Azi am ajuns pret de cateva minute la Biserica de pe langa Ateneu. Totul tipic ortodox. Practic nu aveai ce reprosa. Insa sufleteste , nu simteam ca acel loc mi-ar putea reda echilibrul.
Poate ca am eu o relatie mai ciudata cu Lumea de Dincolo de Nori, insa pentru mine aceasta relatie este singura certa, singura care imi da mereu putere sa ma regasesc, care imi este singurul punct de echilibru in acest haos al vietii.
In Craiova sunt multe biserici superbe, din punct de vedere estetic, arhitectural, istoric, insa... nicaieri nu ma pot simti eliberata de toate aceste nimicuri cotidiene asa cum ma simt cand ingenunchez in fata icoanei Fecioarei Maria din Biserica Madona Dudu sau in fata statuietei Sfantului Anton de la Biserica Catolica.
Ciudat poate pentru altii, pentru mine insa este egal cu zero daca sunt intr-o biserica ortodoxa sau una catolica. Dumnezeu e unul singur,asa ca nu am cu cine sa votez.
Totul in viata e efemer, poti intr-o clipa sa ai totul sau nimic, singura certitudine este ceea a unui sfarsit. Insa dincolo de toate aceste lupte zilnice din orgoliu, iubire, ura, dorinta de a parveni, ramane ceva sfant in fiecare dintre noi. Este acea stralucire din privire ce ne oglindeste sufletul...este lumina credintei, a puritatii, a sperantei. Atata timp cat nu o lasi sa se stinga, nu ai pierdut nimic!
Astept ziua in care voi gasi si aici acel loc in care atunci cand ingenunchezi, sa simti ca nu trupul tau este in genunchi, ci sufletul, acel suflet mai bun sau mai rau, mai mic sau mai mare, pe care ti-l incredintezi lui Dumnezeu...
P.S. Niciodata nu suntem cu adevarat singuri...Cineva acolo Sus s-a gandit la noi, inainte ca noi sa ne ridicam ochii umbriti de lacrimi spre Cer...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu