Tu....

Te pierd in acorduri rupte din cadenta unui cantec necompus inca, dar simt deja ultimul acord....indiferenta...

Cuvinte sau lacrimi?

Cuvintele sunt lacrimile celor care ar fi vrut asa de mult sa planga si nu au putut.

Lucian Blaga

Poza de familie...

Sunt articole pe care nu mi-as dori sa le scriu niciodata.....dar de realitate nu poti sa te ascunzi la nesfarsit... Pe zi ce trece constat tot mai des ca traim intr-o lume nebuna...bolnava mai bine zis... Bolnava de ura, invidie, saracie, dezamagire... Fiecare are antidotul, ba nu, e gresit spus antidot, are....propria reteta de alinat sufletul.... Femeile ca femeile, in general cele cu o cultura nu foarte mare, dau fuga la vecina si isi varsa "off-ul"....o lacrima, doua, si se exteriorizeaza.... Barbatii insa isi ineaca problemele in alcool, insa daca lacrimile la vecina ale sotiei nu aduc decat cateva barfe "inocente" pe scara blocului, vizitele LUI la carciuma din colt au si alte consecinte....
Sa nu dramatizam, nu mereu alocatiile copiilor se transforma in sute de grame de votca, dar de celebra violenta in familie nu putem sa nu vorbim!
Sunt asa de "barbatii" unii cand e vorba sa dea cu pumnu in masa si sa isi bata nevestele, de ma gandesc ce neam de boxeori la nivel de campionate modiale ar avea Romanica!
Manifestandu-si iubirea in pumni si picioare, tot mai multe familii ajung sa traiasca sub teroarea efectelor betiilor...De teama, de dragul copiilor, de gura lumii, cu gandul sa nu simta copii cum e sa cresti fara tata, multe femei suporta calvarul unor casatorii esuate, acceptand bataile si jignirile partenerilor de viata....
Parteneri e mult spus, intr-un parteneriat exista respect....
Nu numai sotiile sunt cele care sufera, chiar daca incearca mamele sa mascheze atmosfera apasatoare din casa, zidurile au si ochi si urechi... Iar pumnii si plasetele sunt imposibil de nesesizat...indiferent cat de copil ai fi... E trist si doare sa vezi cum mama ta sufera , iar tu esti mult prea mic ca sa ripostezi si sa o aperi...
Acesti copii cresc cu teama ca maine va fi iar scadal, ca maine tata va veni iar beat acasa iar mama va fi batuta, acesti copii , in proportie de 85% cresc traumatizati... Imaginea pumnului si a curelei au luat locul pupicului de "noapte buna", conceptia unei familii fericite ramand doar un cliseu de film...
Saracia...bataia si alcoolul sunt elemetele primordiale in conturarea unei "poze de familie"... in Romania mileniului 3, intr-o Romanie integrata doar verbal in U.E., intr-o Romanie in care toate pleaca de la Maria Sa, BANUL! Singurul vinovat pentru ierarhia sociala, pentru discriminari, dezamagiri, somaje, abandonuri, avorturi, batai si vicii! Lista....ramane deschisa....
Un lucru insa e clar! In coditiile in care banii pe votca erau destinati pt rechizitele copilului sau intretinere, in coditiile in care nu e o umilinta sa fi portar sau maturator, in coditiile in care atunci cand ai conceput un copil, esti constient ca Dumnezeu ti-a dat un dar , insa ti-a pus in maini "o noua viata" care depinde de ceea ce esti tu, nu ai dreptul sa iti ineci viata in alcool , nu ai dreptul sa ii refuzi copilului tau dreptul la o familie fericita!


FIINTELE UMANE NU AU PRET, ne nastem liberi si nu suntem obligati (ar trebui oare sa spun mai ales obligate?) sa suportam bataile si injuriile nimanui, indiferent cine ar fi!
Ca femeie, dand nastere unui copil ai obligatia morala sa ii oferi in primul rand o copilarie linistita, chiar daca asta nu e compatibila cu ideea unei familii fericite, indiferent daca asta inseamna o familie monoparentala! Tatal nu inseamna un betivan somer care isi terorizeaza familia, tatal e cel care iti ofera linistea unui camin, un sfat si un exemplu demn de urmat in viata! Nu te leaga de el o "shaiba" pe deget si nici un act de casatorie, singurul cu adevarat important e copilul tau! El va fi noul pilon al societatii...el poate fi un Om adevata, sau o copie fidela a celui care i-a fost tata doar in certificatul de nastere!

Nu am chef azi....

Nu am chef azi de lectii de iubire....m-am intoxicat deja...pluteste iubirea in aer mai ceva ca noxele! De trei zile toata populatia tanara este mai rau ca un furnicar... Toata iubirea a fost minimalizata la inimioare : baloane si balonase, pernute rosii, papitoaie de plus, inele in cutiute in forma de inimioara si muuulte muuulte altele... una mai "frumoasa" ca alta! Daca pana acum spuneam sus si tare ca romanii sunt inventivi, azi am ajuns la concluzia ca trebuie sa rectific ceea ce am zis.... Romanii sunt acum in trend, merg in pas cu moda. Iar moda inseamna sa nu iesi ( Fereasca Sfantu'!) din tiparele americanilor. Am imprumutat sarbatori, simboluri, sentimente.... Pai da, si sentimente! Am vazut in jurul meu doar I LOVE YOU!

Pentru cei care nu stiau, aceasta sintagma are un echivalent si in limba romana..."te iubesc"... dar da, stiu, nu e la moda...corect! We must to be COOL!Pfff!

Nu stiu ce e mai rau....o iubire mimata sau una fara pic de originalitate...sincer, prefer o "buburuza" decat un "honey" fara sare si piper!

Dar cum suntem din ce in ce mai superficiali...am ajuns sa mimam si relatiile, si iubirea.... Care este motivul? E o intrebare la care nu vreau sa va raspund eu...

Pt Razvan...buburuzo! :))

Incredere...

...incep cu litera mica pentru ca acest subiect nu are incipit si nici final...mereu prea multe sau spus insa nimeni nu a spus tot...mereu s-a scris, insa increderea este unul dintre subiectele inepuizabile...

...manifestata sub mai multe forme, increderea ramane elementul primordial ce sta la baza relatiilor noastre sociale...

...increderea este cea care ne da forta de a trece peste toate obstacolele si dezamagirile...

...increderea este speranta ca totul va fi bine...

...increderea...o capatam in prima zi de viata....e increderea ca parinti nostrii ne vor iubi si ne vor lasa sa ne nastem...si nu o pierdem niciodata definitiv, ea fiind cea care ne face sa credem ca nu murim, plecam doar pentru a ne naste inca o data...

...increderea...este cea care ne da puterea de a crede in iubire , in oameni, in vise...

...increderea in oameni este cea care este pusa cel mai des sub semnul intrebarii...se castiga greu si se pierde doar o data...doar intr-o secunda...

...suntem facuti dupa chipul si asemanarea Creatorului..asa ca fiecare aveam in noi un strop de stralucire divina...iar acel strop de divinitatea nu este altceva decat iubirea...suntem ceea ce suntem pentru ce acem puterea de a iubi...acesta este izvorul vietii...

....ne nastem din iubire, ne incepem viata invaluid-o in incredere si speranta, ne traim copilaria cu veselie si inocenta, refugiindu-ne in bratele mamei, invatam apoi sa iubim si sa ne incredem in visele noastre... mai departe insa....lucrurile incep sa se schimbe...

...prietenii sunt prietenii sau nu, iubirea se poate transforma in ura sau nu, increderea poate deveni dezamagire...sau nu, totul se poate transforma, insa nimic nu dispare...sentimentele raman, timpul doar le schimba forma...

Femeile...

"Femeile sunt precum merele neculese.
Cele mai bune sunt in varful pomului. Majoritatea barbatilor nu vor sa se intinda dupa cele bune fiindca se tem sa nu cada si sa se raneasca. Prefera, in schimb, merele cazute pe jos, care nu sunt la fel de bune, dar usor de luat.
Merele din varful pomului se gandesc ca este ceva in neregula cu ele, cand, de fapt, sunt extraordinare. Trebuie numai sa astepte sa apara barbatul potrivit, care sa fie suficient de curajos sa urce pana in varful pomului."

Mi-e dor...

mi-e dor de multe...de prea multe uneori...in fiecare zi pierd cate o picatura de inocenta...uneori imi e teama sa nu uit unde imi ascund amintirile...dar atunci apare dorul, si asa imi amintesc ca viata mea nu reprezinta un lung sir de clisee prafuite, uitate undeva in timp, ci senzatii, sentimente si idei....ce bine ca ne e dor...altfel cateva am uita!
....................................................................................................

mi-e dor de zilele in care eram copil....
mi-e dor de juliturile din genunchi...ce fotbal mai jucam cu baietii...
mi-e dor de papusile mele...unele le mai am...dar cine mai sta sa le faca rochite?
mi-e dor de serile cand ma rugam de tata sa imi citeasca povesti...si el imi promitea ca maine...macar....promitea...

mi-e dor de el...
mi-e dor de orele de balet...ce bine era sa te simti printesa..!
mi-e dor de zilele in care mergeam la gradinita....foarte putine ce-i drept, reuseam mereu sa scap luand perna in brate...si totusi, ce frumos era la gradinita...si mai ales, ce par frumos si lung avea Oana...invatasem si cum sa negociez: "jucariile sau te trag de par!"....
mi-e dor de vremea cand credeam in mos craciun...aveam pe cine sa astept...si... merita sa fiu cuminte...
mi-e dor de mine copil...mi-e dor de mine eleva...
mi-e dor de pustoaica dintr-a X-a , vorba lu' Catalin, de toata naivitatea si speranta ei ca visele se pot implini...
si da, imi e dor, mi-e tare dor de visele mele...

Poem...

Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti…
Iarta-i, oricum.

Daca esti bun, oamenii te pot acuza de egoism si intentii ascunse…
Fii bun, oricum.

Daca ai succes, poti castiga prieteni falsi si dusmani adevarati…
Cauta succesul, oricum.

Daca esti cinstit si sincer, oamenii te pot insela…
Fii cinstit si sincer, oricum.

Daca gasesti linistea si fericirea, oamenii pot fi gelosi…
Fii fericit, oricum.

Binele pe care il faci azi, oamenii il vor uita maine…
Fa bine, oricum.

Da-i lumii tot ce ai mai bun si poate nu va fi niciodata de ajuns…
Da-i lumii tot ce ai mai bun, oricum.

La urma urmei este intre tine si Dumnezeu…
N-a fost niciodata intre tine si ei, oricum.

Maica Teresa

Oamenii din umbra...

Oficial, spionajul este o activitate desfăşurată de una sau mai multe persoane numite spioni; scopul aceste activităţi este de urmărirea unei sau mai multor persoane sau instituţii sau ţări pentru a afla intenţiile sau activităţile acestora, pentru a afla ce intenţionează să facă sau să spună, şi aceasta cu scopul de a informa o terţă parte. Generic vorbind cam asta ar fi definitia spionajului...ce se afla insa in spatele usilor inchise si care este adevarata poveste a spionajului romanesc?

Cunoscand o perioada de aur in anii "frumosi" ai comunismului, spionajul ramane o enigma pt noi, copiii revolutiei. Plecand de la 1000 de sustinatori ai partidului comunist in 1944 si numarul crescand uimitor de mult in mai putin de trei ani, comunimul parea a fi salvarea mult astepta dupa anii cumpliti ai celui de al doilea razboi mondial. Timpul insa a aratat adevarata masca a comunismului, acesta dovedindu-se a fi cu mult mai negra si infioratoare decat pierderile teritoriale din anul 1940, dictatura carlista sau regimul antonescian cu tot cu Garda de Fier a legionarilor...
Infiltrandu-se in Guvernul Romaniei dupa lovitura de stat de la 23 august 1944, reprezentantii partidului PCR din Consiliul de Ministrii au reusit sa impuna un an mai tarziu guvernul doctor Petru Groza. Cu ajutorul acestui guvern, comunistii reusesc sa castige intreaga putere, fortandu-l pe Regele Romaniei la acea vreme, Mihai I , sa abdice, proclamand Romania Republica Populara...
Asa incepe perioada de aur a spionajului romanesc din perioada comunista...

Securitatea a fost, oficial, înfiinţaţă prin Decretul nr. 221 din 30 august 1948. Iniţial, a purtat numele de Direcţia Generală a Securităţii Poporului (DGSP). În realitate, Securitatea a început să acţioneze imediat dupa lovitura de stat de la 23 august '44, când Ministerul Afacerilor Interne a fost infiltrat masiv de comunişti. Primul director al Securitatii a fost gen-lt. Ghe.Pintilie, poreclit Pantiuşa (nume real: Panteleimon Bodnarenko).
Unul dintre reprezentantii de frunte ai comunismului romanestc, format in cadrul Şcolii superioare a serviciilor speciale sovietice,Emil Bodnaras a devenit mana dreapta a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej....Tacticile sale de spion se pot vedea cu usurinta intr-una din scrisorile cifrate trimise de acesta lui Dej:

"Pe cât de lungă a fost pregătirea, pe atât de rapidă şi concentrată a fost acţiunea. În trei ore, mîsurile au fost completate. Moştenirea (documentele partidului) ne-a fost predată, iar capul familiei (Foriş), nevasta sa (Victoria Sârbu) şi prietenul casei (arhivarul Remus Koffler, asistentul lui Foriş) au fost mutaţi la un sanatoriu bun (o casă conspirativă sigură). La ora 1 noaptea am depus cheile şi toată averea familiei în mâinile bunului nostru prieten cel mai bătrân şi cel mai priceput dintre noi cei de aici (Constantin Pârvulescu), astăzi stâlpul principal al familiei."

Participand împreună cu L.Patrascanu, ca reprezentanţi ai PCR, la lovitura de stat organizată de către Regele Mihai pentru răsturnarea de la putere a guvernului maresalului Ion Antonescu, Bodnaras a făcut parte din grupul de comunişti care l-a preluat în custodie pe mareşalul Ion Antonescu şi pe ministrul Mihai Antonescu, acestia fiind ţinuţi prizonieri într-o casă conspirativă a partidului mai înainte de a fi predaţi autorităţilor militare sovietice.

Pas cu pas, Bodnaras a ajuns tot mai sus in piramida ierarhica a conducatorilor comunisti, fiind-i alaturi lui Gheorghiu-Dej, iar dupa moartea acestuia, succesorului lui, Nicolae Ceausescu. Ca el au fost multi: Ana Pauker, Alexandru Drahici, Vasile Luca, T. Georgescu si multi multi altii.

Un aspect foarte important il reprezinta efectel spionajului comunist roman....unele dintre ele sunt...epurarile, lagarele, Canalul, Gherla, Malmaison, inchisoarea de la Sighet, bataile si crimele din timpul regimului comunist impotriva vechiului regim sau a intelectualilor vremii. Legea Securitatii era teroarea. In Romania, represiunea a imbracat cele mai violente forme din Europa, lovind in primul rand studentimea.
Traind mereu cu frica de a nu ajunge in beciurile Securitatii, multi intelectuali ai vremii au fost pe lista neagra a securitatii. Fara a avea dreptul de a te exprima liber, disidentii au continuat sa duca o lupta anticomunista punandu-si in pericol viata. Bazat pe o politica ideologista, comunismul a incercat sa inlature orice fel de manifestare intelectuala, atragandu-si cati mai multi simpatizanti din randurile de jos ale societatii. Pe lista neagra s-au aflat : liderii regimului antonescian, elita P.N.T. , liderii liberalii si social-democrati, fruntasii bisericii greco-catolice si intelectualitatea vremii. Asa au ajuns intelectualii vremii la Canal, in ocne sau puscarii, locuri in care daca nu murea trupul, murea sufletul... Punctul cheie a fost initial rusificarea culturii si invatamantului romanesc...Zis si facut...Securitatea si-a facut datoria, aratandu-si "coltii" mai ales in randul preotimii, taranimii si a intelectualitatii, ca sa nu mai vorbim de politicinenii perioadei interbelice.

Teroarea "rosie" nu a avut limite.Oameni de seama ai poporului roman ca : Iuliu Maniu, Ghe. si Constantin Bratianu , si-au pierdut viata sau au fost redusi la "tacere" in inchisorile comuniste. Un caz care poate spune multe este si Lucretiu Patrascanu, un comunist convins, care insa a vazut si reversul medaliei, a vazut adevaratul comunism sovietic. Pentru cateva cuvinte (" Inainte de a fi comunist, sunt roman") Patrascanu a fost "inlaturat". Dupa 1964 , regimul inchisorilor si exterminarea fizica au fost inlocuite de metode mai "subtile" ale regimului. Securitatea si-a pus amprenta, paralizand toate segmentele societatii, prin numarul impresionant de turnatori, ascultatea convorbirilor telefonice , domiciliul obligatoriu sau dosarul personal...

Au existat insa si persoane cu coloana vertebrala care nu s-au lasat intimidate de forta politica. Acesti luptatori anticomunisti au organizat grupuri de rezistenta si s-au ascuns in munti, incercand sa doboare regimul comunist, insa majoritatea si-au pierdut viata si si-au pus in pericol familia...Un astfel de exemplu este Ion Gavrila Ogoranu, conducatorul unei astfel de grupari de rezistenta anticomunista si autorul cartii "Brazii se frang, nu se indoaie". Cuvintele sale vorbesc de la sine:
"Am scris aceste randuri in amintirea celor care au luptat si au murit in acei ani, 1948-1957, in rezistenta armata anticomunista fagarasana si care nu au nici mormant, nici cruce.
Am scris pentru a lasa marturii ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie in fata comunismului. Sa se stie ca au existat oameni care, cu sangele lor, au spalat fata Romaniei, patata de lasitati si tradari. Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca romani. (...)"

O istorie distorsionata....

E foarte ciudat cum istoria se scrie diferit de la un an la altul...de la un deceniu la altul... Cine sunt cei care fac istoria? Cu siguranta nu cei care mor pe front...nu adevaratele victime ale razboaielor...

Au murit in transee in timp ce femeile le-au fost violate iar copiii omorati , au sperat ca luptand le vor oferi o viata mai buna urmasilor lor...au murit fara sa se gandeasca o clipa ca istoria va fi scrisa stand la birou cu trabucu' in gura , nu in zgomotul infernal al obuzelor....In primul razboi mondial (1914-1918) mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe câmpurile de luptă ale războiului iar, pe lângă acestea, cu mult mai mulţi si-au pierd viaţa în spatele liniilor frontului datorită lipsei resurselor de bază - mâncare, căldură sau combustibil, mobilizate cu prioritate pentru alimentarea armatelor ....

Ne aducem aminte de ei din cand in cand, de ziua Eroilor sau la Sambata Mortilor...o coroana pe la Statuia Eroilor, o coliva mica si in rest...pentru ce au murit.... ?!

Adevarata istorie o pastreaza pamantul si familia... Sangele lor nu a scris istoria... politica a avut avut ultimul cuvant...de fapt, nu stiu daca poate fi numit ultimul, pentru ca la fiecare 4 ani apar noi viziuni "istorice"....In ritmul asta, o sa avem o istorie din ce in ce mai distorsionata...de fapt, la ce ne mai foloseste atata istorie? Ce , patriotismul se poate folosi in loc de bonuri de masa ? Si cum nici principiile nu iti platesc factura la intretinere.... cred ca ar fi cazul sa renuntam la ...aceste calitati facultative...nu de alta, dar snobismul si coruptia este acum en vogue!

Dreptul la vot ramane una dintre dilemele mele... Povestea incepe in urma cu mai putin de 100 de ani, pe la 1917, in timpul primului razboi modial, cand regele Ferdinand Intregitorul al Romaniei a promis soldatilor ca lupta lor nu va ramane nerasplatita, obtinandu-si astfel dreptul la vot... Poate sunt putini cei care stiu ca bunicii sau strabunicii nostrii au murit pe front, cu gandul la un vot universal, egal si secret... Unul dintre putini conducatori adevarati pe care i-a avut Romania, regele Ferdinand a oferit ceea ce promis... Constitutia din 1923 inlocuia votul cenzitar din 1866 cu votul universal... Poate pentru unii e doar un drept , insa a fost un drept obtinut cu sange...In amintirea strabunicului meu, care si-a pierdut viata la 21 de ani si a multor altor mii de tineri ce au murit in razboi, am obligatia de a vota.... Chiar daca imi este foarte greu sa aleg intre un rau rau sau un rau si mai rau.... Intre un om care a furat pana acum in timp ce parintii nostri muncesc pe un salariu de nimic....sau altul care e "curat"...dar prea dornic de afirmare... Oricum ar fi de murdara si ipocrita scena politica, oricat de revoltati sau dezamagiti am fi, nu gasesc scuze pentru lipsa romanilor de la vot... tot romani erau si cei care ne-au obtinut dreptul la vot cu pretul vietii lor...tot tineri...si increzatori in ceea ce le poate oferi...viata!

Rugaciunea Sf. Francisc

"Doamne, da-mi puterea de a accepta lucurile pe care nu le pot schimba!"

E trist si doare...

Nu scriu pentru minte, ci pentru suflet... Nu scriu pentru ceea ce poate fi mimat- caci " minti stralucite" exprimabile in valuta sau diplome si trofee sunt multe- ci pentru ceea ce e cu adevarat special in noi...
Desi poate parea ciudat, cred in metempsihoza, cred in spirala evolutiei umane prin reincarnare, nu doar cred, dar vreau sa cred, am nevoie sa cred ca dincolo de aceast prag al existentei umane exista ceva...exista acel ceva catre care tindem sau ar trebui sa tindem....evolutie spirituala pentru unii, dorinta de a deveni ingeri pentru altii, teama de arhi-vehiculatul "Iad" si speranta de a ajunge in necunoscutul "Rai".
Nu cred in simboluri si in semne, cred in sentimente , in vise, in dorintele pure. Cred ca viata e moarte, e doar o pauza destinata evolutiei spirituale, o pauza in care avem sansa de a deveni OAMENI, nu PERSOANE, avem sansa de A FACE LUMEA MAI BUNA, de a demonstra ca SUFLETUL nu e doar un cuvant aruncat in dictionar , ci e o realitate. O realitate ce poate fi posibila intr-o lume meschina....intr-o lume in care "Soarele rasare doar daca-l platesti.."...

Scriu astea pentru cei care stiu ca pot, dar simt ca nu vor fi lasati sa FACA LUMEA MAI BUNA....e un mesaj pentru cei care nu raman indiferenti la bunatate, la prietenie, la iubire, un mesaj pentru cei care au cele mai mari sanse sa demonstreze ca SE POATE! E un mesaj pentru cei care stiu ca inteligenta si valoarea unui om nu se masoara in aparitiile din mass-media, in diplome de o-n/r-oare, in titluri universitare sau in masini de lux si vile.
...................................................................................................

Ne nastem si murim singuri, dar nu saraci. Nu saraci.....pentru ca Dumnezeu ne-a incredintat odata cu prima gura de aer pe care am tras-o in plamani si un SUFLET ....un suflet de a carui existenta multi dintre noi uita....un suflet care poate deveni o carpa murdara pe parcursul vietii sau o icoana....asta depinde numai de noi, de cat de puternici suntem pentru a face fata tuturor provocarilor, tuturor loviturilor sau dezamagirilor.
Vad in jurul meu oameni cu suflet minunat, insa oameni tristi....dezamagiti...sunt oameni care odata ce trec de adolescenta puerila , de visele adolescentine, de sperantele infantile, ajunsi in fata vietii , asa cum e ea, cu mai multe rele decat bune, se simt singuri, slabi si tristi... Speranta devine dezamagire, zambetul lacrima, iar sufletul aduna amaraciune... Ma doare tristetea lor, pentru ca e si tristetea mea....
In fata unei lumi in care sufletul este o caracteristica definitorie a celor inadaptati social , a celor cu principii invechite, a celor care mai cred in cuvinte, ne dam seama ca suntem mici....infinit de mici...

Poate pentru altii nu conteaza ceea ce tu simti, poate pentru altii nu conteaza cum gandesti, insa pentru mine (doar pentru mine, un mic EU ) tu contezi...
Tu poti oferi lumii ceea ce ea nu iti ofera: demnitate, verticalitate, umanitate, intelegere si intelepciune. Ofera tu zambete cand ei iti daruiesc priviri plinde de invidie, ofera tu intelegere cand ei tipa, ofera tu corectitudine cand ei isi vand sufletul , si in acele momente nu uita ca tu esti OM caci tu ai SUFLET.

Inca ceva...nu uita niciodata ca fizic ne nastem si murim singuri, venim de neant si ne pierdem in haos, insa spiritual Cineva va fi mereu alaturi de tine..El asteapta doar sa Ii vorbesti.... El e singurul care va fi MEREU LANGA TINE...

"Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi şi nouă toate;
Ce e rău şi ce e bine
Tu te-ntreabă şi socoate;
Nu spera şi nu ai teamă,
Ce e val ca valul trece;
De te-ndeamnă, de te cheamă,
Tu rămâi la toate rece.

Multe trec pe dinainte,
În auz ne sună multe,
Cine ţine toate minte
Şi ar sta să le asculte?...
Tu aşează-te deoparte,
Regăsindu-te pe tine,
Când cu zgomote deşarte
Vreme trece, vreme vine.

Privitor ca la teatru
Tu în lume să te-nchipui:
Joace unul şi pe patru,
Totuşi tu ghici-vei chipu-i,
Şi de plânge, de se ceartă,
Tu în colţ petreci în tine
Şi-nţelegi din a lor artă
Ce e rău şi ce e bine.
................................
Nu spera când vezi mişeii
La izbândă făcând punte,
Te-or întrece nătărăii,
De ai fi cu stea în frunte;
Teamă n-ai, căta-vor iarăşi
Între dânşii să se plece,
Nu te prinde lor tovarăş:
Ce e val, ca valul trece.

Cu un cântec de sirenă,
Lumea-ntinde lucii mreje;
Ca să schimbe-actorii-n scenă,
Te momeşte în vârteje;
Tu pe-alături te strecoară,
Nu băga nici chiar de seamă,
Din cărarea ta afară
De te-ndeamnă, de te cheamă.

De te-ating, să feri în laturi,
De hulesc, să taci din gură;
Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
Dacă ştii a lor măsură;
Zică toţi ce vor să zică,
Treacă-n lume cine-o trece;
Ca să nu-ndrăgeşti nimică,
Tu rămâi la toate rece.

Tu rămâi la toate rece,
De te-ndeamnă, de te cheamă;
Ce e val, ca valul trece,
Nu spera şi nu ai teamă;
Te întreabă şi socoate
Ce e rău şi ce e bine;
Toate-s vechi şi nouă toate:
Vreme trece, vreme vine."

Mihai Eminescu