Ce am eu frumos in viata mea...

Astazi mi s-a facut unul dintre cele mai frumoase complimente pe care le-am primit vreodata... Si anume : "Abia astept ca te vizitez la Milano!"
Nu, nu plec la Milano, povestea e simpla... Visul meu a fost si inca este ca o data, o singura data macar in viata sa cant la Scala. La vioara doua, ultimul pupitru, nu asta conteaza, dar sa cant la Scala! Sa simt cum pasesc pe aceeasi scena unde au fost nume mari, artisti incredibil de mari... Acesta e visul meu!
Candva era Toma Necredinciosul, insa de la un timp imi tot spune ca e convins ca voi ajunge la Scala! Incredibil este faptul ca , fara sa stie, imi spune astea exact in momentele in care simt ca nu mai pot, ca am obosit. Si asa , imi cresc noi aripi de incredere si zbor din nou...
De cand ne cunoastem, Cata? De o viata! :)) Eram prin clasa a saptea, doi copii nebuni, eu o visatoare, tu un realist... frumos e ca am ramas la fel!
Nu a fost o prietenie lacrimogena in care sa ne stergem nasurile unul altuia, insa atunci cand a fost si greu si frumos, am stiut mereu ca am pe cine suna. Sper sa fi fost la fel...
Asa ca, iti multumesc Cata pentru toate momentele cand m-ai suportat, pentru ceaiul baut impreuna intr-o dimineata cu cearcane dupa mult plans, multumesc pentru ca ai fost acolo cand imi tremurau picioarele pe scena si am privit in sala si stiam ca oricum as canta, sunteti acolo voi si ma veti aplauda!
Carmen, in ultima fraza sper ca te regasesti, pun pariu ca zambesti asa strengareste acum , si nu, nu uit ca tre sa fiu nasa... insa, aveti si voi rabdare sa depasesc salariul minim pe economie! :))


..........................................................................

Undeva, departe, e o Zana de care imi e tare dor, dar vine ea acasa, nu mai e mult. Mi-e dor sa ne povestim cate in Luna si in stele, mi-e dor sa o strang in brate si sa inainte sa inchid telefonul sa-i spun: Te iubesc, nebuno!
O sa imi lipseasca orele de studiu inchisa in Opera cand venea cu strudele cu mere si ma certa : Tu ce ai mancat pe ziua de azi?! O sa-mi lipseasca barfele nevinovate din culise, repetitiile si plimbarile cu Ingrid. Insa stiu ca oriunde am fi noi doua, la orice ora din zi sau din noapte, cineva imi va raspunde la telefon, la fel de calda si nebunatica: " Ce e, zana?" .... O sa-mi fie dor sa ma certi, sa ma ierti, sa te aud spunand " Veni-mi-ar rau de fatza ta!" si multe altele, pe care trebuie sa le cenzurez! :))
Nu cred ca voi putea uita vreodata ,Zana, cand ai venit in spatele scenei dupa recital si m-ai luat in brate ca sa-mi spui "Moni, sunt mandra de tine!".... a fost cea mai frumoasa impacare! In acele momente am simtit ce inseamna prietenii adevarati...

....................................................................

Intr-un apartament, o gagica ce sta relaxata in bucatarie, proaspat iesita de sub dus, cu parul ud si geamul deschis, ascultand melodiile Lepei Brena, fumand linistita , intrebandu-ma : "Ce faci, zuzo?".... Oficial ne stiam de mult, neoficial ne-am cunoscut de foarte putin timp... insa cand e sa fie, este ! O ador pentru felul ei dezinvolt de a fi , pentru cat de rebela, zuza si sincera e....si nu o sa uit niciodata ca m-a invatat ca "niciodata sa nu spui NICIODATA!"....
Ioana , tare mi-e dor sa stam pe coltar sa mancam Haribo si sa ne povestim atatea ce pareau ascunse de mult prin colturile sufletului... Mi-e dor de plimbarile prin Timisoara, mi-e dor de Parcul Rozelor, de Filarmonica, de Catedrala, dar cel mai dor mi-e de tine...

........................................................................

