Mon cher, azi intr-o discutie de oameni mari cu una bucata prietena, dintr-una alta ajungem la subiectul tabu: pirostiile si puradeii! Ca nah, ca aproape orice reprezentanta a sexului frumos, fata se vedea mireasa, mamica, nah, vise de femeie!
Nu ca nu ar fi ceva normal, fereasca Sfantul, dar la un moment dat , era foarte uimita de atitudinea mea vazandu-ma asa de glaciara in privinta acestui viitor ce mie imi pare tare indepartat.
Pai domne, poate sunt eu infectata de o doza de realism in cantitati industriale, dar hai sa ne gandim un pic!
Ca orice femeie, si eu visez la o iubire ca-n povesti ( nu de groaza, normal!) , la rochia de mireasa, la bebel sau de ce nu, bebei... Dar pana acolo, mai e mult mamica pana departe.
Nu ma tenteaza ideea de a da fuga la altar nu pentru ca as considera casatoria ca fiind sinonima cu Alcatrazul, stiu ca nu voi deveni de bunavoie si nesilita de nimeni invitata de onoare la o inchisoare de maxima securitate! Pur si simplu vreau sa fiu cu capul in nori si picioarele pe Pamant, ca la inceput , vorba aceea, toti avem un balcon ca Julieta si Romeo din Verona, pe care ulterior vom intinde rufe!
Asa ca atunci cand imi voi pune shaiba pe deget si voi da cu subsemnatul pe hartie, nu vreau sa fie pentru ca mi-a placut rochia aia cu trena din vitrina , pentru ca al meu ca bradu de 3 luni e sirop de capsune sau am bebel la bord!
Un copil atunci cand se naste nu este vinovat ca ai lui parinti au fost luati de valurile hormonale, si de fapt ei sunt unul student si altul somer, sau impreuna abia isi pot plati chiria intr-o garsoniera la periferia orasului! Stiu ca cea mai importanta e iubirea intr-o familie, dar ajutorul social nu ofera o viata decenta imbibata in iubirea parentala!
Asa ca nu-mi mai spuneti mie ca normal e sa visez la trena si pampers, cand de fapt fiecare dintre noi ( mai ales la fete ma refer ) ar trebui sa avem independenta financiara care sa ne permita sa ne intemeiem o familie , pastrandu-ne coloana vertebrala pe cardul nostru, nu pe buzunarul de la pantalonii partenerului de celula...pardon, de casatorie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu