joi, 31 martie 2011

Yin Yang



Se cunosc mai bine decat pe ei insisi...
Se intorc unul dupa altul ca Floarea-Soarelui dupa Soare...
Se atrag emotional ca doua picaturi de apa din acelasi ocean...
Vezi in ochii lor sclipiri de sentimentele dureros de puternice...
Se iubesc prea mult... atat de mult incat fug de iubire...cautang refugiu in alte brate reci...


Le lipseste un singur lucru... imperfectiunea umana a iubirii. Cand ea nu exista in factorii externi ( diferente sociale, culturale, rasiale, religioase, terte persoane ) ... le dam noi viata... in noi insine. Si daca ai puterea sa lupti impotriva intregii lumi si simti ca te-ai lua in piept si cu Dumnezeu pentru cel pe care il iubesti, de ce nu esti in stare sa lupti cu tine, cu teama de a te lasa dus de val, de a consuma pana la capat ceea ce simti?
Dar e greu... terbil de greu si inficosator... Omului nu ii e dau sa zaca, sa arda, sa moara pentru iubire intr-un secol al imaginii si al cliseelor. Toti alergam dupa atatea prostii, nu mai traim, nu mai stragem maini cu caldura, nu mai zambim sincer, nu mai imbratisam cu dor, caci... noi luptam, muncim sa ne ridim un monument in sufletul altora, luptam sa demonstram altora ca suntem capabili, cultul asta al personalitatii ne consuma pana la ultima picatura.


Cat despre prietenii mei... sper ca timpul le va arhiva in suflete sentimentele si le va aduce maturitatea si puterea de acceptare a sentimentelor...
Caci... ce e Yin fara Yang? ce e Soarele fara Luna? ce esti tu fara reflexia ta?


miercuri, 30 martie 2011

Arta compromisului

Mintea şi sufletul omului nu merg întotdeauna pe aceeaşi potecă.

Şi binele ţi se întoarce pe lumea asta şi răul: când nu te aştepţi şi de la cine nu te aştepţi. Şi vorba din gură să n-o slobozi uşor că nu ştii unde loveşti cu ea. Şi nici gânduri rele să n-aveţi că vă otrăviţi sufletul. Şi nici pizmă pe ăl de e mai frumos, mai deştept sau mai avut decât noi. Că nu ştim nici unul de ce be aflăm acilea, pe pământ.


Bătrân eşti când nu te mai interesează nimic, când nu mai eşti curios, când ţi se pare c-ai văzut totul şi că nimic nu te mai poate bucura. Asta înseamnă să fii bătrăn. Să nu te mai poţi bucura.


Optimismul, speranţa sunt cele mai bune investiţii dintr-o viaţă. Oamenii sunt efemeri şi schimbători. La sfârşitul unei vieţi vezi că, afară de câteva gânduri frumoase şi de câteva închipuiri, cu nimic nu te-ai ales.


Ileana Vulpescu

11 Reguli

Regula nr. 1: Viaţa nu e dreaptă – obişnuieşte-te cu ideea!

Regula nr. 2: Lumii prea puţin îi pasă de stima ta de sine. Lumea se aşteaptă să realizezi ceva ÎNAINTE de a fi mulţumit de tine însuţi.

Regula nr. 3: Nu vei câştiga 60.000$ pe an de îndată ce părăseşti băncile şcolii. Nu vei fi vicepreşedintele vreunei companii cu telefon în maşină decât atunci când vei fi muncit pentru acestea.

Regula nr. 4: Dacă crezi că profesorul tău e sever, stai să vezi când o sa ai un şef!

Regula nr. 5: A lucra într-un fast-food nu este ceva sub demnitatea ta. Bunicii tăi aveau o altă denumire pentru asta: o numeau şansă.

Regula nr. 6: Dacă o dai în bară, nu e vina părinţilor tăi, aşa că nu te mai smiorcăi în legătură cu greşelile tale, ci învaţă din ele.

Regula nr. 7: Înainte de a te fi născut, părinţii tăi nu erau atât de plicticoşi ca acum. Au ajuns aşa din cauză că trebuie să-ţi plătească cheltuielile, să-ţi spele hainele şi să te asculte pe tine spunându-le cât de grozav te crezi. Aşa că înainte de a te porni să salvezi jungla de paraziţii generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi despaduchezi propriul dulap.

Regula nr. 8: Poate că şcoala ta a scăpat de învingători şi învinşi, însă viaţa NU. În unele şcoli au abolit corigenţele şi elevul poate încerca de câte ori vrea el să dea răspunsul corect la o întrebare. Asta nu seamănă, deloc, cu NIMIC din viaţa reală.

Regula nr. 9: Viaţa nu se împarte în semestre. Nu ai verile libere şi pe foarte puţini angajatori îi interesează să te ajute să “te găseşti”. Faci asta în timpul liber.

Regula nr. 10: Ce vezi la televizor NU e viaţa reală. În viaţa reală oamenii chiar trebuie să mai plece din cafenele şi să meargă la serviciu.

Regula nr. 11: Fiţi amabili cu tocilarii. Există şansa ca in viitor să lucraţi pentru vreunul dintre ei.


Bill Gates

Daca ar exista curatatorie si pentru suflete....


Nu stiu de unde si cum acest dispret definitiv pentru minciuna si falsitate... insa nu urasc nimic mai mult decat oamenii care disimuleaza.
Rautatea este o frustrare si o boala o sufletului, iar de astfel de oameni imi e pur si simplu mila pentru acest handicap sufletesc.
Insa... falsitatii si ipocriziei... oricat as incerca, nu le pot gasi o scuza.
Simt ca sunt mintita, ma doare, dar inchid ochii si merg mai departe.
Insa se strang in om uneori valuri de dispret si mahnire, se produc inundatii la nivel emotional, si simti cum totul e murdar si gol, prea gol ca sa poti sa mai inchizi ochii inca o data si sa mergi si de data asta...mai departe. Tac...din politete, din rusine, din afectiune, din Dumnezeu stie cate motive...
De ce oare se minte atat de mult? De unde atata maiestrie in arta disimularii?
Si.... de ce? Cu ce scop faci asta si ce satisfactie iti infloreste in suflet asemeni unei flori a raului ?
Nu impartim lumina Soarelui si nici nisipul Pamantului, avem cu totii loc sub acest Cer, si cu toate astea... tu trisezi. Iar si iar...
Cum poti sa privesti in ochi oamenii pe care ii umilesti prin ipocrizia ta ?
Cum poti sa treci mai departe zambind cand stii ca ai gresit?
Cum...?


Mi-e frica de minciuna, de tradare, de falsitatea, si incerc sa ma feresc de ea ca dracu de tamaie... dar se zice ca de ceea ce-ti e frica nu scapi.
De ce nu exista o revizie tehnica periodica pentru suflete, sa fie trecute printr-o curatatorie, si apoi purtate iar in lume, printre oameni...
Asa poate am fi mai curati, mai buni, mai sinceri.... Insa... in lipsa unei astfel de curatatorii de suflete... fug de pete si murdarii cat pot, imi tremura mana si cuvintele pe buze caci nu stiu cine esti si cine vrei sa fii...




miercuri, 23 martie 2011

Riscuri



A rade... inseamna a risca sa treci drept nebun.
A plange...inseamna a risca sa treci drept sentimental.
A intinde o mana...inseamna a risca sa te implici.
A-ti expune sentimentele...inseamna a risca sa te expui pe tine.
A iubi...inseamna a risca sa nu fi iubit.
A trai...inseamna a risca sa mori.
A spera ...inseamna a risca sa fi dezamagit.
A incerca...inseamna a risca sa esuezi.

Cand ai riscat ultima data ceva?

Ben Kubasek

marți, 1 martie 2011

Primavara.....unde esti?


Primavara asta e ca o femeie capricioasa... Te alinta cu o raza, apoi te ingheata la loc, acum apare, zambesti, esti fericit,dar... a fugit din nou...
Ei, si tot asa, apare, dispare, te ademeneste, te seduce, apoi te lasa iar sa simti gerul cum iti sufla ironic gheata in suflet...
Primavara... unde esti? Nu stii oare ca oricat te-ai juca... Soarele te va prinde in vraja lui, sfarsind in aceeasi invaluire fierbinte de mai?


Insa asemeni unei femei, ar vrea, insa poate e mai bine sa mai astepte...si totusi... dar poate...





O primavara de vis tuturor!