Un tanpitel zvapauc si indragostit peste urechi, pe care il stiu de cand l-a adus maica-sa din Maternitate si pe care l-am muscat de degetel sa vad daca nu e mort , e varu-meo... Initial relatia noastra a fost foarte dezamagitoare pentru mine, fusesem anuntata ca o sa am un verishor cu care sa ma joc, si el statea ca varza toata ziua cu biberonul in gura sau cu capul in perna....habar n-avea ca eu ardeam de foc sa joc un fotbal! A trebuit sa-l astept sa creasca ceva pana sa ma bucur de partidele de luat de par, batut cu perne, impartit dulciuri, plecat la colindat, furat cozonac in Vinerea Mare cand fugeam de la Denie ( Doamne, iarta-ne, eram mici si prosti, diferenta e doar ca azi suntem mari...!) ... Eh, timpul a trecut, am crescut impreuna, ne-am batut, ne-am pupat, ne-am certat, ne-am iertat, iar acum cumparam impreuna cadouri pentru gagici, ne acoperim unul altuia prostiile, ne injuram cu dragoste si tot tacamul.
De ce te iubesc eu pe tine, lasand la o parte cei 16 ani in care ne-am suportat cu iubire reciproc? Pentru ca atunci cand mi se ridicase parul in cap de nervi si as fi trimis intreaga omenire sa pupe niste icoane, a sunat telefonul pentru ca tu sa ma intrebi razand: ce faci, femeie?
Da, Cristi,te iubesc, bah fraiere, te iubesc!

..............................................................................

Chiar daca viata a fost cam ciudata, am demonstrat impreuna ca nimeni nu ne poate impune sa nu ne vedem, nimeni nu ne impune pe cine sa iubim, cum si cat... Am depasit orgolii, conceptii, interdictii , iar pana la urma adevarul a iesit la suprafata! Imi pare rau ca nu am crescut impreuna, ca nu ti-am bandajat genunchii rupti la joaca in fata blocului, ca nu am croit hainutze pentru papusi impreuna, ca nu ti-am furat din bomboane.... insa sunt fericita ca am fost acolo una pentru cealalta atunci cand am simtit cat de grele sunt unele clipe...
Oriunde as fi, stii ca te iubesc, stii ca esti vara mea, stii ca... tot ce vreau de la tine e sa fii fericita! Ai grija de tine, Ingrid, si nu lasa niciodata pe NIMENI sa te faca sa suferi! Nu are nimeni acest drept! Te ador, copile!

.............................................................................

Ultimul , dar de fapt primul... e fratele meu de suflet, Gaby! Nu stiu daca intr-o viata anterioara ne-am iubim cat de cat, dar e clar ca am recuperat in viata asta! Nu numai ca a fost acolo cand am plans, cand am ras, am impartit si bune si rele, ne stim toate povestile d'amour, ne stim ca pe buzunare! :)) Fratello, o promisiune e clara, amintirile de pana acum sunt nimic, nici intalnirea din fata Consului, nici inghetata de la Biblioteca, nici tzipatul din restaurant, nici piperul de la Pescarus, nici atmosfera de la ziua ta, nici show-ul de la Cantemir, astea sunt momente vesele, momente care te bucura... insa in viata fiecaruia dintre noi sunt anumite momente cand simti cat de important e un zambet , o privire... si eu asta am simtit pe scena de la Muzeul Enescu , atunci cand ma uitam la tine si gaseam incredere in privirea ta!
Poate de aceea este singurul barbat caruia i-am putut spune TE IUBESC! , chiar daca suntem nu prieteni, ci frati! Te ador, bah!!!!

...............................................................................

Nu pot sa inchei fara:

P.S. Undeva, cineva coabiteaza clandestin pe teritoriul sufletului meu... si isi castiga zi de zi dreptul la statutul de prieten... si nu pentru ca suntem in aceeasi retea de telefonie mobila! :)) Asa ca... multumesc ca ai aparut in viata mea, Maestre ! Sper sa tot testam vinuri, nu neaparat la Sofia Bistro sau pe plaja! :)) Vin sa fie...ca de restu de ocupam noi! :p




In incheiere, ce am eu frumos in viata mea sunteti VOI!