Un profesor de filosofie statea in fata studentilor sai avand cateva obiecte in fata lui!
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare de maioneza si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin!
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin!Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.
Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra.Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.
Cand a inceput ora, fara sa spuna un cuvant, a luat un borcan mare de maioneza si a inceput sa-l umple cu pietre cu diametrul de aproximativ 5 cm. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin! Au fost cu totii de acord ca este plin!
Apoi a luat o cutie cu pietricele si le-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur ca acestea s-au rostogolit printre pietrele mari si au umplut spatiile ramase libere. Apoi i-a intrebat pe studenti daca borcanul este plin!Au fost din nou de acord ca este plin! Si au ras.
Apoi a luat o cutie cu nisip si l-a turnat in borcan, scuturandu-l usor. Desigur nisipul a umplut spatiul ramas liber.
Acum, spuse profesorul, vreau sa recunoasteti ca aceasta este viata voastra.
Pietrele mari sunt lucrurile importante: familia, partenerul, sanatatea si copiii vostrii, lucruri care, chiar daca totul este pierdut, si numai ele au ramas, viata voastra tot ar fi completa.
Pietricelele sunt celelalte lucruri care conteaza: slujba, casa si masina.
Nisipul reprezinta lucrurile mici care completeaza restul.
Daca puneti in borcan mai intai nisipul, nu mai ramane loc pentru pietrele mari si pentru pietricele. La fel se desfasoara si viata voastra, daca va consumati timpul si energia cu lucrurile mici, nu veti avea niciodata spatiu pentru lucrurile importante. Fiti atenti la lucrurile care sunt esentiale pentru fericirea voastra.Jucati-va cu copiii vostrii, faceti-va timp pentru controale medicale, duceti-va partenerul la dans.
Va ramane mereu destul timp sa mergeti la servici, sa faceti curat in casa, sa dati o petrecere sau sa duceti gunoiul. Aveti grija de pietrele mari in primul rand, de lucrurile care intr-adevar conteaza. Stabiliti-va prioritatile, restul este doar nisip.
(Internet)
7 comentarii:
Frumos experimentul prof.de filosofie,insa nu cred ca toata lumea considera importante lucrurile pe care le enumera domnia sa.Nu exista lucruri importante general valabile,pt toata lumea.Fiecare individ are o alta ierarhie a lucrurilor importante.Deci fiecare cu ale lui.(din nou dau dovada de egoism ,nu?;sunt insa doar indiferent).
Din nou sunt uimit de maturitatea ta.De unde izvoraste?
De unde izvoraste?
Din acelasi loc in care lacrimile se transforma in zambete, tristetea in resemnare, speranta in iubire, inocenta in balsam pentru suflet...
Care maturitate? Care naivitate?
Cu totii suntem copii atunci cand sufletul devine ratiune, si maturi atunci cand ratiunea devine suflet...
Cred...
Da...in principiu fiecare dintre noi avem o scara de valori, un etalon sentimental... Insa nu cred ca exista cineva care sa poata spune ca familia nu constituie "piatra principala" in viata sa... Indiferent daca provii dintr-un centru de plasament sau dintr-o familie normala,caminul constituie ceea ce ai fi vrut sa ai sau ceea ce ai avut..si tot ea e ceea ce visezi sa iti intemeiezi candva...
Oricat de aiurea ar parea ca spun asta la 19 ani, familia ramane piatra de temelie pe care se bazeaza intreaga societate, intoarcerea la originii fiind cea care ne da definitia clara a acestui elemen/factor social... O intoarcere la origini, o intoarcere la ceea ce e primordial , pur si de neinlocuit in noi constituie punctul de plecare pe o spirala a evolutie ce depinde numai de noi...
Asadar, raman la concluzia ca familia reprezinta tot ceea ce avem mai sfant, pentru ca ea ramane alaturi de noi (si implicit noi de ea) neconditionat, din iubire, afectiune, respect, dorinta de a proteja si a fi protejat...poate...de multe ori, singurul refugiu...
Primul raspuns este mult prea filosofic(probabil amprenta profului de filosofie);ma asteptam la ceva concret.
Ba da ,sunt oameni care nu vor familie in viata lor si se simt foarte bine si fara ea.Familia,casatoria au devenit stereotipuri si o moda.Am intalnit oameni care spuneau ca tin la familia lor dar in acelasi timp isi inselau partenerul(barbati si femei deopotriva).Familia nu inseamna un act,ci o stare de spirit.Nu te lua dupa nr.oamenilor casatoriti ci dupa nr.oamenilor care isi tradeaza partenerul.Nu cred ca familia este piatra de temelie a societatii.Ceea ce da coeziune unei societati e armonia de interese.Si familia este rezultatul unor interese,incercarea de a-ti atinge scopurile in doi.Dorinta de bine(de a-ti satisface dorintele in cel mai inalt grad)e cea mai puternica la om,mai puternica chiar decat iubirea(vezi piramida lui Maslow).Jeremy Bentham spunea:''Omul are doi stapani:Durerea si Placerea"As spune ca omul are un singur scop:evitarea Durerii si obtinerea Placerii.Familia nu e intotdeauna o Placere.Dovada stau multimea divorturilor,chiar dupa o scurta perioada de mariaj.Tendinta este opusa familiei si profitabila concubinajului si relatiilor libere de orice angajament.Oamenii nu vor sa-si complice viata ci vor simplitate.Sa ai familie nu e simplu.Trebuie sa renunti,chiar la bucuria vietii uneori.
MI-A PLACUT LA NEBUNIE CA,DUPA PRIMUL MESAJ AI PUS CUVANTUL :CRED.IMI PLACE SA VAD CA EXISTA OAMENI CARE NU AU CERTITUDINI.OAMENII CU CERTITUDINI SUNT FOARTE PERICULOSI.NU CRED CA E CAZUL LA TINE.
SPER...
Esti mult prea idealista.Tu vezi omul cum ar trebui sa fie nu cum e in realitate.Ar trebui sa vezi omul cum e in realitate:un animal care are un strat subtire la suprafata de religie moralitate s.a.m.d.Tu ai o gandire medievala(adica sanatoasa,cavalereasca,idealista;nu sunt deloc ironic)care nu se regaseste in viata cotidiana.Lucrurile s-au schimbat inca din Renastere,cand a aparut realismul politic care nu tinea cont de normele etice ci doar de interesele statelor ,indivizilor...Citeste-l pe Machiavelli cu atentie.Alt reprezentant de marca e cardinalul Richeliu care avea o vorba care mie imi place foarte mult:''Sufletul poate fi salvat la Judecata de Apoi,Statul trebuie salavat acum".Asta este esenta ''ratiunii de stat"care are aplicare si in ceea ce-i priveste pe indivizi.Statele sunt precum indivizii:au interese,au politica externa(relatiile cu ceilalti),vor putere,bogatie si prestigiu social(sau international)s.a.m.d.
Nu putem fii idealisti intotdeauna sau cu oricine.Lumea in care traim(nu ma refer numai la Romania)este o lume dura concurentiala realista adica sanatoasa,naturala care are legile ei de echilibru.Liberalismul este rezultatul firii omului si a Naturii,este ''proiectia ierarhiei divine pe Pamant"Al. Paleologu
Ok, step by step:
1.Un raspuns concret? Irelevant poate, dar nu prea imi bat capul ca sa vad de ce sunt sau nu matura. Asa simt, asa gandesc, pur si simplu. Azi vorbeam cu profu de filofia culturii si ne explica de ce reactiile oamenilor difera asa de mult la fiecare dintre noi. E vorba de mentalitati, obiceiuri, vise, idei, sentimente, toate acestea formand un bagaj personalizat de cultura. Cu o parte din ea te nasti, insa cea mai mare parte ti-o dezvolti singur. Cred ca de aici izvoraste maturitatea, din elementele constitutive ale personalitatitii noastre. Sau poate faptul ca la un moment dat ajungi sa si vezi ceea ce privesti...
2.Acel "cred". Mi-e teama sa ajung sa ma certitudini...asta ar insemna ca ma plafonez, ca nu mai tind spre nimic, nu mai am ce cauta.
3.Familia...o stare de fapt, nu o stare de drept :)) Intr-adevar, un act si o "shaiba " pe deget nu iti pot oferi fericire. Insa nu ma refeream la o familie formata din 2 persoane...ci la faptul ca "ura nu naste copii". De aceea am spus ca familia este pilonul socitatii.
4. Gandire cavalereasca? Posibil... mi-as fi dorit sa fiu cavalerul unei regine, sa o apar, sa ii fiu loial. O manusa aruncata, un duel, prieteni de incredere, reputatie nepatata! Glumeam! Nu traiesc in trecut ,insa apreciez cu adevarat ceea ce era frumos atunci: increderea si demnitatea. Insa nu exista lume perfecta, nu a fost si nu va fi. Si atunci exista oameni de 2 bani, exista si acum. Trebuie sa existe un echilibr: alb si negru, rau si bine. Asta nu inseamna ca nu admit "gri-ul".
filosofia culturii*
existau*
echilibru*
graba asta!
Trimiteți un comentariu