Scenografii destinului

Tarziu in noapte, invaluiti in atmosfera aromata de portocala si vanilie, plutind in fanteziile opiului, stau amandoi langa semineul ale carui flacari sunt umbre dansante pe ziduri...
Isi petrece incet degetele prin buclele parului ei cafeniu, landu-si mana apoi sa ii alunece pe pielea ei catifelata, glisanduse incet, incet, pe gat, coborand treptat spre sanul ei rozaliu... Ea este zeita, ea este muza si nebunia lui... Asemeni unui sclav, el , stapanul tuturor, se lasa inlantuit de bunavoie de dorintele ce se nasc din privirea ei misterioasa....

Lumina jucausa a lumanarilor se strecura printre valurilor baldachinului... ca intr-o poveste orientala... invaluita mai mult in aura senzuala a luminii decat in matasea ce ii acopera o parte a trupului, se lasa alintata de atingerea lui fina...
Capricioasa zeita, in somnolenta dulceaga a noptii, ii ceru in cele din urma jocuri de sperante, lacrimi de iubire, nebunia pasiunii, le vroia pe toate, ca apoi sa le arunce dispretuitor in semineul arzand....
Iar el, sclavul pasiunii ei, ii compunea povesti de dragoste, ii sacrifica pe altarul frumusetii ei sperantele desarte ale omenirii, dorintele si visele indragostitilor, nebunia durerii si durerea nebuniei indiferentei...

Rasfatata noptii se juca o vreme cu darurile cerute, invartind usor pe degetele ei fine vietile noastre, apoi razand cristalin, arunca in focul semineului visele noastre, privind fascinata in continuare la ceara ce imi ardea lumanarea iubirii, prelingandu-se incet...incet...pana cand lumina jucausa a lumanarii se va stinge pe nesimtite...

- Cere-mi zeita ce vrei, sunt sclavul tau, ei sunt toti ai mei, iar eu sunt tot al tau, doar al tau, sanii tai sunt altarul meu, chipul tau e icoana mea, ochii tai sunt stelele mele, singura lumina ce o cunosc...iar gura ta, da, gura ta este otrava ce-mi picura in suflet viata... Cere-mi zeita ce vrei, dar da-mi o clipa de iubire!
- Daruieste-mi nebunie, poezie, cantec, culoare, durere si fericire de o clipa, pasiune si dorinta... adu-mi lumea la picioare, asta e tot ce vreau!


Destinul ii aduse in palme tot ce ii ceru, cersindu-i apoi iubire efemera a zeitei DRAGOSTEI...

...............................................................................

Sunt o fecioara a vietii ale carei vise sunt sacrificate pe altarul IUBIRII...
Sunt cea mai mica dintre personajele acestui teatru de papusi, joc rolul pe care Destinul,scenograful vietii mi l-a incredintat... sperantele mele sunt fum, iubirea mea e vis, timpul este contratimpul ce-mi masoara clipele...
Zambesc resemnat si astept ca Destinul sa indeplineasca noile capricii ale zeitei Dragostei...