"Femeile sunt precum merele neculese.
mi-e dor de multe...de prea multe uneori...in fiecare zi pierd cate o picatura de inocenta...uneori imi e teama sa nu uit unde imi ascund amintirile...dar atunci apare dorul, si asa imi amintesc ca viata mea nu reprezinta un lung sir de clisee prafuite, uitate undeva in timp, ci senzatii, sentimente si idei....ce bine ca ne e dor...altfel cateva am uita!
Oamenii sunt adesea neintelegatori, irationali si egoisti…
Maica Teresa
Oficial, spionajul este o activitate desfăşurată de una sau mai multe persoane numite spioni; scopul aceste activităţi este de urmărirea unei sau mai multor persoane sau instituţii sau ţări pentru a afla intenţiile sau activităţile acestora, pentru a afla ce intenţionează să facă sau să spună, şi aceasta cu scopul de a informa o terţă parte. Generic vorbind cam asta ar fi definitia spionajului...ce se afla insa in spatele usilor inchise si care este adevarata poveste a spionajului romanesc?
Timpul insa a aratat adevarata masca a comunismului, acesta dovedindu-se a fi cu mult mai negra si infioratoare decat pierderile teritoriale din anul 1940, dictatura carlista sau regimul antonescian cu tot cu Garda de Fier a legionarilor...
"Pe cât de lungă a fost pregătirea, pe atât de rapidă şi concentrată a fost acţiunea. În trei ore, mîsurile au fost completate. Moştenirea (documentele partidului) ne-a fost predată, iar capul familiei (Foriş), nevasta sa (Victoria Sârbu) şi prietenul casei (arhivarul Remus Koffler, asistentul lui Foriş) au fost mutaţi la un sanatoriu bun (o casă conspirativă sigură). La ora 1 noaptea am depus cheile şi toată averea familiei în mâinile bunului nostru prieten cel mai bătrân şi cel mai priceput dintre noi cei de aici (Constantin Pârvulescu), astăzi stâlpul principal al familiei."
Un aspect foarte important il reprezinta efectel spionajului comunist roman....unele dintre ele sunt...epurarile, lagarele, Canalul, Gherla, Malmaison, inchisoarea de la Sighet, bataile si crimele din timpul regimului comunist impotriva vechiului regim sau a intelectualilor vremii. Legea Securitatii era teroarea. In Romania, represiunea a imbracat cele mai violente forme din Europa, lovind in primul rand studentimea.
Traind mereu cu frica de a nu ajunge in beciurile Securitatii, multi intelectuali ai vremii au fost pe lista neagra a securitatii. Fara a avea dreptul de a te exprima liber, disidentii au continuat sa duca o lupta anticomunista punandu-si in pericol viata. Bazat pe o politica ideologista, comunismul a incercat sa inlature orice fel de manifestare intelectuala, atragandu-si cati mai multi simpatizanti din randurile de jos ale societatii. Pe lista neagra s-au aflat : liderii regimului antonescian, elita P.N.T. , liderii liberalii si social-democrati, fruntasii bisericii greco-catolice si intelectualitatea vremii. Asa au ajuns intelectualii vremii la Canal, in ocne sau puscarii, locuri in care daca nu murea trupul, murea sufletul... Punctul cheie a fost initial rusificarea culturii si invatamantului romanesc...Zis si facut...Securitatea si-a facut datoria, aratandu-si "coltii" mai ales in randul preotimii, taranimii si a intelectualitatii, ca sa nu mai vorbim de politicinenii perioadei interbelice.
Teroarea "rosie" nu a avut limite.Oameni de seama ai poporului roman ca : Iuliu Maniu, Ghe. si Constantin Bratianu , si-au pierdut viata sau au fost redusi la "tacere" in inchisorile comuniste. Un caz care poate spune multe este si Lucretiu Patrascanu, un comunist convins, care insa a vazut si reversul medaliei, a vazut adevaratul comunism sovietic. Pentru cateva cuvinte (" Inainte de a fi comunist, sunt roman") Patrascanu a fost "inlaturat". Dupa 1964 , regimul inchisorilor si exterminarea fizica au fost inlocuite de metode mai "subtile" ale regimului. Securitatea si-a pus amprenta, paralizand toate segmentele societatii, prin numarul impresionant de turnatori, ascultatea convorbirilor telefonice , domiciliul obligatoriu sau dosarul personal...
Au existat insa si persoane cu coloana vertebrala care nu s-au lasat intimidate de forta politica. Acesti luptatori anticomunisti au organizat grupuri de rezistenta si s-au ascuns in munti, incercand sa doboare regimul comunist, insa majoritatea si-au pierdut viata si si-au pus in pericol familia...Un astfel de exemplu este Ion Gavrila Ogoranu, conducatorul unei astfel de grupari de rezistenta anticomunista si autorul cartii "Brazii se frang, nu se indoaie". Cuvintele sale vorbesc de la sine:
"Am scris aceste randuri in amintirea celor care au luptat si au murit in acei ani, 1948-1957, in rezistenta armata anticomunista fagarasana si care nu au nici mormant, nici cruce.
Am scris pentru a lasa marturii ca acest colt de tara nu si-a plecat capul de bunavoie in fata comunismului. Sa se stie ca au existat oameni care, cu sangele lor, au spalat fata Romaniei, patata de lasitati si tradari. Copiilor si nepotilor sa nu le fie rusine sa se numeasca romani. (...)"
E foarte ciudat cum istoria se scrie diferit de la un an la altul...de la un deceniu la altul... Cine sunt cei care fac istoria? Cu siguranta nu cei care mor pe front...nu adevaratele victime ale razboaielor...
Ne aducem aminte de ei din cand in cand, de ziua Eroilor sau la Sambata Mortilor...o coroana pe la Statuia Eroilor, o coliva mica si in rest...pentru ce au murit.... ?! 
Nu scriu pentru minte, ci pentru suflet... Nu scriu pentru ceea ce poate fi mimat- caci " minti stralucite" exprimabile in valuta sau diplome si trofee sunt multe- ci pentru ceea ce e cu adevarat special in noi...
Ne nastem si murim singuri, dar nu saraci. Nu saraci.....pentru ca Dumnezeu ne-a incredintat odata cu prima gura de aer pe care am tras-o in plamani si un SUFLET ....un suflet de a carui existenta multi dintre noi uita....un suflet care poate deveni o carpa murdara pe parcursul vietii sau o icoana....asta depinde numai de noi, de cat de puternici suntem pentru a face fata tuturor provocarilor, tuturor loviturilor sau dezamagirilor.
