art

ART

Pentru tine, femeie....

O FEMEIE TREBUIE SA AIBA:


-Suficienti bani in contul ei ca sa se poata muta sau inchiria o locuinta, chiar daca ea nu vrea niciodata asta......sau nu este nevoita sa faca asta


-ceva pentru imbracat care sa fie perfect pentru servici sau pentru o intalnire cu cineva "visat" si care trebuie sa fie gata intr-o ora.


- o tinerete pe care sa o lase multumita in urma


- un trecut suficient de "suculent", pe care il va putea povesti cind va fi batrina


-un set de surubelnite, o masina de gaurit si un sutien negru de dantela.....


-o prietena/prieten care sa o faca intotdeauna sa rida.......si una care sa o lase sa plinga


-o piesa de mobila buna care sa nu fi fost proprietatea nimanui din familia ei


-8 farfurii care sa se asorteze, pahare cu picior pentru vin si o reteta de mincare care ii va face pe musafiri sa se simta onorati


-Sentimentul de control asupra destinului ei


-Cum sa "cada" in iubire fara sa se piarda.





FIECARE FEMEIE TREBUIE SA STIE:
-Cum sa paraseasca un servici, sa intrerupa o dragoste si sa se confrunte cu o prietena, fara sa intrerupa prietenia.
- Cand poate sa insiste mai tare.......si cand trebuie sa plece.
- ca nu poate schimba lungimea picioarelor, latimea soldurilor sau natura parintilor sai.
- Ca, poate nu a fost perfecta copilaria ei, dar ca s-a terminat...
- Ce trebuie sa faca, sau sa nu faca, pentru a fi iubita mai mult...
- Cum sa traiasca singura..... .chiar daca ei nu-i place asta...
-Pe cine sa creada, pe cine sa nu creada, si de ce ea nu trebuie sa ia asta ca pe o ofensa personala... ...
- Ce poate sau ce nu poate indeplini intr-o zi, intr-o luna.....si intr-un an.




Articol furat de pe : http: //miki-ganduripentrufiecarezi.blogspot.co pt ca MERITA!

Iubire de copil....

Mi-e dor de casa... privesc pozele asa una cate una, parca nici nu le vad, sunt deja departe de toate astea... sufletul meu e acasa deja...
O poza veche...zambesc trist... daca ai stii cat de dor imi e de noi, de toata iubirea aia naiva si pura, de certurile prostesti si de impacarile pline de orgolii...
Acum cand vad in jurul meu atatia barbatii fara caracter, superficiali, frustrati, imaturi...imi dau seama cat de norocoasa am fost cu tine!
Poate ca n-am stiut niciodata sa spun TE IUBESC insa ai lasat in sufletul meu amintiri dulci si zambete tandre, ai lasat bucuria unei adolescente impreuna...
Am crescut alaturi de tine, am invatat multe impreuna, am gresit si am iertat, am tipat si am sarutat cu dor...
Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi, mi-e dor sa mai am naivitatea si lumea mea de basm...
Viata merge mai departe pentru fiecare dintre noi, fiecare are drumul lui, cu toate astea, vom fi mereu un reper de iubire pe harta celuilalt...
Multumesc pentru tot, Razvan. Un "te iubesc" tarziu si prietenesc...

...

Paler: Viata pe un peron.....

Una din prejudecăţile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat. Dar nu mă pot opri să gândesc că pretutindeni există o pădure în care se pierde o linie ferată. Pentru că mereu există un orizont dincolo de care considerăm că e normal să ajungem. Şi o mlaştină unde ne atrag amintirile. Eu am imaginat gări, peroane şi am trăit aşteptările. Acesta a fost, se pare, destinul meu.


In funcţie de ce se clădeşte pe ruinele unei închisori, se poate spune cât de necesar era ca ea să fie dărâmată.

Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.


Goya zicea că somnul raţiunii naşte monştri. Da, e adevărat probabil. Dar şi somnul dragostei naşte monştri. Şi somnul încrederii în ceilalţi.

Vă mărturisesc că unul dintre cele mai mari defecte ale mele a fost că nu m-am priceput să mint nici măcar când alţii nu-mi cereau decât asta.

Ştiu că mărturisirile prea sincere par scandaloase. Mulţi s-au învăţat cu o anumită pudoare a minciunilor cuviincioase, tresar când le spui prea direct ce ai de spus. Nu le convine. Preferă să audă totul ca prin vată. Atunci rămân liberi să reacţioneze cum vor, inclusiv să se comporte ca şi când n-ar fi auzit...

Strângând în braţe aerul, reuşeşti cel mult să te sugrumi.

Lucrurile pe care le-am dorit eu, profesore, nu le-am putut obţine niciodată cerându-le sau luptându-mă pentru ele. Cum poţi să lupţi pentru tandreţe? Sau pentru duioşie? Cel mult poţi să le aştepţi. Aşa că eu sunt învăţată să aştept. Cred că asta fac de când mă ştiu. Aştept.

Cine s-a ridicat împotriva tăcerii a riscat totdeauna să se facă tăcere în jurul lui. Oamenii îţi iartă multe, dar nu-ţi iartă când le arăţi cu degetul laşitatea. Ei vor să pară nobili chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.

...

"... in intuneric daca aduci intuneric nu vei schimba nimic. doar lumina mai poate schimba ceva..."


Multumesc... no comm....