori in suflet! Parfumul viselor ma poarta pe drumuri necunoscute... Speranta unui soare timid ascuns in nori imi da puterea de a merge mai departe... Merg mai departe sa imi gasesc coltul meu de lume, acel colt de natura unde muntii ating cerul,roua ierbii imi saruta picioarele, iar sufletul se reflecta in undele linistite si limpezi ale lacului iubirii...


O primavara plina de sentimente pline de culoare si parfum, o primavara in care lacrimile sa fie roua unei dimineti frumoase , in care soarele sa va mangaie gingas obrajii , iar zambetul sa va fie rugaciunea sufletului!

Un 1 Martie fericit!