< da play si citeste >
Oare cum ar fi daca pentru o clipa timpul s-ar opri in loc si am fi iar copii? Mi-e un dor nebun de visele de altadata, lume calda si inocenta cu sperante si liniste, cu genunchi zgariati si papusi ravasite, cu acadele si volanase, cu printi si printese... Mi-e dor sa cadu si sa plang, sa alerg la mama si toata lumea sa para mica si inofensiva cand ea ma strange in brate, sa uit ce e durerea si minciuna, sa cred iar si sa visez...
Unde esti, Printule? Intr-o lume a gps-urilor si pe suflet, nici tu nu mai stii unde esti si incotro mergi, poate o sa ne intalnim vreodata pe contrasens, prea grabiti sa prindem un loc de parcare in aceasta viata...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu