Prima repetitie Camerata Regala

Cei selectati in urma preselectiei Cameratei Regale sunt asteptati Luni, 30 noiembrie 2009, ora 9, in sala "George Enescu" a U.N.M.B.


Dirijor: Constantin Adrian Grigore
Concert-maestru: Radu Chisu

Program:
G.Enescu : Preludiu la unison
C.Silvestri : Trei piese pentru orchestra de coarde
P.Constantinescu: Concertul pentru orchestra de coarde

Distributie Camerata Regala

In urma preselectiei pentru "Camerata Regala", urmatorii instrumentisti au fost declarati admisi , orchestra avand urmatoarea distributie:



Vioara I


Chisu Radu
Binica Andreea
Jipa Diana
Malaimare Alexandru
Preotu George
Balasoiu Monica


Vioara II

Jijian Ioana
Stoica Alexandra
Dima Adrian
Stoica Nikole
Vlad Campean



Viola

Silisteanu Gabriel
Mitulescu Liliana
Cristea Bogdan
Calin Vasile


Cello

Popescu Diana


Contrabas

Mihailescu Andrei
Nitica Andrei

Dudu!!!

Sol Major pentru Dudu!!!! La multi ani!!!! :*

Suflet bland cu doruri multe...

Ne mai apuca si pe noi dorul de origini, nu? O melodie care mie imi merge la suflet...




"Suflet bun, dar chinuit, cate vorbe ai auzit, cate adanc te-au ranit? Ca un cutit te-au patruns, dar tu tot nu le-ai raspuns, trist si singur poate ai plans...
Sufletul meu iubitor, cu greseala iertator, pentru multi te-ai prins dator, iara tu cand mi-ai cerut si sa-ti dau nu am putut, ai rabdat si ai tacut....

Iti mai aduci aminte....?

Kripton - Iti Mai Aduci Aminte
Asculta mai multe audio Muzica

Candva mi-ai reprosat ca nu scriu despre lucrurile frumoase... Poate ar trebui sa mai privesti odata...si sa vezi cum printre randuri se ascund amintiri...

Nu,nu am uitat momentele frumoase, chiar daca par undeva foarte departe... nu am uitat nici cand la doua noaptea stiam ca exista cineva, undeva care va spune un "alo?" somnoros, dar cald... inca mai stiu gustul buzelor arse de soare, inca n-am uitat cat de fericita eram...
Chiar daca uneori inca imi mai e dor de tine, dor de noi... deschid ochii si vad o alta lume, alte personaje... noi nu mai exista, sau poate doar sufletul meu a visat ca a existat...
Inca sunt aici, pentru ca nu pot da Ctr+Alt+Del... undeva, in sufletul meu a ramas amintirea unor sentimente, naive si copilaresti poate, insa sincere si profunde.
Si probabil voi fi acolo chiar daca nici unul dintre noi va mai intra pe contrasens, chiar daca va exista mereu o linie continua, insa prietenii sunt cei care atunci cand vad avariile, incalca reguli si sunt acolo indiferent de consecinte...


P.S. De multe ori, mergem prin noapte, e frig si ceata... ne gandim ca drumul e lung, uitand ca a fost mereu cineva in dreapta alaturi de noi...

Azi e azi... maine insa...

El Negro - Ploaia care va cadea
Asculta mai multe audio Muzica


Soarele rasare pentru fiecare...
Pentru fiecare jumatate e o alta jumatate...
Toata lumea are parte, se imparte, se desparte,
Viata e ca o doamna cu moravuri lasate deoparte...

Ploaia care va cadea....pacatele toate mi le va spala...



...cand simti ca timpul s-a oprit in loc iar viata ta merge cu frana de mana trasa, gandeste-te oare cum va arata acest teatru de amatori al vietii peste ceva timp?... ai sa vezi ca viitorul este cel mai imprevizibil regizor...

Dimineata dupa....bal !

Sunt datoare cu articolul asta, nu-i asa , Ramo?
Da, intr-adevar , a fost minunat la Bal, nu mai conteaza nici febra musculara,nici obseala, cearcanele, importante sunt amintirile... si vb astora din capitala, "e destule " ! :))

Da, nu zici rau, Ramo, cu "haita de printi" ... e ceva de genu, cu unu vii, cu altu pleci! :)) Sau, mai bine zis, " prietena tuturor si iubita nimanui! :))
Am fost intrebata daca sunt Zana Balului, nu , n-am fost! Eu ...am fost eu! Pur si simplu am avut chef de rochie de seara si masca , am avut un chef nebun sa dansez cu toata lumea, sa ma urc pe scaune si dupa aia pe scena, sa cant si sa tzopai... asa m-a facut mama, si ata ete!

A batut si ora 12 noaptea, insa eu nu am fugit, am ramas pe pozitii, la datorie... La plecare, nu era nici un dovleac, ci o masina... dar cum printisorii erau cam "obositi" si se inverzea fiola, am facut pe Eroul _ Pericol Public si i-am dus eu pana la camin... Eu ma intreb ce era in mintea celui care mi-a dat masina! :))


Iar in final, am ramas aceeasi printesa adorabila si modesta, nu mi-am uitat pantoful, ci masca...! Dar... CE-I AL MEU E PUS DEOPARTE!


O sa revin cu poze, detalii, caci...asta n-a fost toooot! :))

Balul Bobocilor

Va asteptam diseara la Bal!!!

Stt!!! Se canta!

Ce ne-am face noi oare daca n-am avea de la cine sa invatam?...
Ironia sortii...uneori discipolul intrece maestrul.... :))

Explozie solara!

"...anonim, fara cer, fara vise...pana ieri colindam orb si mut...nu-mi gaseam un loc, n-aveam nici noroc...dar acestea's lucruri ce-au trecut...
intr-o lume care-i toata de vanzare, ochii tai-mi aduc un strop de adevar, tu esti armonie si culoare, esti colacul de salvare, esti lumina care ma inconjoara, esti EXPLOZIE SOLARA! "






P.S. Intr-o lume care-i toata de vanzare, intr-o lume in care aparentele reprezinta oxigenul, intr-o lume in care ne hranim cu resturi de sentimente, eu privesc si rad nebuneste asemeni unui copil, raman o patratzica chitzaita, raman acelasi copil care va pune lumea la picioare ca sa aveti pe ce sa calcati... oricum, eu n-am nevoie de ea... am invatat sa zbor!

Ca-n viata.....

In majoritatea cazurilor, departarea ofera o imagine aproape perfecta... insa cu cat ne apropiem de acel obiect, incepem sa-i vedem imperfectiunile...
La fel este si-n viata, cand nu cunoasteam o persoana, totul pare perfect, orice inceput e frumos, insa cu cat te apropii, incepi sa observi fisurile comportamentale, lipsurile sufletesti...
Concluzia? Nimeni nu este atat de bun sau atat de rau pe cat pare...

Valea Regilor...

Pozele vorbesc de la sine!Super oameni, super distractie, super atmosfera!

Trairi simfonic-sufletesti

Am intrat in sala cu sufletul ravasit ca dupa o furtuna ce a pus totul la pamant in urma ei, copacii increderii zaceau la pamant, fulgere de durere brazdau cerul inimii, tuna cu furie stinsa, doar vantul dezamagirii trecea glaciar peste tot peisajul pustiit si gri, lasand in urma sa doar tacerea obsedanta a noptii.
Si ploua, ploua, ploua, necontenit, ploua cu lacrimi de suflet, de parca tot sufletul era un ocean in dizolvare.... O melodie cantabila si dulce, vindeca si mangaia, ca apoi noi accente apareau ca niste strigate in noaptea pustie ca sa readuca haosul ce se instalase parca pentru totdeauna...
Atat de mult zbucium, atat de multa traire, intensitate, durere , profuzime, si apoi... calda si amara resemnare.... toate astea te ravasesc, te inalta, te coboara, te poarta mereu si mereu mai departe... si totul este doar...muzica!


Pentru o clipa am inchis ochii, am uitat unde eram, am lasat muzica sa deschida portile sufletului asa cum deschizi usa unui altar... nu-mi mai trebuia nimic, simteam cum ne pierdem atat de mult in banalitati cotidiene, ma durea trecerea prea rapida a vietii, ma inspaimanta curgerea neincetata a timpului... spre bilantul final... spre intrebarea mereu suspendata in ziua de maine.... de ce distrugem mai mult decat cladim?...de ce lovim mai usor decat mangaiem?...de ce pierdem mai mult decat acumulam?... de ce vom pleca gandindu-ne cat de putin am luptat, cat de putin am iubit, cat de putin am trait? .... de ce alegem sa fim reci cand e asa simplu sa fii cald?....de ce mereu masti?...de ce mereu... de ce?!


Muzica se termina... sufletul meu e in genunchi, ca dupa rugaciune... Departe, in ceata, au ramas umbrele furiei, durerii, dezamagirii... in timp ce razele unui soare palid se intrevad timide in densitatea cetei... sunt raze de detasare, de resemnare, de... impacare cu sine...

Camerata Regala

Repertoriul de concurs:

George Enescu : Preludiu la unison
Constantin Silvestri : Trei piese pentru orchestra de coarde
Paul Constantinescu : Concertul pentru orchestra de coarde


Pentru materialele de concurs si alte informatii suplimetare:
E-mail : monica.balasoiu@yahoo.com
Telefon : Monica Balasoiu : 0765394191
Web: www.asunmb.ro

Maturator de praf de stele...

Gheorghe Dinica a incetat din viata... Inca un actor grabit ce a plecat de pe scena vietii... Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

Recomand!!!!

Nu stiu voi cat o sa va regasiti in acest film, insa eu una... parca eram de acolo! Ca tot mi se zice mie ca sunt "mana de fier in manusa de matase" , ideea e ca....oricat de ambitioase am fi profesional, si oricat de "Zoe fi barbata!" am vrea sa parem.... tot sensibile ramanem! Asa ca intreaba-te mereu: oare ce se ascunde in sufletul unei femei ambitioase si aparent glaciara?


Un film frumos despre orgoliu, cariera, familie, iubire...si nu in ultimul rand...un film rupt parca din viata! Merita!!!

Cantec de suflet...

James Last - This is my song
Asculta mai multe audio Muzica

Te-ai gandit vreodata cate iluzii, sperante, vise se nasc si mor?
Te-ai gandit vreodata cate zambete infloresc pe buzele tale ?
Te-ai gandit vreodata cate lacrimi se usuca pe obraji?

Asta e viata... acest grotesc frumos al existentei...
Asemeni unui labirind, trecem de fiecare culoar plini de sperante si vise, crezand ca niciodata nu ne vom mai intoarce de acolo de unde am plecat, insa niciodata nu exista, iar viata este insasi argumentul inevitabilului, dovada certa a imprevizibilului...
Este destul sa privesti o clipa in jurul tau sa vezi cum... teama de viata se transforma cu timpul in teama de moarte, prietenii de azi sunt in cel mai bun caz strainii de maine...si asa trecem unul prin viata celuilalt, ca niste hoinari in cautarea fericirii...
Si clipele trec, si anii trec, si iti promiti mereu ca niciodata nu o sa mai crezi, nu o sa mai iubesti, nu o sa mai speri... insa ramai acelasi naiv , si iar crezi, si iar iubesti, si iar...visezi...
Nimic nu se usuca mai repede decat lacrimile ,asa ca zambesti iar, uitand noptile de nesomn si insomniile sufletesti, si pleci din nou spre necunoscut, pastrand in suflet doruri dulci amarui, cu parfum de amintire....
Imparti nebun de entuziasm vise , sperante, iubire, si sufletul ti-l imparti in o mie de zari, si toate astea pentru un zambet, pentru stralucirea din privire, sau poate si pe ....nimic... Ramai singur, acelasi cersetor de iubire, acelasi hoinar in cautarea fericirii, si simti cum ti-s ochii goi si sufletul pustiu... si nu mai ai nimic de dat , nimic de luat...
Abia tarziu realizezi insa ca orice usa inchisa nu e niciodata incuiata, ca iertarea este cheia ce deschide orice lacat, si zambesti resemnat, acum cand stii ca ramanem niste trecatori, ametiti de vinul amar al vietii, acum cand stii....ca...oricat am invata, dam mereu extemporale sufletesti, la scoala vietii....repetenti...

Suflet oltenesc

Nu degeaba se spune ca oltenii-s ca focul, acum se aprind, acum se sting!
La fel de repede cum iubesc, la fel de repede ajung sa devina glaciari , totul sau nimic nu este doar un joc de cuvinte, ca asa-s oltenii, pasionali si temperamentali, stiu sa iubeasca, sa rada, sa planga, sa urasca, sa traiasca pana la ultima picatura!
Priveste in jurul tau, nu-ti va fi prea greu sa-i gasesti! Sunt cei care cand restu stau pe scaune asteptand ziua de maine, ei joaca de mama focului, ca o viata au, si aia trebuie traita!
Si...mai priveste odata, dar nu cu ochii, ci cu sufletul... Cand Cerul s-a prabusit peste lumea ta, el va fi primul care iti va da camasa dupa el si o sa-ti imbrace sufletul plin de rani! Ca...asa-s oltenii...ca focul!

Vise de copil...

Azi am simtit cum lumea viselor mele se clatina , insa doar pentru o clipa, cat am apucat sa spun dur si plin de durere: "te rog sa taci!"...



Nu am cerut niciodata cuiva sa creada in visele mele, insa nici voi accepta vreodata ca cineva sa mi le distruga prin lipsa de incredere, speranta, altruism... asa ca, daca esti suficient de nebun ca sa crezi in mine, mergi pana la capat, daca ai aceleasi vise, lupta alaturi de mine, dar nu-mi cere niciodata sa revin cu piciorele pe pamant cand eu visez sa zbor....


Mai era ceva ce am uitat? Da...
Eu renunt la acest joc pueril de orgolii, neincredere, psihologie inversa... prefer sa imi vad de drumul meu, pastrand un prieten din trecut decat un strain din prezent... asa ca, stop joc... am obosit sa arat ca sunt puternica atunci cand ma doare sufletul ca am ajuns sa vorbim altfel decat simti si gandim, ca ne-am transformat in doua ice-berg-uri ce candva stiau cat poate sa incalzeasca prietenia, increderea, sustinerea...
Sau poate ca nimic nu s-a schimbat, insa a venit...toamna! Si...ploua, ploua, ploua....

Parlesti francaisa?

Mada Dedu : buna dimineatza soare
Monica : buna dimineata madra mea!
Mada Dedu : quest qeu tu fais mon petite fille d-englaise .?
Monica :je suis une petite fille d'oltenia ), daaaaaa???? ))))))))))))
Monica : qu`est que tu fais ajourdi .?
Monica : j'ai un cours de music de chambre et depui je vais a madame costinescu
Mada Dedu : pour .?
Monica : mada, da-o pe romana ca deja ma lua somnu, n-am mai vb de 3 ani )
Mada Dedu : mais
Mada Dedu : c`est ne pas posiible
Mada Dedu : je suis varza a la france
Monica : vii cu mine la madam? sa vb dsp proiect
Mada Dedu : eu toi
Mada Dedu : qur le connais tre bien
Mada Dedu : tu te plangeais ... ?
Monica : mais oui mancatais, que je suis abia trezeeeeee si inca dormeeeee

Vorbe de duh

In acest articol colectionez cele mai dulci, amuzante, celebre texte , pareri, declaratii primite... Promit sa cenzurez acolo unde este nevoie, fara a lua insa din savuarea lor!


" Saru'mana! Ce faci bah? " ( Vioara 1, Opera Craiova )

" Bah da' crezi ca la mine e futing club? " ( Ioana B. )

" Ia sa fie cu sacaz, sa n-am parte de n-o fi asa! " (Razvan I. )

" Aaaaaaaaaaaaaaa! " ( Mada D. )

" Aparent, poate. Insa din pacate, nu e nici regizor, ci doar f*t*t , fumat si...neafirmat!" ( Mandelu' )

"Mada: V-ati despartit? Ai terminat-o cu el?
Eu : Ah, nu, ca n-am avut timp! :))"


Doina caminista: ...." Iarna-i grea, muierea-i rea, mamaliga se racea, si Razvan nu mai venea!" ( Monica feat. Anca feat. Tudor Gheorghe )



Lista ramane deschisa....

Gand

Un poet nu poate fi mai bun decât alt poet. Un
poet poate fi mai bun decât sine însuşi sau mai slab
decât sine însuşi.


Singurele lucruri reale, singurele lucruri pe care le
ducem cu noi până la urmă sunt propriile noastre
sentimente, dragostele noastre, patemile noastre,
urile şi adversităţile noastre. Mă-ntreb: noi, la
capătul vieţii noastre, ce-am lăsa în afară?
Bănuiesc că putem lăsa nişte sentimente. Mai
puţin de ură, întrucâtva de patemi dar... de
dragoste mai ales.



Nichita Stanescu

An other story.... :))

Do you...?

...I do! :))