duminică, 6 iulie 2008

Grazie...


...o atingere timida si usoara a fost suficienta insa pentru a virusa un suflet neincrezator...

...microbul atingerii a declansat lupta cu simptomele increderii...

...prea slabe pentru a rezista febrei ravasitoare cauzate de afectivitate, fiecare por al sufletului a devenit dependent de tandrete...


tine-ma sub aparate, lasa-ma sa traiesc cu perfuzii de sperante, da-mi supradoze de iubire, dar nu-mi lasa sufletul sa moara...

caci iubirea, e adevarat, poate provoca arsuri grave ce lasa urme adanci, insa lipsa iubirii distruge sufletul, lasandu-l sa zaca intr-o coma a sentimentelor.... oficial traiesti, neoficial nu mai ai de ce, esti mort demult...



Nu vorbele, ci sufletul meu e singurul care ar putea sa faca o reverenta si sa-ti spuna : am fost fericit! ... grazie...

Niciun comentariu: