Pete de culoare ce-mi coloreaza viata....

Candva scrisesem un articol despre persoanele dragi sufletelului meu... si anume, acesta!


A trecut ceva timp de atunci, viata mea capatand intre timp aspectul unei palete de culori... Unele culori au devenit mai vii ca oricand, altele s-au pastrat, in timp ce altele s-au estompat, insa nici una nu a disparut, ramand acolo amintirea unei culori candva puternice.
Asadar, pe paleta vietii mele au aparut noi culori vii si stralucitoare...insa de o profunzime cromatica greu de explicat. Acele culori poarta diferite nume...Raluca, Anca, Radu...

Candva, exista o culoare despre care auzisem multe, toti o apreciau si toti o indrageau...nu stiam ce are asa de special aceasta culoare, si nu as fi crezut ca o sa ajunga o parte cromatica a vietii mele si mai ales , a sufletului meu.
Ea este tipul acela de culoare care reda speranta, altruismul, copilaria, zambetul si de foarte mult, perseverenta... In spatele acestui roz al sperantei si inocentei, se ascunde profunzimea unui rosu aprins, acel rosu al incercarilor, al realitatii... insa peste toate acestea aduce cu un singur zambet un alb linistitor si increzator... M-a imbratisat, m-a certat, m-a sustinut, m-a incurajat, a fost acolo cand nu avea nici un motiv sa fie, a fost acolo cand nici nu as fi crezut, ea a fost persoana care a fost alaturi de mine neconditionat, la orice ora, pentru orice... Ea este rozul dintr-o perioada ce parea gri...


O alta persoana draga sufletului meu... ne-am cunoscut intr-un mod cu totul banal si aparent neimportant...dovedind astfel ciudateniile vietii...
Am cunoscut-o pe scarile din corpul C al Consului, cu un ghiozdan imens in spate si un nas mai ceva ca al renului Rudolf, intr-o viteza tipica ei, cu o raceala la activ si o mie de treburi. Ne-am revazut apoi la camin...si incet , incet , dar totusi foarte repede ( 3 saptamani!!! ) sa ajungem prietene foarte bune si colege de camera!
O tipa cu suflet mare, nonconformista, cu un cazier uimitor de trairi si experiente, un copil cu vise mari si multa ambitie... ea este cea cu care am impartit si bune si rele, alaturi de care am invatat ca si viata intr-un camin studentesc poate sa fie calda si afectuoasa...
Ah, si tre sa mai spun ceva...o ador cand ma lasa sa studiez (chiar si) atunci cand doarme! :))


Combinatia de admiratie si afectiune e asa de puternica, inca nici nu stiu ce as putea sa scriu despre aceasta persoana... Orice as scrie, e inutil... Este destul sa il privesti in ochi ca sa intelegi cata dragoste de oameni are, cat realism si totusi cat de tolerant este, cat altruism , cat bun simt si cata bunatate sufleteasca are acest om... Pentru mine este exemplul clar ca exista si artisti, nu doar interpreti... este acel om care urca treapta cu treapta datorita faptului ca cere pe zi ce trece mai mult de la el insusi, si asteptand atat de putine de la ceilalti... este acel om care are rabdarea de a acorda timpului timp sa faca visele sa devina realitate... Nu are rost sa spun mai multe, pentru ca toate aceste vorbe nu fac decat sa creeze o imagine de superficial unui om atat de simplu si profund...



Si ar mai fi inca trei pete de culoare ce incep sa imi tatueze din ce in ce mai mult sufletul... Mada, Sam si Alex...

Daca initial am zis ca Mada e o "fitzoasa batzoasa", acum am ajuns sa o ador! O zuza nebuna si cu un suflet mai mare decat Casa Poporului...
Sam- un englez ce oricat de rece ar parea iti intra la suflet... si nu cu un ceai, ci cu un caracter minunat si o inima mult mai calda decat vremea din Anglia.
Alex- un copil cu vise frumoase ce are asa un lipici ascuns sub masca de mister pe care ii place sa o poarte....