Sau mai bine maine...?...
Scriu acum. Intotdeauna mi-a fost teama ca sentimentele nu le pot arhiva...Ideile da, le mazgalesc rapid pe o foaie, si stiu ce am vrut sa spun... Sentimentele insa imi e imposibil sa le pot "formoliza" . Timpul le schimba forma, profunzimea, substanta, textura...Procesul de evaporare va incepe indata ce ma voi ridica de la birou, o sa dispar incet, picatura cu picatura din tot ceea ce sunt acum... "Monica" de azi va fi o straina pentru cea de maine...
In fiecare zi in interiorul nostru mor celule, se nasc celule.. In fiecare clipa mor idei, se nasc idei... In fiecare secunda mor sentimente, se nasc sentimente, se diminueza, se contureaza, se dinamizeaza, Dumnezeu stie ce li se mai intampla, cert e ca nu suntem niciodata aceeasi!
O numim " dispozitie"... buna, f buna, ingrozitoar de proasta... Asta sa fie oare? Sau mai degraba o transformare inconstienta a propriului "eu".
Las filosofia aberanta proprie pt alta zi... E tarziu si imi e somn....
Vroiam insa sa las o urma a acestei zile... o amintire a "Monicai" de azi... Cu bune , cu rele, cu pofta de ciocolata, cu asteptari si cu incertitudini... Ea va pleca... Se va ridica , va pasi usor pe gresia rece in drum spre baie, dusul va dizolva intrega ei substanta , va spala pacatul existentei, va sterge orice urma a lui "azi"... asteptand imprevizibilul lui "maine"... Ascund trupul gol in cearsaful alb si astept sa cada cortina....un alt act, un alt rol...acelasi personaj...
Noapte buna, Monica... esti aceeasi cu cea din fotografia de pe birou, esti aceeasi cu cea de azi, esti aceeasi cu cea de maine, insa nu semeni cu nici una... Cine esti...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu