Cu sufletul in genunchi...

E Pastele... Am primit de dimineata un mesaj care m-a facut sa mi se umple ochii de lacrimi...

"Iubeste, iarta, cum El te-a invatat, crede si uita tot ceea ce ai indurat , El ti-e lumina, caci El ne-a creat, sa nu uitam, El ne-a salvat: Hristos a inviat!".....

Poate intr-un alt context nu m-ar fi impresionat atat de mult acest mesaj, insa in ultimele zile am trecut printr-o paleta foarte diversa de stari si sentimente... Un intreg cliseu de imagini si trairi mi-au trecut prin minte : intr-o secunda am retrait momente care fara sa vreau m-au marcat...

Credeam ca am ajuns la o maturitate suficienta incat sa nu imi mai pese, insa se pare ca fara sa vreau inca mai cred in oameni... Viata mi-a demonstrat inca o data ca de prea multe ori aparentele insala... Insa am mai invatat ceva: ca sunt oameni cu care in mod normal nu schimbi mai mult de doua cuvinte, insa atunci cand esti singur, vor fi alaturi de tine neconditionat. Poate sunt eu prea sensibila, poate muzica m-a facut sa vad viata altfel... insa tind sa cred ca viata nu se poate rezuma numai la aparente... Adevaratele valori ale vietii ( cel putin eu asta cred) sunt: sufletul, sentimetele si gandurile. Dar....cine sunt eu sa le impun altora valorile sau principille mele? Cu toti traim sub acelasi cer, insa nu toti avem acelasi orizont...

Slujba din noapte de Inviere mi-a reaprins in suflet o credinta pe care am uitat ca o am...sau am avut-o.... Am inteles ca oricate ai pierde in viata, numai de tine depinde daca iti pierzi si credinta... Credinta nu ti-o poate lua nimeni , nimeni nu ti-o poate distruge...

Suntem la inceput de drum, si fiecare lovitura ni se pare ca ne va distruge..fiecare deziluzie ne aduce lacrimi in ochi... Viata insa e dura, ea nu iarta, de multe ori, de prea multe ori, pleca dintre noi oameni nevinovati care nu au apucat sa guste din cupa vietii... Niciodata Noaptea de Inviere nu m-a impresionat atat de mult ca anul acesta... Inca mai aud cum toti oamenii, cu lumani in mana, indiferent daca erau saraci sau bogati, suparati sau fericiti, singuri sau cu cei dragi, cantau : Hristos a Inviat .... In fata lui Dumnezeu, nimeni si nimic nu te poate face sa te mai simti important. Toti suntem egali, indiferent cata durere ascundem in suflet...

Doua ore mai tarziu, cand pe strazi inca mai puteai zari cate un grup cu o lamanare in mana, in cimitirul de la Ungureni se aprindeau lumanari...

La lumina slaba a luamarii , intre crucile reci, o mama saruta crucea fiului sau ce a plecat prea devreme printre ingeri... Ochii acelei femei m-au facut sa imi dau seama ce fericita sunt... Traiesc! Si....la fel de important...cei pe care ii iubesc sunt alaturi de mine!

Am simtit cum in fata unei asemenea dureri nici un cuvant nu-si avea rostul... Durerile si dezamagirile noastre nu inseamna nimic... adevarata durere insa... te reduce la tacere...
Asemeni Fecioarei Maria, acea mama purta in suflet o durere nebuna: durerea de a vedea ca toata iubirea ta nu are nici o forta sa ii redea viata fiului tau... In astfel de momente lumea pare doar o mana de nisip, iar toate lacrimile nu-s decat praf...
Viata insa merge mai departe... E legea firii... Exista in noi o putere extraodinara sa trecem peste astfel de momente...

E Pastele... Rad! Zambesc! It's a wonderful , wonderful life... Port in suflet o raza de speranta, o multumire ce ma face sa zambesc si sa merg mai departe. Stiu ca acolo Cineva ma iubeste!

Suntem tineri, frumosi, iubim si traim viata intr-0 inconstienta ce ne ofera momente de neuitat!

Am lasat in urma fitze si snobisme, simplitatea e singura care poate sa ofere vietii farmec! Ne e greu sa aratam ceea ce simtim cu adevarat, insa sunt momente cand am vrea sa le arat celor de langa noi ca ne pasa, ca suntem impreuna indiferent de ceea ce s-ar intampla.... Multumesc ca existati in viata mea!

Hristos a inviat!