duminică, 12 octombrie 2008

Iubire de contrabanda...


Cine spune ca in viata iubesti o singura data , ori minte, ori a mituit destinul.
Vorbind despre viata... ajung cu gandul la filme.
Filmele sunt clisee de viata... Sunt pelicule inspirate din mahalaua sufletului, dezbracate de subiectivitatea eului nostru si prezentate pe marea scena sub masca anonimatului.

Eu devin ea, el devine un altul, durerea mea nu a fost nicicand a mea, doar mi-am imaginat-o, inspirata fiind din realitate... Lista elementelor scenografice va continua...cu alta ocazie.



Iubire de contrabanda, pelicula rupta din viata , dezbracata de personalitate, imbracata in fictiune...



Fiecare dintre noi e centrul propriului Univers, intreaga lume gravitationeaza in jurul propriului EU, si este normal... nu din egoism, ci pur si simplu pentru ca daca nu as fi eu, nimic din toate acestea nu m-am mai interesa... Atunci cand imi voi termina acest rol si voi pleca sa joc in alt film , nici unul din aceste personaje nu va mai exista in mintea mea. Ele vor disparea odata cu mine...

Ne nastem cu un bilet de tren in palma, este biletul de acces in viata, eliberat la casieria Destinului. Ne urmam drumul pana la capat, lasand in fiecare gara parfumul efemer al existentei noastre. Calatorim pe un drum cu sens unic, fara cale de intoarcere, mergem mai departe, deshidratati de esecuri si insetati de fericire, umezindu-ne buzele cu sperante.

Trenul adolescentei a oprit in statie, cobor pe peron si strang in palme biletul. Calatoria continua, un alt tren, alti pasajeri asemeni mie... Ne intersectam vietile, ne cunoastem, ne despartim sau mergem mai departe impreuna. Ce simplu pare...

Tu esti personajul din ultima gara. Vietile ni s-au intersectat in ultimul moment, cand trenul incepuse sa isi reduca deja din viteza, pregatindu-si oprirea.
Pe ultima suta de metri, ne-am zambit, ne-am privit... nu am avut timp sa ne vorbim, cuvintele ar fi fost oricum in zadar....

Ramasi singuri in gara, fiecare in asteptarea trenului sau, traim o iubire de-o zi... Te privesc si ma tradez, incerci sa imi vorbesti, ne pierdem in jocul cuvintelor, printre semnificatii subtile si simbolui...
Ne leaga dorintele din priviri si cuvintele nespune, insa ne desparte timpul... Suntem in contratimp, ai aparut prea devreme iar eu prea tarziu...
Traim in lumi pararele, ne-am intalnit intr-un vagon uitat de timp, dintr-o gresala a destinului, fiecare ne vom continua drumul in viata...
Ne imbratisam resemnati, este o iubire de cotrabanda, ucisa de prejudecati, nu va stii nimeni ce a fost, plecam fiecare pe drumul lui, pastrand in suflet amintirea acestei gari... si parfumul unei iubiri imaginare...






Privesc pe geamul vagonului cum ne indepartam, strangand in palma biletul meu de tren... Merg mai departe spre o noua gara invaluita in parfumul amintirii tale...

Un comentariu:

pupacila21 spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.