E o vorba...sunt momente cand oricum ti-ar sta corpul, sufletul e in genunchi...
Asa ma simt eu acum... pur si simplu simt ca nu mai pot, sufletul mi se revolta si ochii imi plang! Suntem atat de mici intr-o lume in care nimanui nu-i pasa, in care toti ajung in funtii inalte prin culori politice, compromisuri si pupincurisme! M-am saturat sa astept un rahat de transfer la o alta facultate, m-am saturat sa vad cum mi se refuza ceea ce legal si corect este al meu, un loc la buget obtinut prin concurs, m-am saturat sa vad cum te umilesc toti prin infatuarea si indiferenta lor! Daca eram copil de prim ministru oare la fel discutam? Daca eram copilul unuia din lumea interlopa oare la fel stateam in fata usilor inchise? Nu! Pentru ca avea tata bani sa cumpere TOT, si nici n-ar fi cheltuit prea mult, la cat de ieftin va vindeti! Multumesc, Romania, pentru un sistem de rahat si pentru o viata perfecta doar in vis!
P.S. In toata nebunia si mizeria asta... multumesc Gaby, multumesc Costin, ca ma suportati cand nici eu nu ma suport, ca ma incurajati cand uit ca si maine e o zi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu