O aventura....

Am obosit.... ma pierd in cuvinte, sentimente, deziluzii...

Am obosit....mi-e un dor nebun de soare, de mare, de nisip, de clipe in care mintea si trupul sa fie la unison....

Am obosit...sa mai cred ca va fi bine, sa mai cred ca e adevarat, sa ma mai lovesc de aparente..

Ne pierdem in vise, ne pierdem in mentalitati, ne pierdem in catalogari eronate, ne pierdem in naivitati.

Am obosit sa mai fac pe indiferenta, sa mimez ca o alta persoana doar ca sa pot fi ca voi.

Stop! Imi vreau sufletul inapoi! Imi vreau inapoi viata, visele, sentimentele, iluziile!

Vreau sa fiu EU , vreau sa simt iar ca am o inima care pulseaza, vreau sa plang si sa rad iar, chiar daca astfel risc sa nu mai fiu a ta, a voastra, a lui.
V-am lasat sa incercati sa imi modelati sufletul....v-am lasat sa imi decolorati reactiile, sa imi pictati noi sentimente, sa imi desenati un alt suflet, sa imi distrugeti mandria si orgoliul. Am facut toate aceste compromisuri cu lacrimi pe fata, crezand ca poate astfel voi afla ce inseamna sa fi iubit de cei la care tii. Dar...nu a mers...nu pot fi asa cum vreti voi, nu pot fi o indiferenta, o anonima, nu pot sa nu simt! A fost o aventura....dar ramane doar o incercare...

"Merg mai departe acum...sa caut iar lumina, sa caut iara ce-am pierdut, merg mai departe acum sa caut iar iubirea..."

Ascultam si simteam cum fiecare vers, fiecare armonie imi patrunde in vene si ma face sa imi recapat iar speranta, sa imi pot sa jos masca asta stearsa si sa spun..."Merg mai departe acum.."....merg mai departe acum, nu pt o noua aventura, merg mai departe pe drumul meu....

Merg mai departe cu riscul de a te pierde, de a va pierde... Timpul o sa poata spune daca tot ce am trait a fost real... Chiar daca veti ramane doar niste umbre departe in trecut, va voi purta in sufletul meu , acolo undeva, si nu voi uita sa va multumesc pentru timpul acordat....

Nu am ce sa inchei, fiecare usa inchisa deschide o alta, fiecare sfarsit aduce un alt inceput, nu am de ce sa inchei, nu s-a terminat nimic....indiferent de ceea ce avem....am avut...sau vom avea...chiar daca azi va deveni ieri, chiar daca maine va fi prea tarziu, chiar daca o lume intreaga o sa imi para prea mica..stiu ca nu voi uita...ca azi...a existat!

Ma ridic, imi adun sentimentele , gandurile si sperantele si desenez un nou curcubeu pe cer....nu stiu sa traiesc sub un cer cenusiu, nu stiu sa ascult picaturile de ploaie!Fii tu soarele meu si lasa-ma sa respir asa cum stiu eu, lasa-ma sa te molipsesc de fericire!