De ce simt ca nu te simt , ca esti mult prea departe atunci cand esti langa mine? De ce iubirea ta e rece ca gheata, iar sufletul meu se topeste sub razele arzatoare are neincrederii?
De ce te cred cu neincredere, doar din dorinta de a te crede?
De ce uneori pari un inger , insa lumina ta ma sperie? Ochii mei sunt prea sensibili si nu te pot privi, lumina ta e demonica, simt cum ma arde cand te apropii de mine....si daca esti un inger de ce te simt un demon? Poate t esti un inger demonic sau poate un demon angelic....insa vezi... eu nu pot sa te simt, orice ai fi, pentru ca sufletul meu e cenusa, iar trupul meu e umbra.... Am ars in flacarile neincrederii, sufletul meu a ramas doar o urna a sentimentelor ce au ars in iadul iubirii....
Daca esti inger... ai tu oare puterea de a-mi salva sufletul mistuit de flacarile durerii?
Iar daca esti demon... ai tu oare puterea de a-mi vinde sufletul Raiului?
Cine ar mai putea salva o umbra a trecutului? Cine ar mai putea crea speranta din cenusa durerii?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu