joi, 13 martie 2008

Suflet pierdut






A fost furtuna.... marea inspumata aducea din larg bucati de lemne, farame ale unor foste vapoare care candva pluteau pe valurile linistite, vapoare ce candva straluceau in bataia soarelui, dar acum sunt doar epave.....
Marea agitata canta o melodie terifianta, in timp ce valurile se spargeau de stanci, inundand digul.... digul de pe care nu demult am privit rasaritul tinandu-ne de mana...

Mi-e teama sa inot impotriva fluxului ce ma duce in noapte si ma lasa sa plutesc in nepasare... mi-e teama...renunt la lupta si imi incredintez sufletul mareei...ea e singura care il mai poate salva...oare il va gasi cineva zacand pe tarm?

A fost furtuna....dar a trecut... furia ei nu mi-a rapit nimic... tot ce a luat a fost efemer....

Mi-a lasat sufletul, mi-a lasat sentimentele, mi-a lasat iubirea....

In acea noapte insa valuri inspumate au sters urmele pasilor nostrii de pe nisipul fierbinte, nisip care acum a ramas rece si ud..lacrimile marii i-au stins caldura....

In acea noapte.... acel soare care candva ne mangaiase ramasese parca o amintire dintr-un vis.... un....vis...

Amintirile au plecat in larg duse de valuri, vor ramane acolo si vor pluti in bataia blanda a soarelui uitarii, vor ramane acolo si ne vor aminti o vreme ca am fost candva...pe acea plaja....de pe al carei nisip furtuna ne-as sters pasii....


A fost furtuna in sufletul meu, marea sentimentelor si-a spart valurile de stancile nepasarii, iar spuma marii a sters lacrimile ce imi straluceau in ochi.. Amintiri ce candva au durut au fost aduse din larg ca sa imi aminteasca o poveste veche...nu demult uitata...


Zorii diminetii mi-au adus o raza timida de soare, ascunsa intre norii inca cenusii, insa a fost destul pentru a-mi reda puterea de a scrie o noua poveste...

Viata ramane o cutie cu amintiri pierduta in largul timpului, pe o mare a carei adancime nu o aflam decat o singura data....insa poate prea tarziu...
Viata ramane o poveste spusa de un marinar batran cu barba alba ce sta pe dig si citeste cu ochii lacrimand povesti spuse de sirene, povesti in care ne pierdem noi, insa el, batranul marinar, spera ca va ne vom salva candva din marea singuratatii....

Niciun comentariu: