Nu stiu cand , dar a trecut un an de Bucuresti....
Un an de bune, rele, bune si mai bune, rele si al dracului de rele...
Un an de impliniri si esecuri, de incercari si dezamagiri, de sperante si deziluzii, insa per total... cred ca a meritat!
In toata aceasta ironie dulce amaruie a vietii...decorul vietii mele s-a schimbat mult, mai mult decat as fi crezut vreodata.
Lucrez si am sustinerea morala din partea omului si a artisului cu care imi doream sa lucrez, si pentru asta ii multumesc lui Dumnezeu , a fost cea mai buna alegere si cel mai bun dar din punct de vedere muzical, artistic, moral!
Am castigat prieteni falsi si dusmani adevarati, dar in acelasi timp am cunoscut oameni dragi pe care simt ca ii stiu de o viata...Oameni care m-au invatat sa si primesc nu doar sa ofer. Poate am gresit, sper sa fiu iertata, poate ati gresit, incerc sa va iert, nu pentru voi, si pentru mine, nu vreau resentimente, vine o vreme cand e timpul sa lasi totul in spate si sa mergi mai departe...
Am visat la propria orchestra, Camerata a fost un vis devenit realitate! Sunt tare mandra de ei, mi-e dor de acel vis dar nu voi regreta niciodata ca am stiu sa spun nu la timp. Sa ramane la fel de frumosi, talentati, optimisti, si sa dea Dumnezeu sa nu uitati niciodata ca acolo unde este muzica nu pot fi orgolii!
Am cunoscut atata lume, am trait atatea si totusi prea putine poate, am vazut locuri noi, trag linie si am o mie de cunoscuti, o suta de amici si poate doi prieteni...
Sunt norocoasa insa sa ii am!
Am iubit, am dispretuit, n-am invatat sa urasc, atunci durea, acum nu mai conteaza, viata chiar daca pare ca sta in loc, curge pe langa noi. Intr-un final grei nu sunt anii, ci clipele...
Acum un an....
Anul acesta...
Doua povesti cu un singur numitor comun: sufletul meu...
Acum trag linie si inchei acest inventar, balanta inclina spre impliniri, zambetul obosit isi cere dreptul la liniste...
Astept cu drag Italia... declar suflet in stand by...!
