duminică, 30 august 2009

Ceea ce nu-ti pot spune...


Iau telefonul, apelez numarul tau si inchid... As avea atatea sa-ti spun, si totusi... ezit. De ce? Pentru ca nu ai intelege ce inseamna sa tii la cineva, sa fii acolo alaturi de el doar cand are nevoie si in rest sa te trateze in functie de conjunctiile astrale...ale muschiului de la degetul mic!
M-am saturat, pe cuvant, te ador, dar am si eu un suflet! Daca nu vezi realitatea, asta e, e trist si doare, insa am obosit sa astept o noua zi, mai buna... Ramai cu egoismul tau, linge singur in continuare ranile care le ai pe suflet, eu nu mai pot sa le pansez, it's over! Te ador asa cretin si orb cum esti, dar egoismul tau e vecin cu cruzimea! Nu mai spune nimic, doare al dracului de tare...si in fond, mai avem ceva sa ne spunem in afara de servo-directie, partituri si meciuri?
Tu...nimic....Eu...atatea....


Daca ai sa vezi vreodata realitatea, am acelasi numar de telefon... Nu ma suna insa la miezul noptii ca altadata, s-ar putea sa nu mai fiu singura...

Niciun comentariu: