Incerc sa scriu, insa cuvintele intarzie sa apara. Am atatea franturi de idei in minte, atatea franturi de trairi ascunse intr-un colt de suflet… Poate ca e prematur sa scriu, poate ca cu timpul acest haos o sa-si gaseasca un punct de echilibru si abia atunci totul o sa se materializeze in randuri, pagini…
Pana atunci nu-mi ramane decat sa traiesc cu indoiala aceasta: Am gresit eu imprastindu-mi sufletul in o mie de zari pentru a oferi un curcubeu?
S-a rupt ceva adanc in sufletul meu, e prea tarziu ca sa mai pot fi naiva si vulnerabila, simt ca in urma mea am lasat un suflet a carui poarta s-a inchis …
Ramai cu bine sufletul meu, in lumea asta nu am nevoie de tine… imi ajung ipocrizia si indiferenta!
P.S. “ Sting lumina, trag oblonul si incui….. ai fost ultimul client. Magazinul meu de vise nu mai vinde nimanui!”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu