Dido - Life For Rent
Asculta mai multe audio Muzica
Mai stiti cand invatam despre coordonatele spatio-temporale? Nu despre cele fizice, materiale as vrea sa scriu, ci despre coordonatele temporale ale...sufletului, ale...vietii.
Viata noastra are trei asemenea coordonate... trei timpi as putea spune.... cel personal , cel profesional, si cel spiritual...
Tind sa cred ca un echilibru intre acesti timpi reprezinta o viata impacata cu sine, o viata fericita.
Ce se intampla insa cand acesti timpi sunt in contratimp?
Ce se intampla cand viata profesioanala castiga teren in detrimentul celei personale, sau a celei spirituale? Devenim incet-incet, fara sa simtim, dependenti de aprecierile sefilor, invidia colegilor, recunoasterea publicului (in cazul unui artist) , devenim sclavii diplomelor si aplauzelor... Nu am spus niciodata ca ar fi anormal sa iti doresti o cariera frumoasa, o realizare profesionala...insa sunt persoane care ajung in noaptea de Craciun sa priveasca in jur si sa observe cu durere ca aplauzele nu se mai aud, nici strangerile de mana din stagiune nu te mai incalzesc, diplomele au fost si ele uitate undeva, publicul nu e alaturi de tine... si atunci iti spui singur...Craciun Fericit!
Singuratatea este reversul medaliei...atunci cand profesia devine centrul universului tau sufletesc.... N-am timp pentru o relatie, e mai importanta cariera, e mai simplu sa fiu superficial si sa nu ma implic, in fond, castig timp, nu? N-am timp pentru o familie...cere timp, iar timpul meu e foarte limitat.... N-am timp sa respir, sa traiesc, sa iubesc...dar va veni un timp cand viata imi va acorda timpul necesar sa regret acest contratimp... viata imi va oferi timp sa mor...
Ne-au mai ramas doua coordonate temporale.... cum ramane cu cei pentru care doar familia conteaza, cum ramane cu cei care se sacrifica pentru ceilalti, din iubire, din altruism? Nimeni nu-ti poate oferi respectul de sine pe care ti-l acorda libertatea, independenta financiara , aprecierea si recunoasterea profesionala. Cei de langa tine nu te vor iubi sau aprecia mai mult atunci cand toata viata si timpul tau stau la picioarele lor... ba chiar de multe ori s-ar putea sa calce pe ele fara ca macar sa-si dea seama...si sa mearga mai departe, inconstienti de sacrificiile si iubirea ta... O iubire obsesiva si dedicata integral familiei nu iti va asigura iubirea si fericirea, asa cum nu va scapa de teama de singuratate... pentru ca nimeni nu este alaturi de celalalt pentru totdeauna.... nici actele, nici verighetele, nici certificatele de nastere nu iti asigura acest lucru...ci doar iubirea!
Ultimul , insa cu singuranta nu cel din urma...aspectul spiritual... Mama m-a invatat un lucru : traieste mereu asa cum iti doresti, fara insa a face rau cuiva, implineste-ti singura dorintele si visele, nu astepta ca altii sa observe ce vrei... s-ar putea sa fie prea grabiti si vei ramane asteptand o viata intreaga sa apara cineva care sa te faca fericita...
Cred ca ar trebui sa invatam cu totii sa fim fericiti, sa ne bucuram de ceea ce avem, nu sa fim intr-o continua asteptare a ceea ce ne dorim, sa stim ca ati cumpara parfumul dorit, esarfa ravnita, cartea preferata nu inseamna decat sa ajungi sa te iubesti tu... fara a astepta sa faca altii acest lucru.
Timpul trece si uitam sa ne bucuram de viata, spunand mereu ca nu avem timp sa intram intr-o Biserica, sa facem o plimbare ascultand fosnetul frunzelor aramii, sa bem un vin fiert cu prietenii intr-o seara de iarna, sa ascultam singuri un disc ... insa avem mereu timp sa fim nefericiti....
Viata e scurta, si uneori preferam sa o traim in contratimp.... intrebandu-ne mereu: Eu de ce nu pot fi fericit?
Ai grija de suflet tau si nu uita sa armonizezi cei trei timpi... o viata de vis tuturor!
I haven't ever really found a place that I call home
I never stick around quite long enough to make it
I apologize that once again I'm not in love
But it's not as if I mind
that your heart ain't exactly breaking
It's just a thought, only a thought
But if my life is for rent and I don't learn to buy
Well I deserve nothing more than I get
Cos nothing I have is truly mine
I've always thought
that I would love to live by the sea
To travel the world alone
and live more simply
I have no idea what's happened to that dream
Cos there's really nothing left here to stop me
It's just a thought, only a thought
But if my life is for rent and I don't learn to buy
Well I deserve nothing more than I get
Cos nothing I have is truly mine
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu