Nunta in cer...

Mircea Eliade- Nunta in cer

„... Am uitat de mult gustul atâtor trupuri pe care le-am cunoscut.
Asta se întâmplă aproape tuturor bărbaţilor: să nu aibă amintiri calde, să nu mai păstreze nimic din toată magia aceea a dragostei fizice.
Cred că femeile uită mai greu; trupurile lor păstrează îndelung prezenţa bărbatului pe care l-au iubit sau cunoscut cândva. Dar se întâmplă în viaţa oricărui bărbat un miracol de câteva clipe: întâlnirea unei priviri, o sărutare, o atingere care nu se aseamănă cu nimic din tot ceea ce a fost până atunci. Parcă ar începe un fir nou, o deşteptare în altă parte: pătrundere misterioasă, şi totuşi firească, într-un văzduh necunoscut...”

Lorelei....

"Daca ar fi fost sa trec printr-o padure cu lupi sa ajung pana la tine, as fi ajuns cu zdrentele tineretii mele sfasiate, dandu-ti ultima ei picatura.
De-ar fi fost sa trec prin ierburi cu serpi ca sa ajung pana la tine, cu talpile goale as fi calcat pe suierul mortii mele, aducandu-ti-o sa-i inchizi ochii.
Dar la poarta casei tale vegheaza dragostea - si mi-am tras pasii inapoi ca la iesirea cu icoana din biserica.
Cant ragusit pe sub ferestrele casei tale, cum canta copiii italieni pe strazile oraselor noastre, in mizeria frumusetii lor cu ochi mediteraneeni.
Cant cu mana intinsa sub cer, ca odinioara cei neimpacati la raspantii de drum. Ascultati, voi toti, bucuria si durerea mea."


"Totul ne desparte pe tine si pe mine: distanta, oamenii, viata si poate si destinul. Ti-aduci aminte? Ca sa-l cunoasca pe Cesar, Cleopatra, insotita de un singur credincios, a trecut marea cu barca, infruntand-o, s-a lasat infasurata intr-un sac oridnar si dusa pe umeri in palatul lui Cesar, fara ca nimeni sa-si inchipuie ca intr-un tol purtat pe umeri regina Egiptului vine sa-l vada pe Cesar.
Iata ce-ti aduce scrisoarea mea. Nu ma tem nici de zambetul tau. Deci nu ma tem de nimic. Sunt ceea ce-i dincolo de fereastra odaii tale: departarea. Sunt cea mai mica fata a lumii intre randunelele ei fiindca ma infasor in intregul ei necunoscut. Privirea ta nu ma va gasi nicaieri. Amintirea ta nu are unde sa ma afle. Glasul tau nu poate sa ma strige si nu stie unde. Sunt intre cele patru zari: raspantia lor.
Cu zece ani in urma ti-as fi spus :"Cu-cu". Dar sufletul meu si-a pierdut glasul copilariei. Stii sa asculti? Auzi vantul la fereastra? Auzi pasarile care pleaca si se intorc, ducand si aducand primavara? Stii ce-i nostalgia? Privesti uneori pe fereastra fara sa vezi nimic? Sunt pe acolo si intr-acolo, fara fiinta, o apropiere si o indepartare in preajma ta.
Gandeste-te la mine ca la o stea desprinsa din tine si dusa in intunericul fara fund."



Fragmente din "Lorelei" de Ionel Teodoreanu... Minunat!

Tatuaj pe suflet...

Chiar daca azi fiecare plecam pe alt drum, chiar daca de azi vom incerca sa stergem amintirile, vom trece de la iubire la ura, de la pasiune la furie, stiu ca n-am sa te uit niciodata...

A fost frumos,a fost o iubire infantila, o iubire pura...

Fiecare clipa a fost ca un ac, mi-ai desenat cel mai frumos tatuaj pe suflet...

Multumesc pt fiecare clipa, nu o sa uit visele in care noi am crezut...
Lacrimile din noapte nu vor sterge durerea pe care mi-o impun si si nici remuscarile pt ca stiu ca suferi...

Ingenunchez si ma rog sa ma ierti si sa uiti... Nu mai am lacrimi si adorm tarziu cu tine in gand... As vrea sa te strang in brate, sa iti aud iar bataile inimii asa cum ti le auzeam ieri cand ma strangeai in brate... Dar nu pot...

Am crezut ca va fi mai bine pentru amandoi... nu am vrut sa doara...

Te voi pastra in sufletul meu si sper sa ma poti ierta...Iarta-ma...
De azi voi trait iar pe jumatate...voi visa iar pe jumatate... Cat imi vei lipsi!

De ce...?

Marin Sorescu

---

Ceva ca rugăciunea

Nu stiu ce am,
Ca nu dorm cand dorm
Nu stiu ce am,
Ca nu sunt treaz,
Cand stau de veghe.

Nu stiu ce am,
Ca nu ajung nicaieri,
Cand merg.

Nu stiu ce am,
Ca stand pe loc
Sunt, hat , departe.

Doamne, din ce fel de huma
M-ai luat in palmele tale calde
Si cu ce fel de saliva
Ai amestecat si-ai framantat huma-mi?

De nu stiu ce am
Ca exist,
Nu stiu ce am
Ca nu mai am nimic,
Decat pe tine.

Incurabil...

Magda Isanos

---

Sarută-mă

Saruta-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surâsul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.

Saruta-mi fruntea, gândurile rele
Si toate indoielile-or să moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.

Cafea amara...

Marin Sorescu

---

Am zărit lumina

Am zarit lumina pe pamant
Si m-am nascut si eu
Sa vad ce mai faceti
Sanatosi? Voinici?
Cum o mai duceti cu fericirea?
Multumesc, nu-mi raspundeti.
Nu am timp de raspunsuri,
Abia daca am timp sa pun intrebari
Dar imi place aici.
E cald, e frumos,
Si atata lumina incat
Creste iarba.
Iar fata aceea, iata,
Se uita la mine cu sufletul...
Nu, draga, nu te deranja sa ma iubesti.
O cafea neagra voi servi, totusi
Din mana ta.
Imi place ca tu stii s-o faci
Amara.

Nopti tarzii...

Prea multe intrebari .
Prea putine raspunsuri.
Ratiunea intreaba, inima ezita sa raspunda...




Incerc sa adorm, iau perna in brate, dar somnul intarzie sa apara. Nici genele nu mai imi spun povesti ca alta data, nu mai pot sa transpun in vis ceea ce speram sa devina realitate...
Stiu, simt si eu ca sufletul meu a inghetat. Ma simt goala, de parca toate sentimentele ar fi fost absorbite de un burete... buretele ratiunii.





Incerc sa vad dincolo de ziua de maine... dar nu pot... Degeaba tot incerc, doar Timpul poate sa spuna ce va fi...


Ma ridic, las perna sa viseze ea in locul meu... plec, am nevoie de drogul meu... se pare ca am trecut la supradoza in noaptea asta... Am nevoie sa prizez sunete, sa imi injectez muzica in venele sufletului, sa simt ca totul devine relativ, efemer... sa ma detasez de tot, sa simt ca imi pluteste sufletul.... Vioara e intr-adevar un drog pentru mine. Cu ea pot sa plang, sa zambesc, sa simt ca plutesc, nimic nu ma retine, nimic nu ma inhiba...





Cineva imi spunea ca viata e asemeni unui joc. Oricat ai lupta, la un moment dat se intampla sa pierzi sau sa castigi, cert e ca nu poti ramane la nesfarsit la acelasi nivel al jocului...
Poate ca asta se intampla acum... am terminat un alt nivel al acestui joc numit "viata". Am pierdut? Am castigat? Si una, si alta... Stiu doar ca urmeaza un alt nivel , mai greu, mai profund... Regulile mele raman insa aceleasi...

Dorintele sunt legile mele, sentimenele -s rugaciuni , iar visele principii!