Vorbeam azi cu cineva tare drag sufletului meu... ma intreba daca iubesc, daca am iubit... nu am stiut ce sa raspund si am ales sa intreb: ce e iubirea?
O intrebare atat de veche si de cifrata, ce a acumulat mister cu fiecare poveste de dragoste ce s-a nascut si a murit...
Candva am ascultat-o pe Ileana Vulpescu la o emisiune spunand ca iubirea inseamna prietenie, atractie si respect... Ma inclin in fata dumneavoastra, Doamna, in necunostiinta de cauza mi se pare pe cat de simpla, pe atat de profunda aceasta definitie logica a iubirii.
Exista oare iubirea? Exista oare sentimente atat de puternice neintinate de dorinte carnale, obsesii sau capricii ce pot face sufletul sa se ridice dincolo de starea aceasta simplista?
Mi s-a raspuns intr-o confesiune de suflet trecut prin toate flacarile vietii ca noi oameni iubim, mai mult sau mai putin...in functie de sufletul fiecaruia...
Unul este mai pasional, altul mai rece... Nu gradul de cultura diferentiaza intensitatea simtirilor, ci doar sensibilitatea unui suflet, profunzimea trairilor lui...
Nordicii in general sunt mai reci, mai distanti, sudicii din contra, pasionali, gelosi, inflacarati...
Cred ca am ratiunea unui nordic si sufletul unui sudic... sau...oricum o combinatie bizara!
Revenind la acea confesiune ce nu cred ca o voi uita vreodata... m-a facut sa realizez cat suntem de diferiti, si totusi, unanim vulnerabili in fata iubirii...
Unele suflete ard in jocul atractiei, altele merg mai departe, cautand afinitati, afectiune, prietenie... cat e capriciu? obsesie? iubire? dependenta? numai dupa ce valvataia initiala a focului incepe sa se domoleasca realizam....
Paleta sufletului e mare... unii iubesc sincer, altii iubesc in joaca, altii superficial, altii se alina sperand sa se vindece, altii cauta refulare, pentru unii e doar un capriciu de moment... Sub orice forma ar fi, iubirea sau o tentativa de iubire coabiteaza in sufletul fiecaruia dintre noi... Insa interesant e ceea ce ramane in urma ei... Si asa cum spunea cineva tare intelept , doar ca e tarziu si nu mai stiu cine, o determinanta clara a caracterului este ceea ce ramane in urma iubirii : amicitie sau dispret...
Tind sa cred ca ne putem reflecta sentimentele in frumusetea trandafirilor...
Mii de nuante de culori, mii de miresme de parfum...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu