Intr-o lume nebuna, aflata in permanenta in contratimp... indraznesc sa va cer un minut din viata voastra pentru a citi cateva versuri si a vizualiza un clip...
Manifest pentru sănătatea Pământului
Aproape am ajuns să ne mândrim
Că mai rapid în acest veac se moare,
Că noi ne-mbolnăvim şi suferim
De boala bolilor fără scăpare.
Stupizi actori ai tragicului rol,
Mai şi avem puterea inumană
De a vorbi despre acestă rană
Ce va lăsa pământul strep şi gol.
.................................
Şi chiar acum, când eu acestea scriu,
Când vă vorbesc plângând la fiecare,
Pentru un om sub cer e prea târziu...
Un om măcar ireversibil moare.
....................................
Vrem viaţă pentru cei ce i-am născut.
Vrem viaţă pentru noi, aflaţi în viaţă,
Că moartea chiar în noi lucrează mut
Acum, când noi vorbim despre viaţă!
de Adrian Paunescu
2 comentarii:
Nu ma dau in vant dupa Paunescu... Pe final rimeaza "viata" cu "viata" si nici nu prea i-a iesit ritmul. Nu-i mai bine sa zici: "Ce trist amor sa vrai sa stai cu cei ce mor... Si ce avant sa treci pe veci intr-un mormant" ?
Bacovia, Nihil... vezi restul ;)
@Bogdan: scuze ca rasp asa de tarziu. ai dreptate, frumos...
Trimiteți un comentariu